Roma: Formatori pentru o "Biserică în ieşire". Zile de formare, de har şi de fraternitate

La iniţiativa pr. Marius-Petru Bîlha, rectorul Institutului Teologic Franciscan din Roman şi responsabilul cu formarea iniţială, cu sprijinul şi binecuvântarea părintelui provincial, şapte formatori ai Provinciei franciscane "Sfântul Iosif" din România a Ordinului Fraţilor Minori Conventuali, din cele patru case de formare, Liceu, Postulandat, Noviciat şi Institut, au avut bucuria de a trăi momente intense de formare, de har şi de fraternitate la Roma (Italia), în perioada 27 noiembrie - 2 decembrie 2019, participând la simpozionul internaţional "Biserica în ieşire", privind receptarea şi prospectivele exortaţiei apostolice a Sfântului Părinte papa Francisc, Evangelii gaudium, eveniment organizat de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări din Vatican.

Formare. Simpozionul a debutat în sala "Paolo VI", cu un scurt moment de rugăciune şi mărturia evanghelică, concretă şi semnificativă a Clarei Amirante, fondatoarea comunităţii "Noi Orizonturi", care ne-a împărtăşit despre misiunea sa în favoarea acelora pe care i-a definit "popor al nopţii", tineri ai străzii care se găsesc în situaţii existenţiale dramatice datorită dependenţelor de orice tip. "În cuvintele lui Isus găsim răspunsurile la toate nevoile inimii noastre" ne-a mărturisit cu putere Clara. Tocmai urmându-l pe Isus, peste 700.000 de persoane, de-a lungul timpului, sub îngrijirea ei şi a altor operatori din mişcare "au ieşit din tunel" la lumină şi la adevărata viaţă.

Introducându-ne în logica acestui simpozion, Mons. Rino Fisichella, preşedintele acestui Consiliu Pontifical, a evidenţiat că "Biserica în ieşire" înseamnă a semăna mereu din nou şi mereu mai mult şi are dinamica exodului şi a darului, făcând totul cu bucurie, o bucurie care aduce roade. Excelenţa Sa a scos în evidenţă trei indicaţii pe care Sfântul Părinte ni le dă în acest document pentru a ne orienta în drumul noii evanghelizări: convertirea misionară a pastoraţiei; orizontul sinodal al Bisericii în ieşire, întregul popor al lui Dumnezeu fiind responsabil de opera de evanghelizare şi opţiunea preferenţială pentru cei săraci, adevăraţi evanghelizatori.

A urmat, apoi, conferinţa teologului dominican Timothy Radcliffe, cu tema: "Duhul Sfânt subiectul evanghelizării", care a evidenţiat importanţa comuniunii, respectând diferenţele, lăsându-ne călăuziţi de Duhul Sfânt. De asemenea, ne-a amintit cât este de important să nu se confunde superficialitatea cu simplitatea şi că diferitele rivalităţi, semne evidente ale logicii puterii, pot fi depăşite doar prin puterea iubirii.

Marko Ivan Rupnik SJ, directorul Centrului Aletti, teolog şi artist, ne-a lăsat o imagine foarte frumoasă şi elocventă cât priveşte arta evanghelizării în aprofundarea şi trăirea kerygmei, inima evanghelizării: nu este necesar să gândim o pastoraţie completă şi perfectă, dar să încercăm, ca şi evanghelizatori, doar să schiţăm într-un mod simplu şi atrăgător evanghelia bucuriei şi apoi să lăsăm ca fiecare persoană şi Duhul Sfânt să ducă la desăvârşire tabloul operei de mântuire şi iubire. Evanghelizarea este o chemare la frumuseţe, la concreteţe, la libertate şi generativitate.

În cea de-a doua zi a acestui simpozion, în cadrul momentului de rugăciune a avut loc o altă mărturie, de această dată a unei frumoase familii André şi Angela Regnier, fondatori ai misiunii Catholic Christian Outreach (Canada) care împreună cu cei opt copii ai lor, ne-au dat o impresionantă şi autentică mărturie despre misiunea lor de evanghelizare în cadrul ambientelor universitare.

Cardinalul Luis Antonio Tagle, Arhiepiscop de Manila (Filipine), a continuat cu conferinţa "Poporul lui Dumnezeu, pelerin şi evanghelizator", scoţând în evidenţă responsabilitatea tuturor creştinilor în acest drum de evanghelizare. El ne-a încântat cu stilul său senin şi umoristic, dar şi cu un frumos exemplu prin care ne-a dovedit cum toţi avem de învăţat de la săraci cât priveşte evanghelizarea şi iubirea fraternă.

Mons. Pedro Salamanca Mantilla, episcop auxiliar de Bogota (Columbia) ne-a vorbit despre importanţa reînnoirii structurilor ecleziale, făcând referinţă îndeosebi la transformarea parohiei în cheie misionară.

În după-amiaza zilei a urmat workshop-ul pe grupuri linguistice şi teme prestabilite (revoluţia gingăşiei; tinerii, pelerini ai credinţei; familia în inima noii evanghelizări şi păstori "cu mirosul oilor"). Noi am participat la grupul cu tema "Tinerii, pelerini ai credinţei", în cadrul căreia am împărtăşit din experienţele noastre cu tinerii, în drumul lor de credinţă şi discernământ vocaţional.

A treia zi a început sub semnul provocatoarei mărturii a pr. Luigi Ciotti, preot al străzii, fondatorul Grupului Abel şi preşedintele mişcării Libera din Italia, care printre altele ne-a avertizat asupra a două mari pericole în viaţa de evanghelizatori: neutralitatea şi murmurarea, ne-a invitat să avem o inimă generoasă, plină de speranţă împărtăşită şi să fim persoane de relaţie, implicate şi dăruite, libere.

Au mai urmat câteva relatări scurte despre dialogul social ca o contribuţie pentru pace (arhiepiscopul maronit de Aleppo în Siria, Mons. Joseph Tobji), despre schimbările din lume şi noile limbaje (Matthew Kelly, fondatorul "Dynamic Catholic" din SUA), şi în sfârşit despre forţa evanghelizatoare a devoţiunii populare (pr. Antonio Ramírez Márquez din Mexic).

După o scurtă pauză a urmat momentul cel mai mult aşteptat şi plin de emoţii, întâlnirea cu Sfântul Părinte papa Francisc, în Sala Regia (Sala Binecuvântărilor), unde eram adunaţi cei peste 1.300 de participaţi la acest simpozion din 71 de ţări.

În discursul său papa Francisc ne-a amintit că evanghelizarea s-a născut în dimineaţa Învierii, "cu o femeie, Maria Magdalena care, după ce l-a întâlnit pe Isus înviat, pe Cel Viu, i-a evanghelizat pe apostoli". Sfântul Părinte a subliniat faptul că "experienţa atâtor persoane în zilele noastre nu este departe de cea a Mariei din Magdala. Nostalgia de Dumnezeu, de o iubire infinită şi adevărată, este înrădăcinată în inima fiecărui om. Este nevoie de cineva care să ajute la reînsufleţirea ei. Este nevoie de îngeri care, aşa cum a fost pentru Maria Magdalena, să aducă veşti bune: îngeri în carne şi oase care să se apropie pentru a şterge lacrimi, pentru a spune în numele lui Isus: "Nu te teme!" (cf. Mt 28,5). Evanghelizatorii, a continuat Sfântul Părinte, "sunt ca îngerii, ca îngerii păzitori, mesageri ai binelui care nu înmânează răspunsuri pregătite, ci împărtăşesc interogativul vieţii, acelaşi pe care Isus l-a adresat Mariei chemând-o pe nume: "Pe cine cauţi?" (In 20,15). Pentru suveranul pontif "cine evanghelizează nu poate să uite niciodată că este mereu în mişcare, în căutare împreună cu alţii. De aceea nu poate lăsa în urmă pe nimeni, nu-şi poate permite să-l ţină la distanţă pe cel care merge mai greu, nu se poate închide în micul său grup de relaţii confortabile". Papa Francisc a accentuat faptul că avem nevoie de o Biserică simplă, liberă, în ieşire, care nu este preocupată de propriile convenienţe, ci este încrezătoare în harul şi iubirea lui Dumnezeu.

Har. Această vizită a noastră în Cetatea Eternă a fost şi un moment de încărcare spirituală, deoarece am avut ocazia şi bucuria de a vizita şi de a ne ruga la locurile sfinte atât din Vatican, cât şi din oraşul Roma. Dintre acestea amintim: conventul fraţilor de lângă Circo Massimo, unde am fost găzduiţi, şi unde sfântul Maximilian M. Kolbe a studiat teologia şi a înfiinţat Armata Maicii Domnului împreună şi cu cei şase confraţi, printre care şi doi români (Iosif M. Petru Pal şi Anton M. Glowiński); Bazilica "Sfântul Petru" din Vatican, având şi privilegiul de a celebra sfânta liturghie cu emoţie sfântă în Capela Clementina; locul martiriului sfântului Paul de la Abaţia Tre Fontane, Grotta della Rivelazione din Laurentina, bazilica "XII Apostoli", şi multe alte biserici şi locuri semnificative din Roma. Am parcurs zilnic străzile Romei per pedes apostolorum de-a lungul Tibrului, fapt care ne-a obosit puţin dar ne-a şi întărit în credinţă, reflectând la sângele martirilor vărsat din iubire pentru Dumnezeu încă din primele veacuri.

Am încoronat aceste zile de har, o adevărată binecuvântare cerească pentru noi, cu pelerinajul la Assisi, pe urmele Sfântului Părinte Francisc, unde printre altele am celebrat sfânta Liturghie cu confraţii noştri la altarul bazilicii inferioare şi ne-am rugat în tăcere lângă mormântul sfântului Francisc, precum şi în micuţa biserică de la Porţiuncula, atât de dragă lui.

Fraternitate. Acestea au fost zile în care am lărgit orizonturile noastre fraterne, vizitând fraţii din diferitele convente din Roma (Casa Kolbe, Curia Generală, Colegiul Confesorilor din Vatican, Colegiul Internaţional Seraphicum,) şi Assisi (Sacro Convento), împărtăşind cu ei momente frumoase de bucurie şi de sărbătoare. Pe această cale le mulţumim tuturor fraţilor pentru primirea călduroasă şi grija fraternă.

Într-un mod special aducem gratitudinea noastră fraţilor de la Casa Kolbe, pentru primirea caldă şi fraternă şi pr. Marius Bîlha care a organizat şi a coordonat cu dăruire, precizie şi dibăcie aceste zile frumoase pe care le-am trăit din plin.

Nu în ultimul rând mulţumim bunului Dumnezeu pentru că ne-a oferit această posibilitate, ne-a susţinut cu tot harul său şi prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria Neprihănit Zămislită, a sfântului Maximilian Kolbe, a Sfântului Părinte Francisc, a sfântului apostol Petru şi a tuturor celorlalţi sfinţi ai Romei, ne-a ajutat să ne întoarcem cu mai multă pace sufletească şi entuziasm, întăriţi în credinţă şi sporiţi în dăruire, la casele noastre de formare, pentru a contribui printr-o slujire tot mai calificată din punct de vedere evanghelic şi susţinută de mărturia vieţii la buna formare a discipolilor săi.

Fr. Alexandru Olaru

lecturi: 998.