CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN MOZAMBIC, MADAGASCAR ŞI MAURITIUS

(4-10 septembrie 2019)

Vizita la Oraşul Prieteniei - Akamasoa
Antanarivo (Madagascar)
(duminică, 8 septembrie 2019)

Bună seara tuturor, bună seara!

Este pentru mine o bucurie, o mare bucurie să reîntâlnesc un fost student al meu. Părintele Pedro a fost studentul meu în Facultatea de Teologie în anii 1967-1968. După aceea el n-a mai continuat studiile, a întâlnit iubirea faţă de muncă, ca să muncească. Multe mulţumiri, părinte.

Este o mare bucurie pentru mine să mă întâlnesc cu voi în această mare operă. Akamasoa este exprimarea prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului său sărac; nu o prezenţă sporadică, circumstanţială, este prezenţa unui Dumnezeu care a hotărât să trăiască şi să rămână mereu în mijlocul poporului său.

În această după-amiază sunteţi numeroşi în inima acestui "Oraş al prieteniei", pe care l-aţi construit cu mâinile voastre şi pe care - nu mă îndoiesc - continuaţi să-l construiţi pentru ca multe familii să poată trăi demn. Văzând feţele voastre radiante, îi mulţumesc Domnului care a ascultat strigătul săracilor şi care a manifestat iubirea sa cu semne concrete precum crearea acestui popor. Strigătele voastre care se înalţă din neputinţa de a trăi fără acoperiş, de a vedea crescând pe copii voştri în subnutriţie, de a nu avea loc de muncă, sub privirea indiferentă - ca să nu spunem dispreţuitoare - a multora, s-au transformat în cântări de speranţă pentru voi şi pentru toţi cei care vă contemplă. Fiecare cătun din aceste cartiere, fiecare şcoală sau dispensar sunt o cântare de speranţă care dezminte şi reduce la tăcere orice fatalitate. Să spunem asta cu forţă, sărăcia nu este o fatalitate.

De fapt, acest popor are o lungă istorie de curaj şi ajutor reciproc. Acest popor este rezultatul multor ani de muncă grea. În temelii găsim o credinţă vie care s-a tradus în acte concrete, capabilă să "mute munţii". O credinţă care a permis să se vadă posibilitate acolo unde se vedea precaritate, să se vadă speranţă acolo unde se vedea fatalitate, să se vadă viaţă acolo unde mulţi vesteau moarte şi distrugere. Vă amintiţi ceea ce a scris apostolul Iacob: "Credinţa fără fapte este moartă" (Iac 2,17). Bazele muncii în comun, simţul familiei şi al comunităţii au făcut posibil a restabili cu măiestrie şi cu răbdare încrederea nu numai în voi, ci şi între voi, ceea ce v-a permis să fiţi primii protagonişti şi artizani ai acestei istorii. O educare în valori graţie cărora acele prime familii care s-au aventurat cu părintele Opeka au putut să transmită comoara enormă a efortului, disciplina, onestitatea, respectul faţă de sine şi faţă de alţii. Şi voi aţi putut să înţelegeţi că visul lui Dumnezeu nu este numai progresul personal ci îndeosebi cel comunitar, că nu există sclavie mai rea, după cum ne-a amintit părintele Pedro, decât să trăim fiecare numai pentru sine.

Dragi tineri de la Akamasoa, către voi vreau să îndrept un mesaj special: nu lăsaţi niciodată jos braţele în faţa efectelor nefaste ale sărăciei, nici să nu cedaţi în faţa ispitelor căii uşoare sau a închiderii în voi înşivă. Mulţumesc, Fanny, pentru această mărturie frumoasă pe care ne-ai spus-o în numele tinerilor din popor. Dragi tineri: Munca realizată de înaintaşii voştri vă revine vouă s-o continuaţi. Forţa pentru a realiza asta o veţi găsi în credinţa voastră şi în mărturia vie pe care înaintaşii voştri au plăsmuit-o în vieţile voastre. Lăsaţi să înflorească în voi darurile pe care Domnul vi le-a dat. Cereţi-i ca să vă ajute să le puneţi în slujba fraţilor şi surorilor voastre cu generozitate. Astfel, Akamasoa nu va fi numai un exemplu pentru generaţiile viitoare, ci mai mult, punctul de plecare într-o lucrare inspirată de Dumnezeu care va ajunge la dezvoltarea sa deplină în măsura în care va continua să mărturisească iubirea sa generaţiilor prezente şi viitoare.

Să ne rugăm pentru ca în tot Madagascarul şi în alte părţi ale lumii să se prelungească strălucirea acestei lumini şi să putem găsi modele de dezvoltare care să privilegieze lupta împotriva sărăciei şi incluziunii sociale de la încredere, muncă şi efort, care sunt mereu indispensabile pentru demnitatea persoanei umane.

Mulţumesc, prieteni de la Akamasoa, dragă părinte Pedro şi colaboratori ai săi: mulţumesc încă o dată pentru mărturia voastră profetică şi pentru mărturia voastră plină de speranţă. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Vă cer, cu rugăminte, să nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 325.