Papa Francisc: Discurs adresat comunităţii academice a Institutului Universitar "Sophia" din Loppiano (14 noiembrie 2019)

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă spun bun-venit şi îi mulţumesc Monseniorului Coda pentru cuvintele respectuoase. Îi salut pe profesori, care provin din diferite ţări din America Latină şi din Caraibe, care fac parte împreună cu părintele Scannone din grupul de lucru despre "Antropologia trinitară" de la CELAM, în colaborare cu "Sophia", precum şi pe profesorii care constituie nucleul iniţial sediului local al "Sophia" din America Latină şi Caraibe.

Sunt mulţumit de drumul pe care l-aţi parcurs în aceşti doisprezece ani de viaţă. Înainte! Drumul abia a început.

În parcursul care se află în faţa voastră nu vă lipsesc punctele de referinţă: îndeosebi, inspiraţia carismei unităţii din care s-a născut Universitatea voastră şi în acelaşi timp liniile pe care le-am trasat în constituţia apostolică Veritatis gaudium, în care proiectul vostru academic şi formativ vrea să se oglindească. Şi participarea voastră la pregătirea şi la dezvoltările Pactului Educativ Global merge în această direcţie.

Vă las trei cuvinte, îndemnându-vă să continuaţi cu bucurie, viziune şi hotărâre drumul vostru: înţelepciune, pact, ieşire.

Înţelepciune: Universitatea voastră se numeşte "Sophia" pentru că obiectivul său este înainte de toate să comunice şi să înveţe Înţelepciunea pentru a impregna cu ea toate ştiinţele. În liturgia de astăzi am auzit acea descriere frumoasă a Înţelepciunii, inspiraţi-vă de acolo. De fapt, Înţelepciunea este Lumina feţei lui Dumnezeu care luminează faţa omului: misterul său, întrebările sale, suferinţele sale, destinul său. Pentru noi creştinii Înţelepciunea este Isus răstignit şi înviat, dar lumina sa îi luminează pe toţi oamenii (cf. In 1,9): toate religiile, toate culturile, toate exerciţiile autentice de umanitate. Pentru aceasta - aşa cum faceţi voi - suntem chemaţi să mergem împreună cu toţi, nu împotriva tuturor. Dar există unii care au această obişnuinţă, de a căuta mereu împotriva cui pot să meargă. Mesajul nostru este un altul: cu cine merg eu, pentru a construi o adevărată şi armonioasă cultură a întâlnirii, care ne lipseşte mult.

De aici al doilea cuvânt: pact. Pactul este cheia de boltă a creaţiei şi a istoriei, aşa cum ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu: pactul între Dumnezeu şi oameni, pactul între generaţii, pactul între popoare şi culturi, pactul - în şcoală - între profesori şi studenţi precum şi părinţi, pactul între om, animale, plante şi chiar realităţile neînsufleţite care fac frumoasă şi variată casa noastră comună. Totul este în relaţie cu totul, totul este creat pentru a fi icoană vie a lui Dumnezeu care este Treime de Iubire! Aşadar, astăzi este misiune prioritară a educa la trăirea acestui pact, ba chiar a fi acest pact viu în toate aceste dimensiuni: pentru a deschide drumurile viitorului la o nouă civilizaţie care să îmbrăţişeze în fraternitatea universală umanitatea şi cosmosul. Această vocaţie la fraternitate, această trăire în fraternitate este indispensabilă astăzi, nu se poate merge fără ea.

Şi în sfârşit al treilea cuvânt: ieşire. Fără a ieşi nu se întâlneşte Înţelepciunea, fără a ieşi pactul nu se propagă la toţi, cu centre concentrice tot mai largi şi inclusive. Numai ieşind se întâlneşte faţa concretă a fraţilor şi a surorilor, cu rănile lor şi cu aspiraţiile lor, întrebările lor şi darurile lor. Trebuie să învăţăm cu inima, cu mintea, cu mâinile să "ieşim din tabără" - aşa cum spune Scrisoarea către Evrei (13,13) - pentru a întâlni, chiar acolo în afară, faţa lui Dumnezeu pe faţa fiecărui frate şi a fiecărei surori.

Dragi prieteni, vă mulţumesc iar pentru angajarea voastră. Vă încredinţez Fecioarei Maria, Scaunul Înţelepciunii şi Maica Unităţii, şi din inimă vă binecuvântez pe voi toţi şi vă cer cu rugăminte să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 570.