Întâlnirea CEI despre zona Mediteranei. Cardinalul Sandri (Biserici orientale): "A lucra pentru marea primăvară a Mediteranei"

De Daniele Rocchi

"Mare Nostrum să nu fie un zid, ci o punte pentru toate realităţile creştine, şi nu numai, care se arată la malurile sale": în ajunul evenimentului "Mediterana, frontieră de pace", evenimentul de reflecţie şi spiritualitate care se va ţine la Bari de la 19 la 23 februarie, din iniţiativa CEI, vorbeşte la agenţia SIR cardinalul Leonardo Sandri, prefect al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale. "Sunt recunoscător pentru această iniţiativă CEI - afirmă prefectul care va fi prezent la Bari - care implică atâţia păstori ai Bisericilor noastre orientale catolice. Scopul este acela de a trăi un timp sinodal pentru a conştientiza mărimea problemelor pe care zona mediteraneeană trebuie să le înfrunte, îndeosebi criza umanitară a migranţilor care părăsesc ţările lor din cauza războaielor, instabilităţii, mizeriei şi vor să găsească o destinaţie sigură de pace". De aici dorinţa ca "Mare Nostrum să nu fie un zid, ci o punte pentru toate realităţile creştine, şi nu numai, care se arată la malurile sale. Fiind creştini, ca Biserici catolice, suntem chemaţi să acţionăm pentru a veni în întâmpinarea fraţilor din celelalte religii". Gândul prefectului se îndreaptă spre "cei care vin din Orientul Mijlociu, în majoritate islamici, şi din Africa", îndeosebi "spre eritreeni şi spre etiopieni care în număr mare încearcă să ajungă pe coastele noastre încercând să depăşească zidul de apă. Bari vrea să fie o conştientizare a crizei care interesează această zonă şi a răspunsului pe care noi, comunităţi creştine şi Biserici, suntem chemaţi să-l dăm respectând regulile".

Eminenţă, la Bari vor fi prezenţi episcopi şi patriarhi din Bisericile de rit oriental cu tot patrimoniul lor de credinţă şi de tradiţii. Care este contribuţia pe care aceste Biserici o vor putea da întâlnirii?

Înainte de toate trebuie să amintim că sunt păstori ai unor Biserici decimate de războaie, ca în Siria şi în Irak, de dezastre politice şi economice, victime ale samavolniciilor, persecuţiilor şi violenţelor. Biserici din ţări unde convieţuirea nu este "opţională" ci "obligatorie", chemate - aşa cum sunt să convieţuiască cu celelalte religii ca ebraismul şi islamul, şi cu fraţii creştini-ortodocşi şi de alte denominaţiuni. La Bari vor aduce această experienţă de Cuvânt împărtăşit la nivel ecumenic împreună cu suferinţa discriminării, persecuţiei, limitării libertăţii, fugii creştinilor. Cred că aceasta va fi contribuţia lor de mărturie directă şi trăită oferită păstorilor occidentali.

Printre temele în discuţie sunt cetăţenia, libertatea religioasă şi inegalităţile...

Cred că discuţia va avea ca punct de referinţă "Documentul despre fraternitatea umană pentru pacea mondială şi convieţuirea comună", semnat la 4 februarie 2019 la Abu Dhabi, de papa Francisc şi marele imam de Al-Azhar, Ahmad Al-Tayyib, şi care remarcă importanţa dialogului, colaborării comune şi cunoaşterii reciproce. Lumea nouă pe care o vrem nu este întemeiată pe dezbinare şi pe despărţire ci pe unitate şi pe fraternitate, din moment ce toţi locuitorii din aceste ţări sunt cetăţeni cu titlu deplin. A trăi ca şi creştini este un drept. Nu cerem privilegii, vrem numai să avem aceleaşi drepturi şi obligaţii ale altora. Toţi uniţi pentru a construi o lume pentru binele oamenilor fără deosebire de etnie, avere, credinţă, idei politice. O lume în care accesul la educaţie, la casă, la sănătate, la muncă să fie permis tuturor, unde tinerii să-şi poată forma o familie, unde demnitatea femeii să fie apărată: aceasta este marea primăvară a Mediteranei.

La Bari, cu Bisericile de rit oriental vor fi reprezentaţi şi foarte mulţi credincioşi din diaspora care acum privesc la ţările lor de pe malul de nord al Mediteranei, adică din ţările occidentale unde au ajuns să trăiască. Va fi spaţiu pentru a vorbi şi despre diaspore?

Este o temă pe care o îndrăgim mult. Şi aici trebuie să spunem mulţumesc episcopilor italieni pentru marea lor primire şi posibilitate oferită credincioşilor din diaspora să aibă bisericile şi preoţii lor. Acelaşi lucru se întâmplă şi în alte ţări precum Franţa şi Spania. Cererea înaintată de patriarhi este aceea de a avea şi episcopi proprii. Patriarhii orientali simt mult responsabilitatea faţă de credincioşii lor din diaspora care au devenit din locuitori ai Orientului Mijlociu în observatori permanenţi din Occident unde au găsit o aranjare adecvată, un loc de muncă, o casă, o familie. Patriarhii ar primi cu mare plăcere, pentru aceşti credincioşi din Europa, posibilitatea de a le da episcopi şi nu numai ordinarii sau vizitatori apostolici. Ar fi un semn de mare atenţie pastorală.

Episcopii se vor confrunta cu o provocare însemnată: "A încredinţa credinţa generaţiilor viitoare". O problemă care uneşte cele două maluri ale Mediteranei, o urgenţă inevitabilă pentru Bisericile care au ieşire la Mare Nostrum...

Credinţa să nu se înece în Mediterana. Adevărata provocare este supravieţuirea credinţei creştine şi a Bisericii catolice. Tinerii riscă să fie absorbiţi de cultura dominantă din aceste maluri prospere din zona Mediteraneeană şi să piardă astfel credinţa lor înecându-se în societatea noastră lichidă, lipsită de valori stabile. Dacă nu se mai crede în divinitatea lui Cristos, în Biserica Catolică, în mântuire, în moarte ca pas spre întâlnirea cu Dumnezeu Tatăl, atunci va fi o mare tristeţe. Ceva se face deja: în eparhia de Piana degli Albanesi, episcopul a promovat un catehism bizantin pentru tineri străbătând străzile tipice ale spiritualităţii orientale. Tinerii şi supravieţuirea credinţei sunt, după părerea mea, provocarea pe care toţi păstorii din zona Mediteraneeană ar trebui s-o îndrăgească.

(După agenţia SIR, 17 februarie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 370.