O mare mantie de milostivire în această oră de criză

De Andrea Tornielli

"O mare mantie de milostivire este întinsă peste toţi cei care doresc s-o primească". Aşa ilustrează cardinalul penitenţiar major Mauro Piacenza în acest interviu cu mass-media vaticane, decretul despre indulgenţa plenară cu ocazia urgenţei datorită pandemiei.

Puteţi să explicaţi care este originea decretului despre indulgenţă în acest moment de urgenţă datorită lui COVID-19?

Legea supremă a Bisericii este mântuirea sufletelor. Biserica este în lume pentru a vesti Evanghelia şi pentru a oferi sacramentele, adică supraabundenţa de daruri şi de har divin care sunt puse la dispoziţia tuturor. Este evidentă pentru fiecare dintre noi criza prin care trecem în acest moment, din păcate în atâtea ţări din lume. Trăim într-o situaţie de urgenţă: există spitale care riscă să nu mai poată primi bolnavii, există bolnavi constrânşi să trăiască izolaţi şi din păcate şi să moară fără încurajarea şi apropierea celor dragi ai lor, există bolnavi cărora le lipseşte apropierea unui preot pentru Ungerea Bolnavilor şi Spovadă. Există foarte multe persoane în carantină şi oraşe întregi a căror populaţie trebuie să rămână închisă în casă din cauza normelor pentru a stăvili infectarea date de autorităţi.

Care sunt necesităţile mai urgente?

Caracterul extraordinar al acestui timp cere măsuri extraordinare pentru a ajuta, pentru a fi aproape, pentru a întări, pentru a asista, pentru a face să nu-i lipsească nimănui mângâierea lui Dumnezeu în faţa suferinţei şi a perspectivei morţii iminente. Pentru aceasta, Penitenţiaria, acţionând în slujba papei şi cu autoritatea sa, a dat decretul despre indulgenţe.

Puteţi prezenta particularităţile acestei măsuri?

Înainte de toate oferă indulgenţa plenară tuturor bolnavilor infectaţi de Coronavirus care se află în spitale sau în carantină acasă. O oferă, cu aceleaşi condiţii, şi lucrătorilor sanitari, rudelor şi celor care-i asistă pe bolnavi. De asemenea, indulgenţa este oferită şi pentru toţi cei care, cu ocazia acestei pandemii, se roagă pentru ca să înceteze, se roagă pentru cei care suferă şi pentru cei pe care Domnul i-a chemat la sine.

Care sunt condiţiile pentru a primi darul indulgenţei?

Sunt foarte simple. Bolnavilor şi celui care îi asistă li se cere să se unească spiritual, acolo unde este posibil prin intermediul mijloacelor de comunicare, la celebrarea Liturghiei sau la recitarea Rozariului sau la Via Crucis sau la alte forme de devoţiune. Dacă acest lucru nu este posibil, este cerut să se recite Crezul, Tatăl Nostru şi o invocaţie către Maria. Tuturor celorlalţi, celui care oferă rugăciuni pentru sufletele răposaţilor, pentru cel care suferă, şi invocă sfârşitul pandemiei, li se cere - acolo unde este posibil - o vizită la Preasfântul Sacrament sau adoraţia euharistică. Sau, de asemenea, citirea Sfintelor Scripturi timp de cel puţin jumătate de oră, sau recitarea Rozariului sau Via Crucis. Aşa cum este clar pentru toţi, recitarea rugăciunilor şi citirea Bibliei pot să fie făcute fără a ieşi din casă, aşadar respectând pe deplin normele pentru a contrasta răspândirea infectării.

Şi cel care se află în prag de moarte?

Cei care sunt în prag de moarte şi nu pot să primească Ungerea Bolnavilor, nici să se spovedească, nici să se împărtăşească, sunt încredinţaţi Milostivirii divine. Fiecăruia dintre ei le este dăruită indulgenţa plenară, cu condiţia ca să fie dispuşi cum se cuvine şi să fi recitat în mod obişnuit în timpul vieţii lor vreo rugăciune. Aşa cum se vede, o mare mantie de milostivire este întinsă peste toţi cei care doresc s-o primească.

Decretul Penitenţiariei vorbeşte mereu despre bolnavi afectaţi de Coronavirus. Asta înseamnă că indulgenţa nu este oferită celorlalţi bolnavi?

Să ne amintim mereu de binele sufletelor: decretul prezintă măsuri extraordinare datorate urgenţei generale pe care o trăim. Se extinde la toţi bolnavii, pentru că toţi bolnavii internaţi astăzi în spitale trăiesc într-un mod sau în altul consecinţele urgenţei datorită pandemiei.

Să vorbim despre sacramentul spovezii. Sunt posibile alte forme faţă de cea individuală, faţă în faţă cu preotul?

Dezlegarea colectivă, fără spovada individuală, poate să fie dată în pericol iminent de moarte, sau în cazuri - afirmă Codul de Drept Canonic - de "necesitate gravă". Ca Penitenţiarie Apostolică am clarificat că, mai ales în locurile mai interesate de infectare şi până când fenomenul nu va înceta, este vorba de cazuri de necesitate gravă. Aşadar, episcopii diecezani, pentru binele sufletelor, pot lua decizii în acest sens, de asemenea pot face asta în cazurile de necesitate neaşteptată preoţii, anunţându-i-l pe episcopul lor sau informându-l imediat după ce au administrat sacramentul. Se pot gândi dezlegări colective la uşile secţiilor din spitale unde sunt credincioşi infectaţi aflaţi în pericol de moarte, implicându-i pe cât este posibil.

Ce puteţi spune despre spovada individuală?

Recomandăm ca, acolo unde are loc, să fie celebrată mereu respectându-se pe deplin normele pentru a contrasta infectarea, aşadar la distanţă potrivită cu folosirea măştilor, desigur ocrotind mereu secretul sacramental. Însă aş vrea să amintesc aici, aşa cum a făcut şi Sfântul Părinte în omilia de la Liturghia de la Sfânta Marta, vineri 20 martie, importanţa unui act de căinţă, când există imposibilitatea de a se spovedi. Este o posibilitate citată de Catehismul Bisericii Catolice: cercetarea cugetului şi recitarea actului de căinţă, o adevărată părere de rău însoţită de propunerea de a nu mai păcătui şi de a merge la confesional imediat ce va fi posibil, sunt recunoscători lui Dumnezeu, se reconciliază cu El şi obţin iertarea păcatelor.

(După L'Osservatore Romano, 22 martie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Decret al Penitenţiariei Apostolice cu privire la acordarea de indulgenţe speciale credincioşilor în situaţia actuală de pandemie

Notă a Penitenţiariei Apostolice despre sacramentul Reconcilierii în situaţia actuală de pandemie

lecturi: 1083.