Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 19 februarie 2020

Cateheze despre Fericiri: 4. Fericiţi cei blânzi

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În cateheza de astăzi tratăm despre a treia din cele opt fericiri din Evanghelie lui Matei: "Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul" (Mt 5,5).

Termenul "blând" folosit aici înseamnă literalmente dulce, docil, gentil, lipsit de violenţă. Blândeţea se manifestă în momentele de conflict, se vede din modul în care se reacţionează la o situaţie ostilă. Oricine ar putea să pară blând când totul este liniştit, dar cum reacţionează "sub presiune", dacă este atacat, ofensat, agresat?

Într-un pasaj, sfântul Paul aminteşte de "blândeţea şi îngăduinţa lui Cristos" (2Cor 10,1). Şi sfântul Petru la rândul său aminteşte atitudinea lui Isus la Pătimire: nu răspundea şi nu ameninţa, pentru că "s-a încredinţat în mâna celui care judecă cu dreptate" (1Pt 2,23). Şi blândeţea lui Isus se vede puternic în Pătimirea sa.

În Scriptură cuvântul "blând" indică şi pe cel care nu are proprietăţi de terenuri; aşadar ne impresionează faptul că a treia fericire ne spune tocmai că cei blânzi "vor moşteni pământul".

În realitate, această fericire citează Psalmul 37, pe care l-am ascultat la începutul catehezei. Şi acolo se pun în relaţie blândeţea şi posesia pământului. Aceste două lucruri, dacă ne gândim bine, par incompatibile. De fapt, posesia pământului este domeniul tipic al conflictului: se duce luptă adesea pentru un teritoriu, pentru a obţine hegemonia asupra unei anumite zone. În războaie cel mai puternic prevalează şi cucereşte alte terenuri.

Dar să privim bine verbul folosit pentru a indica posesia celor blânzi: ei nu cuceresc pământul; nu spune "fericiţi cei blânzi pentru că vor cuceri pământul". Îl "moştenesc". Fericiţi cei blânzi pentru că "vor moşteni" pământul. În Scripturi verbul "a moşteni" are un sens şi mai mare. Poporul lui Dumnezeu numeşte "moştenire" tocmai ţara lui Israel care este Ţara Promisiunii.

Acea ţară este o promisiune şi un dar pentru poporul lui Dumnezeu şi devine semn a ceva mult mai mare decât un simplu teritoriu. Există o "ţară" - care permite jocul de cuvinte - care este cerul, adică ţara spre care noi mergem: cerurile noi şi pământul nou spre care noi mergem (cf. Is 65,17; 66,22; 2Pt 3,13; Ap 21,1).

Aşadar cel blând este cel care "moşteneşte" cel mai sublim dintre teritorii. Nu este un laş, un "vlăguit" care îşi găseşte o morală de pretext pentru a rămâne în afara problemelor. Dimpotrivă! Este o persoană care a primit o moştenire şi nu vrea s-o irosească. Cel blând nu este un conciliant ci este discipolul lui Cristos care a învăţat să apere cu totul alt pământ. El apără pacea sa, apără raportul său cu Dumnezeu, apără darurile sale, darurile lui Dumnezeu, păzind milostivirea, fraternitatea, încrederea, speranţa. Pentru că persoanele blânde sunt persoane milostive, fraterne, încrezătoare şi persoane cu speranţă.

Aici trebuie să amintim de păcatul mâniei, o mişcare violentă al cărei impuls îl cunoaştem toţi. Cine nu s-a mâniat vreodată? Toţi. Trebuie să răsturnăm fericirea şi să ne punem o întrebare: câte lucruri am distrus cu mânia? Câte lucruri am pierdut? Un moment de furie poate distruge atâtea lucruri; se pierde controlul şi nu se evaluează ceea ce este important cu adevărat şi se poate ruina raportul cu un frate, uneori fără remediu. Datorită mâniei, atâţia fraţi nu-şi mai vorbesc, se îndepărtează unul de altul. Este contrariul blândeţii. Blândeţea adună, mânia desparte.

Blândeţea este cucerire a atâtor lucruri. Blândeţea este capabilă să învingă inima, să salveze prieteniile şi atâtea altele, pentru că persoanele se înfurie dar apoi se calmează, se gândesc din nou şi revin la situaţia de dinainte şi astfel se poate reconstrui cu blândeţea.

"Pământul" de cucerit cu blândeţea este mântuirea acelui frate despre care vorbeşte aceeaşi Evanghelie a lui Matei: "Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău" (Mt 18,15). Nu există pământ mai frumos decât inima altuia, nu există teritoriu mai frumos de câştigat decât pacea regăsită cu un frate. Şi acela este pământul de moştenit cu blândeţea!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 827.