Medjugorje: Cu Evanghelia devenim creaturi noi

Publicăm textul omiliei pe care cardinalul vicar al diecezei de Roma, Angelo De Donatis, a rostit-o joi, 1 august 2019, în timpul Liturghiei celebrate în Parohia Medjugorje, în Bosnia Herţegovina, cu ocazia ediţiei anuale a Festivalului tinerilor, care are ca temă "Urmează-mă!".

Adunaţi pentru Euharistie sub privirea Mamei lui Dumnezeu, rămânem uimiţi de harul pe care Domnul îl revarsă asupra noastră încontinuu. Totul este har: darul Bisericii, al Cuvântului şi al Pâinii, frumuseţea creaţiei şi faţa fraţilor. Tatăl bun vrea ca să-l urmăm pe Fiul pentru a găsi fericirea.

Dumnezeu nu este un angajator de personal ci izvorul Vieţii şi vrea ca toţi să trăiască pe deplin. Îl urmăm pe Domnul pentru că am crezut că numai El aduce viaţa. Urmarea nu are vârstă, nu cere să fim pricepuţi sau sosiţi. Este gratuită, pentru că Tatăl bun iubeşte vasul de lut ce suntem noi! Nu există curricula de prezentat. Asta ne umple de bucurie, dar elimină şi orice alibi: nimeni nu poate să spună că nu este potrivit pentru sfinţenie în numele greşelilor sale şi al fragilităţilor sale. Urmarea se teme de scurtături, nu de păcate!

Desigur, pentru a asculta acel "Urmează-mă" pe care Isus Învăţătorul ni-l adresează este necesar ca Duhul Sfânt să deschidă inimile noastre şi să le umple de înţelepciune divină. Evanghelia de astăzi ne prezintă pe cărturarul din noua Alianţă, pe înţeleptul conform Evangheliei. Trei indicaţii putem scoate printre altele.

Prima. Împărăţia cerurilor - aşa cum am ascultat - este asemenea unui năvod aruncat în mare care adună toţi peştii posibili. Apoi, tras la mal, pescarii selecţionează pe cei buni de mâncat de cei răi. Părinţii deşertului au imaginat că fiecare creştin este ca un bun pescar care veghează pe marea minţii sale ţinând gândurile sfinte şi aruncându-le pe cel inutile sau otrăvitoare, aşa cum face un pescar expert cu peştii. Cine este înţelept aşadar? Creştinul care nu merge după tot ceea ce îi vine în minte: putem avea o mentalitate locuită de Duhul numai dacă nu ne lăsăm doborâţi de gânduri de disperare, de frică, de nelinişti pentru viitor; la fel mintea noastră nu poate să fie invadată de distrageri continue sau informaţii inutile, sau şi mai rău să fie sclavă a social network. Se poate întâmpla să fim obsedaţi şi de supărări, gelozii, gânduri de autodistrugere. Curaj: Evanghelia ne invită să purificăm gândurile pentru a primi gândul lui Cristos. O inimă evanghelică cere o minte liberă!

A doua indicaţie. Isus vorbeşte despre o judecată: nu putem nega acest adevăr de credinţă pe care-l mărturisim în Crez în fiecare duminică: "Va veni să judece pe cei vii şi pe cei morţi". Însă această judecată este lumină fericită de adevăr, nu sentinţa unui tiran; este răcorire, nu teroare. Judecata finală este pentru credincios triumful iubirii divine, întâlnirea cu Mirele; dar pentru cel care l-a renegat pe Cristos sau a trăit urându-l pe fratele această lumină plină de bunătate va scoate în evidenţă adevărul unei vieţi fără roade: "Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor". Aşadar unde se află înţelepciune? În a învăţa să trăim încă de tineri situându-ne în orizontul adevărului care nu trece! Să nu facem greşeala de a ne încrede numai în ziua de astăzi, în soluţiile uşoare, în plăcerea imediată, în opiniile pe care le păstrează alegerile noastre egoiste. Viaţa zilnică este ameninţată mai mult de superfluu decât de rău. Anticipăm asupra noastră judecata adevărată a lui Dumnezeu situându-ne imediat în orizontul adevărului: un tânăr creştin este înţelept când spune adevărul, caută adevărul, oferă adevărul. În acest sens cercetarea cugetului şi spovada sacramentală sunt un instrument foarte mare pentru a creşte în adevărata înţelepciune.

În sfârşit, a treia indicaţie. Cărturarul Împărăţiei - aşa învaţă Evanghelia proclamată - este creştinul care "scoate din comoara inimii sale lucruri vechi şi lucruri noi". Este o expresie minunată care se poate reda şi astfel: adevăratul înţelept este cel care trăieşte lucruri vechi care dau bucurii mereu noi, şi lucruri noi care au gustul vechiului. Un exemplu pentru a înţelege raportul între vechi şi nou: Vechiul Testament pregăteşte Noul Testament; însă Noul se înţelege pe deplin numai făcând referinţă la Vechi. Vechiul şi Noul au nevoie unul de altul pentru a se deschide reciproc. În schimb înţelepciunea lumii nu integrează vechiul şi noul, ci dezintegrează, confundă vechiul cu vechimea şi noul cu noutatea; oscilează între modele de ultimă oră şi fugi în trecut: aceste extremisme creează mereu conflict, asprime, ostilitate. Aşadar iată a treia indicaţie: cel botezat trebuie să fie creatură nouă care are gustul vechiului, adică unul care are rădăcini, care înfloreşte pe terenul istoriei milenare de sfinţenie din care este făcută Biserica. Creştinul autentic nu este nici un tradiţionalist nici un progresist. Este o "nouă creaţie" care păstrează gustul bun al pâinii făcute în casă, parfumată şi apetisantă tocmai pentru că este plămădită şi coaptă cu o reţetă veche.

Aşadar, preaiubiţilor, iată cele trei perle extrase din cochilia Evangheliei de astăzi: a purifica mintea; a anticipa asupra noastră judecata divină făcând adevărul; a deveni oameni noi care pun rădăcini în tradiţia poporului sfânt al Domnului.

Dragi tineri, Duhul să vă facă înţelepţi ca Maica lui Dumnezeu, care medita orice lucru în inimă şi ca marele învăţător sfântul Alfons Maria de' Liguori care în secolul al XVIII-lea a reevanghelizat cu inteligenţă pe concetăţenii săi din Napoli.

Trimite, Tată, Duhul tău şi reînnoieşte inimile noastre după imaginea Fiului tău Isus, născut din Fecioara Maria. Amin.

(După L'Osservatore Romano, 3 august 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 500.