Papa Francisc: Discurs adresat participanţilor la întâlnirea "Biserica, muzica, interpreţii: un dialog necesar", promovată de Consiliul Pontifical pentru Cultură (9 noiembrie 2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Vă spun bun-venit cu ocazia celui de-al III-lea Congres Internaţional Biserica şi Muzica, despre tema interpretului şi a interpretării. Mulţumesc pentru organizare Consiliului Pontifical pentru Cultură care, în colaborare cu Institutul Pontifical de Muzică Sacră şi cu Institutul Liturgic al Ateneului Pontifical "Sfântul Anselm", a făcut posibilă această ediţie. Salut toţi participanţii şi mulţumesc îndeosebi cardinalului Ravasi pentru introducerea sa. Doresc ca lucrările făcute în aceste zile să fie pentru toţi un ferment de Evanghelie, de viaţă liturgică şi de slujire pentru cultură şi pentru Biserică.

Adesea ne gândim la interpret ca la un traducător sau la cel care are misiunea de a transmite ceva ce primeşte în aşa fel încât celălalt să poată înţelege. Însă interpretul, în special în domeniul muzical, este acela care traduce cu un spirit propriu ceea ce a scris compozitorul, pentru ca să răsune frumos şi perfect din punct de vedere artistic. De altfel, opera muzicală există atât timp cât este interpretată, aşadar până când există un interpret.

Interpretul bun este animat de mare umilinţă în faţa operei de artă, care nu-i aparţine. Ştiind că este, în domeniul său, un servitor al comunităţii, încearcă mereu să se formeze şi să se transforme interior şi tehnic, pentru a putea oferi frumuseţea muzicii şi, în cadrul liturgic, a putea îndeplini slujirea sa în interpretarea muzicală (cf. Sacrosanctum Concilium, 115). Interpretul este chemat să dezvolte o proprie sensibilitate şi un propriu geniu, mereu în slujba artei, care restaurează spiritul uman, şi în slujba comunităţii, în special dacă îndeplineşte o slujire liturgică.

Interpretul muzical are multe în comun cu studiosul Bibliei, cu lectorul Cuvântului lui Dumnezeu; în sens mai larg cu aceia care încearcă să interpreteze semnele timpurilor; şi mai în general cu aceia care - ar trebui să fim cu toţii - primesc sau ascultă pe celălalt pentru un dialog sincer. De fapt, fiecare creştin este un interpret al voinţei lui Dumnezeu în propria existenţă, şi cu ea cântă cu bucurie lui Dumnezeu un imn de laudă şi de mulţumire. Cu această cântare Biserica interpretează Evanghelia în brazdele istoriei. Fecioara Maria a făcut asta în manieră exemplară în Magnificat-ul său; şi sfinţii au interpretat voinţa lui Dumnezeu în viaţa lor şi în misiunea lor.

Sfântul papă Paul al VI-lea, în anul 1964, în timpul întâlnirii istorice cu artiştii, a exprimat acest gând: "Aşa cum ştiţi, slujirea noastră este aceea de a predica şi de a face accesibilă şi comprehensibilă, ba chiar emoţionantă, lumea spiritului, a invizibilului, a inefabilului, a lui Dumnezeu. Şi în această operaţiune, care transferă lumea invizibilă în formule accesibile, inteligibile, voi sunteţi maeştri. Este meseria voastră, misiunea voastră; şi arta voastră este tocmai aceea de a smulge din cerul spiritului comorile sale şi a le îmbrăca în cuvânt, în culori, în forme, în accesibilitate" (Insegnamenti II [1964], 313). Aşadar, în acest sens interpretul, ca şi artistul, exprimă pe Cel Inefabil, foloseşte cuvinte şi materie care merg dincolo de concepte, pentru a face să se înţeleagă acel soi de sacramentalitate care este propriu reprezentării estetice.

Există un dialog. Pentru că a urmări o operă de artă nu este ceva static, matematic. Există un dialog între autor, operă şi interpret. Este un dialog în trei. Şi acest dialog este original în fiecare dintre interpreţi: un interpret îl simte aşa şi îl dă aşa, un altul într-un alt mod. Dar este important acest dialog, care permite şi dezvoltarea în interpretarea unei opere artistice. Îmi vine în minte, de exemplu, un Bach interpretat de Richter sau de Gardiner: este altceva. Dialogul este un alt lucru şi interpretul trebuie să intre în acest dialog între autor, operă şi el însuşi. Acest lucru nu trebuie uitat niciodată.

Artistul, interpretul şi - în cazul muzicii - ascultătorul nutresc una şi aceeaşi dorinţă: aceea de a înţelege ceea ce frumuseţea, muzica, arta ne permite să cunoaştem din realitatea lui Dumnezeu. Şi probabil niciodată ca în timpul nostru bărbaţii şi femeile au atâta nevoie de asta. A interpreta această realitate este esenţial pentru lumea de astăzi.

Iubiţi fraţi şi surori, vă mulţumesc iar pentru angajarea voastră în studiul muzicii, şi îndeosebi al muzicii liturgice. Îmi urez mie şi vouă - fiecare pe drumul său - să devenim tot mai buni, zi de zi, interpreţi ai Evangheliei, ai frumuseţii pe care Tatăl ne-a revelat-o în Isus Cristos, în lauda care exprimă filiaţia faţă de Dumnezeu. Vă binecuvântez din inimă şi cu rugăminte vă cer să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 789.