Grădina cea mai frumoasă şi vitală a planetei

A opta congregaţie generală

Centralitatea lui Cristos pentru misiunea Bisericii din Amazonia. A fost una din temele tratate în după-amiaza de sâmbătă, 12 octombrie 2019, în a opta congregaţie generală cu care s-a încheiat prima din cele trei săptămâni ale Sinodului. Papa era prezent în aulă. Au fost 166 de părinţi sinodali care au luat parte la adunare. De fapt, trebuie să fie centrală anunţarea Veştii Bune şi nu numai în Amazonia, ci în toată lumea. Nu evanghelizăm niciodată singuri. Pentru aceasta a fost exprimată dorinţa de a crea echipe adecvate pentru a răspunde la multiplele provocări pastorale şi capabile să mărturisească bucuria evanghelizării.

Propunerea despre viri probati a revenit în mai multe intervenţii. În unele contribuţii a fost evidenţiat că lipsa de vocaţii nu este o problemă numai amazoniană. Aşadar, de ce să se facă excepţii exclusiv pentru această regiune? S-a sugerat să se dedice pentru această problemă un Sinod specific. S-a afirmat că mulţi creştini relatează că au fost primiţi de culturile indigene chiar datorită celibatului lor. În afară de asta - s-a spus - lumea actuală vede în celibatul religios ultimul bastion de dărâmat sub presiunea unei culturi hedoniste şi laiciste. Aşadar trebuie să se reflecteze atent asupra valorii celibatului.

Există apoi cei care au definit inevitabil şi de dorit pentru Amazonia reflecţia despre noi modele de admitere la preoţie. De fapt, dacă trebuie încurajată trimiterea de preoţi din alte dieceze şi regiuni, se susţine propunerea de a hirotoni bărbaţi înţelepţi şi cu credinţă religioasă dovedită. Această ipoteză n-ar răni comuniunea în Biserică, nici n-ar slăbi valoarea celibatului. Conform unuia, ea ar reprezenta un pas decisiv pentru obţinerea unei slujiri primite prin hirotonire nu de vizită, ci în sfârşit de prezenţă. Nu este vorba numai de a găsi răspunsuri la lipsa de vocaţii, ci de a exprima o Biserică ce să aibă o identitate amazoniană. Acest Sinod, s-a sugerat, să pună bazele pentru un pas nou deoarece credinţa în Duhul Sfânt trebuie să fie mai puternică decât frica de a greşi.

Tema femeii în Biserică a revenit şi în lucrările de sâmbătă după-amiază cu cererea unei mai mari responsabilităţi pastorale şi participări feminine efective, şi în domeniul decizional. A fost invocat un discernământ pentru instituirea diaconatului feminin în regiune. De fapt, femeia a dobândit astăzi tot mai mult spaţiu în viaţa comunităţii nu numai drept catehetă sau mamă, ci şi ca posibil subiect al unor noi slujiri. În afară de asta, prezenţa femeii, sub semnul reconcilierii şi al alianţei, pune bazele pentru o Biserică mai puţin clericală. De fapt, şi astăzi clericalismul în Biserică este prezent şi împiedică slujirea, fraternitatea şi solidaritatea.

Un Sinod în ascultare constantă a Duhului Sfânt. A fost sugerat ca această atitudine să conducă şi să inspire mereu convertirea ecologică urgentă, necesară pentru a contrasta distrugerea ambientală care ameninţă planeta. De fapt creaţia este încredinţată grijii noastre şi Amazonia este grădina cea mai frumoasă şi vitală a planetei. Din păcate se riscă să se transforme acest "paradis de pe pământ", într-un "iad" care din cauza incendiilor ar putea să ne priveze de patrimoniul său indispensabil. A merge împreună înseamnă a asculta "agonia mamei pământ" şi a lua act de "violenţa extractivismului etnocid".

Apelul lansat de organizaţiile indigene amazoniene este de a schimba direcţia pentru a evita să se cadă într-o prăpastie. Toţi suntem conectaţi unii cu alţii. "A trăi bine" nu înseamnă lux şi bunăstare, ci a fi legaţi cu aproapele, cu pământul. Trebuie refuzată fragmentarea existenţei umane şi trebuie condamnată disparitatea condiţiilor sociale. Globalizarea, în pofida faptului că a adus binefaceri de netăgăduit pentru viaţa persoanelor, a deschis porţile spre un capitalism sălbatic şi spre un materialism care au mărit un consumism extrem de nociv. În lumea dezvoltată se pretinde să se plătească la preţ mic produse care sunt realizate cu preţul sângelui populaţiilor indigene. De aici apelul la un stil de viaţă simplu, la o convertire ecologică aptă să îmbrăţişeze un comerţ mai egal sub semnul dreptăţii şi al păcii.

S-a cerut să se acorde atenţie constantă suferinţei poporului indigen, a cărei existenţă în Amazonia este suverană. A descoperi seminţele cuvântului în cultura şi în tradiţia din regiune înseamnă a recunoaşte că Isus Cristos trăieşte deja în poporul care trebuie evanghelizat. De fapt, Evanghelia nu este patrimoniu exclusiv al unei culturi. Această abordare va favoriza existenţa unei Biserici indigene şi amazoniene. S-a cerut instituirea unei noi structuri regionale care să devină vehicul al experienţelor pozitive ale reţelelor formate în faza pre-sinodală şi al noutăţilor inspirate de Duhul Sfânt în timpul acestui Sinod.

A fost scos în evidenţă şi exemplul preţios oferit de viaţa consacrată care în Amazonia asumă faţa indigenă. Călugăriţe şi călugări luptă împreună pentru drepturile popoarelor şi simt chemarea de a aprofunda şi a conjuga tot mai mult, printr-o formare continuă, cultura indigenă şi spiritualitatea creştină, promovând o ecologie integrală care să tuteleze omul şi natura.

(După L'Osservatore Romano, 15 octombrie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 519.