Roman: Simpozionul internaţional "Sfidări ideologice şi credinţa creştină"

Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman a fost gazda simpozionului internaţional "Sfidări ideologice şi credinţa creştină", la început de an academic 2019-2020, în ziua de miercuri, 2 octombrie 2019. Evenimentul s-a desfăşurat în Aula "Pr. Petru Albert", având două secţiuni şi ample dezbateri ştiinţifice la care au participat numeroşi preoţi, persoane consacrate, profesori, studenţi, precum şi credincioşi interesaţi de cunoaşterea şi aprofundarea tematicii propuse, fundament al înţelegerii creştinismului prin credinţă.

Rectorul institutului, pr. lect. dr. Mihai Afrenţoae, a adresat, în deschidere, cuvântul inaugural şi a oferit auditoriului o posibilă cheie de interpretare tematică prin punerea în opoziţie a ideologiilor marilor imperii ale lumii cu credinţa poporului ales de Dumnezeu. Subsumarea ideologiilor unor interese sociale, politice, sau de altă natură, constituie diferenţa majoră între deziderate şi credinţa care transcende interesul uman, care dă sens vieţii.

Prima conferinţă a aparţinut pr. Jude Winkler, Abramo: Fede e ideologia, cu referire la percepţia asupra portretului lui Abraham în Cartea Genezei şi comentariile prin care cele trei mari religii monoteiste (iudaismul, creştinismul şi islamismul) îl prezintă. Autorul atrage atenţia că Abraham era un "enoteist", întrucât i-a slujit doar unui Dumnezeu, în timp ce probabil credea în existenţa altor zei cărora nu voia să le slujească. Dumnezeu a iniţiat dialogul cu Abraham, prin chemarea sa la împlinirea unei misiuni, chiar dacă, la început, credinţa lui Abraham nu era matură. Răspunsul şi acţiunile lui ulterioare denotă o credinţă bazată pe încredere şi dialog. Sacrificiul lui Isaac reprezintă momentul când Abraham este chemat la experienţa cea mai puternică a credinţei sale. Acest episod este explicat de creştini prin asemănarea cu Dumnezeu care este gata să îl sacrifice pe unicul său fiu, iar Isus este ca berbecul, sacrificat în locul nostru. Astfel, Isus a luat asupra sa suferinţele noastre. Dincolo de interpretări sau considerente, credinţa şi dialogul cer umilinţă profundă, capacitatea de a recunoaşte că adevărul este mai mare decât ceea ce putem percepe, fiind necesară o permanentă disponibilitate.

Următoarea conferinţă, a pr. drd. Iosif Antili, Spirit profetic versus ideologie în Cartea lui Ieremia, prezintă conflictul dintre Ieremia şi Anania, profeţi martori la distrugerea Ierusalimului şi plecarea în captivitatea din Babilon a poporului evreu. Încercarea de a identifica vina pentru care este supus încercărilor conduce la cauze precum idolatria, liderii politici şi religioşi, profeţii falşi. Aceştia din urmă pretind exclusivitate în interpretarea voinţei lui Yhwh, sub titlul de oracolul Domnului. Divergenţa de opinie dintre Ieremia care afirmă că este spre binele poporului să nu rupă tratatul de vasalitate şi opinia lui Anania în încrederea oarbă că Dumnezeu va zdrobi jugul robiei, opune, de fapt, o ideologie (Anania) spiritului profetic (Ieremia). Mai mult, credibilitatea de care se bucură Anania trădează un sistem de relaţii din Templu, încrederea că Dumnezeu protejează mereu poporul, o poziţie triumfalistă, o falsă imagine a lui Dumnezeu. Interpretarea autorului depăşeşte acest capitol biblic şi atrage atenţia asupra pericolului ideologiei în interiorul Bisericii, cu scopul aservirii religiei unor interese. În final, ne este lansată provocarea de a ne situa noi înşine în paleta largă de nuanţe dintre ideologie şi credinţă.

Prima secţiune s-a încheiat cu intervenţia doamnei dr. Melinda Cârcu, conferinţă cu titlul Medicina între credinţă şi ştiinţă. Au fost făcute multiple trimiteri la sfântul apostol Luca, medic de profesie, ca model de asumare a credinţei şi de slujire a aproapelui. Smerenia este cuvântul de ordine atunci când bolnavul devine pacient, cu o identitate şi un profil psihologic, nu doar un caz clinic, o statistică. În cadrul activităţii medicale sunt amintite elementele specifice care alcătuiesc profilaxia, factorii patogeni de risc, precum şi nevoile sau limitele pacientului, practic o abordare a medicinei de familie ce aduce relaţia medic - pacient în contextul personalizării şi al respectului. Privită ca o activitate interdisciplinară, medicina de familie nu doar promovează norme de prevenţie, personalizare şi participare la evaluarea stării de sănătate, ci se impune ca un domeniu conectat la descoperirile ştiinţifice şi aplicabilitatea lor în sistemul medical. Conferinţa se încheie cu parafrazarea că medicul vindecă uneori, ameliorează adesea şi alină întotdeauna.

Secţiunea a doua se deschide prin conferinţa sr. Silvana Fužinato, prof. dr. la Facultatea de Teologie din Đakovo, Croaţia, cu lucrarea intitulată La fede nel Vangelo di Giovanni. Este pusă în evidenţă centralitatea credinţei şi faptul că Evanghelia are scop misionar. Autoarea explică terminologia din vocabularul ioanian al credinţei şi aspectele fundamentale ale concepţiei ioaniene. Un prim aspect analizează credinţa ca relaţie, realitate ce decodează nu Cuvântul care se contemplă pe el însuşi, ci faptul că Dumnezeu a voit să se regăsească pe sine însuşi în relaţia cu cineva. Dinamismul credinţei ca relaţie se găseşte în întâlnirea lui Isus cu paraliticul pe care îl vindecă, fapt ce nu arată doar puterea mântuitoare a cuvântului lui Isus, ci şi începutul drumului de credinţă, născut din întâlnirea personală a Cuvântului întrupat şi din ascultarea cuvântului Său mântuitor. Analiza exegetică se referă apoi la credinţă şi ascultare, alt aspect fundamental al credinţei ioaniene. De fapt, ascultarea cuvântului nu depinde, ci conduce la credinţă. Este necesar ca "ascultarea" să nu rămână doar un act intelectual, adică o simplă "acceptare". În continuare, suntem invitaţi să privim cunoaşterea ca pe un alt aspect fundamental al dinamismului credinţei. Episodul cu femeia samariteană şi răspunsurile date lui Isus ilustrează o tehnică progresivă de revelaţie din partea lui Isus şi o recunoaştere graduală din partea femeii. Credinţa care dă viaţă şi mărturia credinţei nu semnifică transmiterea unei doctrine sau a unui proiect social-religios, ci intenţia de a-i face pe alţii să participe la întâlnirea personală a Cuvântului întrupat. Conferinţa conchide asupra responsabilităţii deoarece responsabilitatea celui ce crede în Dumnezeu nu este altceva decât a împlini voinţa Sa în mod liber şi a fi responsabili faţă de fiecare fiinţă umană.

Prof. univ. dr. Martin Joseph McKeever, în conferinţa sa cu titlul Sfide delle nuove ideologie e la fede cristiana, alcătuieşte o grilă pe baza căreia îi neagă credinţei creştine statutul de ideologie, punctul de referinţă fiind adevărul. Evanghelia singură nu ne oferă un răspuns direct la provocările ideologice, fiind necesară medierea unei reflecţii critice asupra istoriei. Autorul propune cinci caracteristici principale ale oricărei ideologii, apoi reduce grila de interpretare la utilizarea instrumentală a anumitor idei reductive din partea unuia sau a mai multor grupuri sociale, pentru a-şi promova interesele printr-un program de acţiune. Spre exemplificare, sunt prezentate fundamentalismul islamic şi neoliberalismul. Agenda politică a fundamentalismului islamic este extrem de violentă, prevăzând eliminarea fizică a "necredincioşilor", chiar din rândul musulmanilor, acesta având toate caracteristicile unei ideologii, în timp ce ideile reductive ale neoliberalismului privesc mai presus de toate relaţiile dintre individ şi stat. Libertatea economică a individului este considerată ca element predominant al organizării sociale. Credinţa creştină este identificată drept resursă în lupta împotriva noilor ideologii. Contextul cultural contemporan nu este neutral, fiind adesea produsul ideologiilor vechi sau noi ce afectează credinţa creştină. În spatele oricărei ideologii noi şi vechi există o căutare aberantă a sensului, în opoziţie cu credinţa creştină care se înţelege ca un canal de viaţă unde se manifestă plinătatea sensului ce poate fi găsit numai în Dumnezeu.

Conferinţa finală a fost susţinută de către domnul prof. dr. Gabriel Bulancea, cu tema Itinerariul credinţei în creaţia lui Johann Sebastian Bach, concepută ca incursiune în viaţa acestui compozitor aparţinând secolul al XVIII-lea, spre finalul perioadei baroce. S-a ilustrat cu numeroase exemple muzicale modul în care transpare credinţa în creaţia lui J.S. Bach şi au fost evidenţiate idei precum: arta muzicală - act de comunicare între compozitor şi Dumnezeu, naşterea creaţiei muzicale dintr-o posibilă rugăciune a inimii, sau din dorul de moarte al autorului, kalokagathia. Motivele, temele sau înlănţuirile armonice bachiene capătă uneori o tensiune neobişnuită a cărei amplitudine se poate regăsi tot în spaţiul culturii germane. Muzica lui dezvoltă pe alocuri o coloratură incandescentă care se constituie ca expresie a unui alt tip de mentalitate şi care are drept suport credinţa de nezdruncinat în valorile vieţii. Bach intuieşte paradoxul creştinismului căruia îi dă o rezolvare prin restabilirea raportului dintre credinţă şi raţiune. Muzica, în concepţia lui, îşi găseşte adevărata menire în actul de slujire a omului făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Ea are capacitatea să resuscite facultatea morală, omul putând să recapete verticalitatea spirituală. Cântecele tristeţii încetează a mai fi dureroase şi lacrimile devin arzătoare ca în momentul supremelor revelaţii mistice. Despre impactul psihologic al muzicii lui J.S. Bach a scris Emil Cioran în Cartea amăgirilor: Simt cum îmi pierd materia, cum cad rezistenţele fizice şi cum mă topesc armoniile şi ascensiunile unor melodii interioare.

Eugenia Tatiana (Buzea) Bulancea

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 2 octombrie: Roman: Simpozionul internaţional "Sfidări ideologice şi credinţa creştină"

lecturi: 710.