Credincioşii alături de noul episcop de Iaşi

Redăm câteva impresii, în versuri sau proză, primite de la credincioşi care au participat la Liturghia de consacrare episcopală a Mons. Iosif Păuleţ, marţi, 6 august 2019, în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi.

*

Un episcop nou la Iaşi
 
Drag Monseniore, Iosif Păuleţ,
Dumnezeul slavei atât de măreţ
Vă găseşte vrednic ca întotdeauna
De a-i conduce paşnic, cu iubire turma,
 
Turma diecezei de la noi din Iaşi
Cu atât de tineri, bravi enoriaşi.
Este o onoare-n ochii tuturor
De-a ne sta în frunte ca un bun păstor.
 
Dumnezeu vă ştie anii tinereţii,
Munca de apostol pusă-n slujba vieţii,
Ştie că vă faceţi cu iubire treaba
Şi cu demnitate, precum la Suceava,
 
Ştie acea dorinţă, acel devotament
De-a-i vesti Cuvântul în orice moment
Şi vă-ncredinţează misiune grea
De-a vă pune viaţa toată-n slujba sa.
 
La-nceput, desigur, vă simţiţi nevrednic
Însă Domnul ştie că munciţi temeinic
Şi vă va susţine cu tot harul sfânt
De a-i fi episcop demn pe-acest pământ.
 
Preasfinţitul Petru vă va fi model
Să aveţi succese şi-mpliniri ca el
În mulţi ani de trudă când ne-a fost ca tată,
Inima de aur, minte luminată.
S-a retras o clipă pentru vârsta lui
Dar rămâne veşnic în inima oricui.
 
Drag Monseniore Iosif Păuleţ,
Sufletul vă fie un poem citeţ,
Noi, enoriaşii, să citim în el
C-avem un nou tată şi un nou model.
 
Domnul vă susţină cu iubirea sa
În această slujbă nobilă şi grea,
Vă dea sănătate şi înţelepciune
De-a spori credinţa în această lume,
 
Curajos în luptă, dar cu suflet blând
Fiţi în dieceză un episcop sfânt!
 
Calea nu-i uşoară, dar ne vom ruga
Domnul să vă ţină în lumina sa,
Să vă duceţi crucea cu elan nespus
Pe cărarea dreaptă spre Cristos Isus.
Drumul să vă fie neted şi senin,
Să v-ajute Domnul azi şi-veci...
Amin!

Ionel Bordea (Sagna)

*

Ruga Preasfinţitului Iosif
 
Tu singur, Doamne-mi eşti lumina
Eşti zâmbet zilnic, pe cărare,
Eşti Cel ce nu cunoaşte vina,
Eşti călăuza mea sub soare...
 
Tu singur, Doamne, îmi eşti viaţă
Eşti dor de fraţi necontenit,
Învăţătura Ta mă-nvaţă
Cum să-i iubesc pân' la sfârşit...
 
Tu singur, Doamne, mă asculţi
Şi mă-ntăreşti când sunt pe drum,
Şi chiar de paşii sunt cărunţi
Puterea Ta e-n ei acum...
 
Tu singur, Doamne, mă-nţelegi
Şi-mi dăruieşti sfat necesar,
De temeri toate mă dezlegi,
Ca-n munca mea să am habar...
 
Tu singur, Doamne, mă-nconjori
Cu dragoste neţărmurită,
În ruga mea, de multe ori,
Privesc la inima-ţi rănită...
 
Tu singur, Doamne, ştii de mine
Şi singur ştii ce-ar trebui,
Să fiu mereu prezent în Tine,
Să fiu mereu verbul a fi...
 
Tu singur, Doamne-mi dai curajul
Să-ţi port Cuvântul, să-l vestesc,
Şi chiar dac-ar veni necazul,
Eu vreau în Tine să-ncolţesc...
 
Tu singur, Doamne, îmi deschizi
Privirea, braţele şi gândul
Spre cei mai mici şi suferinzi,
Spre cei ce-ţi caută Cuvântul...
 

Tu singur, Doamne, eşti prezent,
În cartea vieţii dăruite,
Tu sfat îmi dai, să fiu atent,
Să-ntorc oiţe rătăcite...
 
Tu singur, Doamne-mi eşti de-ajuns
Pe drumul nou, neîncercat,
Misterul Tău de nepătruns,
Să ne conducă-n cer odat' ...
Amin!

Emil Bejan

*

PS Iosif Păuleţ, episcopul meu

Sunt un simplu enoriaş din Dieceza de Iaşi, o dieceză ce acum are un nou păstor.

Am urmărit cu bucurie şi cu puţin stres Liturghia sfântă şi istorică de numire a episcopului Iosif. Zic cu puţin stres, deoarece eram la serviciu şi nu doream să vadă colegii ceea ce urmăresc, nu că ar fi contrar regulilor firmei, dar prin simplu fapt că râd de mine ori de câte ori ascult sau urmăresc ceva legat de religie, Biserică, preoţi. Dar mi-am asumat riscul.

Îl ştiu pe părintele Păuleţ, episcopul Iosif Păuleţ, de acum 20 şi ceva de ani de când a fost la misiunile populare de la Parohia Lespezi (unde mergeam în vacanţă la bunici). Eram mic şi încă învăţăm lucruri în ale credinţei, iar părinţii mei mă duceau mereu la biserică. În zilele alea ştiu că mi-a spus mama să merg la biserica că "sunt misiunile şi nu trebuie să le pierdem, să vedem predici minunate". Ca orice copil ştiam că voi merge şi va fi o predică lungă cu multe cuvinte ce nu le înţeleg şi mă voi plictisi. Dar nu a fost chiar aşa.

Am plecat la biserică. Era într-o seară din cursul săptămânii şi de obicei nu e prea multă lume la biserică. Intru în biserică, era plin, abia îmi fac loc să ajung undeva lângă un stâlp, unde era un difuzor să aud şi eu ceva. Lumea murmură, se auzeau vorbe: "E un preot de la Oneşti"," Să vezi ce frumos vorbeşte"," Să vezi ce râzi la predica lui". La ultima replică am rămasă puţin blocat. Cum adică "râzi la predica lui"? În acel timp nu erau predici care să te facă să zâmbeşti, era chiar ceva ciudat. A început Liturghia, s-au citit lecturile, s-a citit evanghelia... urmează predica. Nu vedeam mare lucru în faţă, că eram micuţ şi mă mai căţăram pe acel stâlp să văd. A început predica. Vorbeşte despre familie, despre soţul din familie, despre soţia din familie, despre copii din familie. Hmmm... înţeleg ce vrea să spună, vorbeşte simplu. După un timp începe să dea exemple şi dă exemple pe înţelesul tuturor. Dă exemple comice bune pe principiul "Aşa da", apoi dă exemple rele pe principiul "Aşa nu". Lumea râde, râd bătrânii care mereu erau închişi şi pioşi, râd copii, râd tinerii, râd părinţii care mereu îmi spuneau" să nu râzi în biserica", râdeam şi eu. S-a terminat predica, am înţeles, am înţeles tot ce a vrut să spună. S-a terminat slujba şi am plecat acasă. Pe drum toţi vorbeau de predică, toţi erau impresionaţi că se poate face predică şi cu zâmbetul pe buze şi un preot poate păstori şi dacă spune o glumă din care noi putem trage o învăţătură.

Am fost şi următoarea seară, şi următoarea... până când s-au terminat. Când s-au terminat serile de misiuni, ştiu că erau persoane care lăcrimau că s-a terminat.

După această întâmplare, sincer vă zic, eram mult mai hotărât să merg la biserică să mai aud aşa predici. Eram copil şi îmi ziceam: "Oare când o să îl mai aud pe acest preot vorbind?... Ce departe e Oneşti..." Mă gândeam ce norocoşi erau atunci credincioşii din Oneşti că îl auzeau în fiecare zi pe acest preot.

Multă vreme s-a vorbit de acest preot şi de aceste predici de la misiunile populare de la Lespezi.

Timpul a trecut, viaţa a mers mai departe, am crescut, am trecut prin viaţă cu bune cu rele, am devenit soţ, am devenit tată şi încă mi-a rămas proaspătă aceste amintiri. Nu mi-a trecut niciodată prin minte să îl caut pe acest preot, să văd în ce parohie mai e şi să mă duc să îl ascult la Liturghie. Aflu dintr-o ştire pe internet la o oră târzie, prin iunie, că avem un nou episcop... Iosif Păuleţ. Îmi zic eu: "Îmi sună tare cunoscut numele ăsta" şi încep să caut pe "nea Google" date despre el. Îmi apare o poză... mă uit vreo câteva minute la poză... şi îmi dau seama că au trecut mulţi ani... mulţi ani peste mine, mulţi ani peste el. Dar era el, părintele ce m-a făcut să înţeleg o predică de la cap la coadă, când eram mic. În fine, caut biografia lui şi văd că a fost decan de Oneşti. Gata! El e! De bucurie îmi sun părinţii şi îi anunţ că este acel preot de la misiuni la care lumea râdea, dar se pare că trecerea anilor a avut efect mai mare asupra lor, deoarece nu mai ţineau minte. Am spus prietenilor, rudelor... dar nimeni nu prea mi-a dat atenţie.

În fine a venit ziua de azi, când s-a făcut Liturghia de numire a părintelui Iosif Păuleţ ca episcop. M-am bucurat foarte mult să îl văd şi abia am aşteptam momentul când va lua el cuvântul.

Credeţi-mă, la sfârşitul Liturghiei, când a început să vorbească şi a spus acele vorbe pline de zâmbet, râdeam cu poftă. La un moment dat un coleg se tot mira şi mă întreabă ce banc pe net am mai găsit. I-am dat un răspuns simplu: "Am găsit şi urmăresc un vechi prieten ce vorbeşte din suflet cu oamenii" şi fără stres i-am zis: "El e noul meu episcop".

În pauză acei colegi (o parte) care păreau foarte indiferenţi m-au întrebat cum de râdeam la ce spune un episcop. Şi le-am povestit aproape cuvânt cu cuvânt din ce spune PS Iosif Păuleţ. Au râs, am râs şi chiar s-a făcut asemănarea între papa Francisc şi PS Păuleţ, amândoi au exemple care aduc zâmbete. M-am bucurat când mi-a zis unul dintre colegi că vrea să îl vadă şi să îl asculte.

Concluzia mea? Zâmbetul e un medicament bun care în combinaţie cu credinţa produce convertiri şi chiar minuni. Sper că într-o zi, de fapt, sunt sigur că într-o zi îl voi vedea pe episcopul Iosif şi îl voi saluta pios cu zâmbetul pe buze.

Cam asta e povestea mea cu părintele şi episcopul meu.

Un tânăr tată, enoriaş al Diecezei de Iaşi

* * *

A fost consacrat noul episcop de Iaşi, PS Iosif Păuleţ (6 august)

Iaşi: Cuvântul ep. Iosif Păuleţ la finalul Liturghiei de consacrare episcopală (6 august)

Iaşi: Predica rostită de PS Petru Gherghel la Liturghia de consacrare episcopală a Mons. Iosif Păuleţ (6 august)

lecturi: 2016.