Dependenţa de Internet şi social. Emiliano Lambiase (psihoterapeut): "A preveni şi a îngriji cu activităţi sănătoase şi relaţii autentice în viaţa reală"

De Giovanna Pasqualin Traversa

Se răspândesc tot mai mult în rândul adulţilor, adolescenţilor şi copiilor: sunt noile boli digitale, adevărate dependenţe de Internet şi social. Este din aceste zile ştirea despre primul "dispensar" dedicat în Italia: un serviciu de Digital Life Coaching activat la Milano. De dependenţe comportamentale se ocupă şi Comunitatea terapeutică Sisifo la Tuscania (Viterbo). Între acestea dependenţa de Internet. Vorbim despre asta cu coordonatorul, psihologul şi psihoterapeutul Emiliano Lambiase.

Care sunt principalele dependenţe de Internet?

Printre cele mai răspândite este dependenţa de jocuri online (Internet Gaming Disorders), singura care este recunoscută efectiv ca dependenţă virtuală. Altele, ca de exemplu jocul de noroc online, sau cybersex-ul, sunt manifestări de tulburări mai ample cum ar fi jocul de noroc patologic - recunoscut fie în DSM 5 (Manual diagnostic statistic al tulburărilor mentale de la American Psychiatric Association), cât şi în ICD 11 (International Classification of Diseases de la OMS) sau compulsivitatea sexuală. La asta se adaugă răspândirea exasperantă a dependenţei de social network cum ar fi Facebook, Instagram şi chinezul Tik Tok, şi de instrumente de comunicare virtuală cum ar fi Whatsapp şi Telegram, care au funcţionalităţi tot mai noi şi captivante menite să-l menţină pe utilizator conectat.

Se poate trasa un portret robot al "victimelor"?

Graţie tehnologiei digitale şi Internetului, care oferă foarte multe produse, gândite fie pentru bărbaţi fie pentru femei, dar graţie şi societăţii în care graniţele sunt tot mai nuanţate între masculin şi feminin şi între diferitele vârste, este imposibil să se facă un portret robot al victimelor pentru că este vorba de persoane de orice vârstă, gen şi condiţie economică şi socială. Cele care sunt lovite mai cu uşurinţă sunt cele cu dificultăţi emotive şi relaţionale, care folosesc instrumentul tehnologic pentru a compensa sau a rezolva propriile inconveniente.

În ce măsură sunt victime adulţii şi copiii?

Nu cred că există date la nivel naţional. Nu există o instituţie care să le adune şi să le răspândească; uneori pot fi găsite în vreun articol ştiinţific. Altă limită este că orice statistică este produsă pe baza criteriilor stabilite de autor, deci datele obţinute nu pot fi confruntate. Numai de puţin timp avem criterii univoce pentru jocul online, dar nu-mi rezultă că există statistici.

Voi ce pacienţi trataţi?

Avem foarte mulţi adolescenţi (de la 14/15 ani până la 24), un pic mai puţin adulţi. Copii în terapie nu avem pentru că lucrăm direct cu părinţii, dându-le indicaţii psiho-pedagogice pentru a le modifica modul de a educa şi de a se relaţiona cu copiii. În general avem puţin familii cu copii "dependenţi" de internet. Nu pentru că sunt puţini, ci probabil pentru că nu-i aduc, încă nedezvoltând consecinţe negative evidente. Vin mai mult părinţi îngrijoraţi, sensibili faţă de această problemă, cărora le oferim indicaţii.

De ce creşte abuzul de device-uri digitale?

Pentru că tehnologia este tot mai prezentă şi tot mai proiectată pentru a fi folosită tot mai mult. Trăim într-o societate tot mai bazată pe "limbajul" tehnologiei centrat pe emoţii şi nu pe valori, rapid, fragmentat, multitasking. Realitatea în carne şi oase este tot mai puţin în măsură să răspundă la această nouă formă de viaţă şi de limbaj şi, pentru acest motiv, persoanele folosesc tot mai mult tehnologia pentru a media şi a realiza raportul lor cu ei înşişi, cu ceilalţi, cu realitatea.

Ce probleme de sănătate psihofizică induc?

Problemele de sănătate fizică sunt legate de un exces de sedentarism (dureri la coloană sau creşterea în greutate), sau cu postura incorectă: durere la cervicală datorită privirii monitorului telefonului, la pulsuri datorită folosirii mouse-ului sau smartphone-ului. Problemele psihologice se referă la competenţe precum abilităţile metacognitive, adică acea capacitate de a recunoaşte conţinuturile propriei minţi şi ale minţii altuia - emoţii, gânduri, fantezii, dorinţe, senzaţii fizice -; capacitatea de a le distinge şi a le lega între ele şi cu realitatea externă; capacitatea de a le gestiona, a le reglementa şi când este posibil a le modifica prin acţiune sau raţionament. Dar se referă şi la capacităţile de atenţie şi concentrare. Se pot reduce şi capacităţile de compasiune, gentileţe, răbdare. În caz de patologii, cresc tulburările preexistente. Cu cât este mai mare folosirea tehnologiei, cu atât este mai dificil de a depăşi propriile dificultăţi emotive.

Cum este posibilă prevenirea lor? În copii este unica dependenţă indusă de adulţi cu obiceiul de a-i fotografia cu smartphone-urile sau de a-i aşeza în faţa video-jocurilor...

În copii este greu de vorbit despre dependenţă: prin natura lor ei sunt profund emotivi, tind să se alipească de orice lucru care le activează emoţiile şi nu au nicio abilitate de reglementare emotivă sau de discernământ conştient. Dacă adulţii îi abandonează cu un device atrăgător, cu siguranţă vor fi capturaţi. Fiind spuse acestea, prevenţia este formată din activităţi sănătoase şi relaţii autentice în viaţa reală. Cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai protejaţi. În afară de asta, cu cât mai târziu folosesc copiii tehnologia, cu atât este mai bine. Aşa cum în prima copilărie este importantă relaţia şi jocul cu părinţii, crescând devin importante relaţiile cu ceilalţi, angajarea în activităţi satisfăcătoare care pun în joc competenţele noastre. Un alt lucru fundamental sunt activităţile "contemplative" care cer răbdare, minte calmă şi fermă, concentrare. Printre acestea rugăciunea contemplativă, dar mai simplu şi lectura, mersul la o expoziţie, o plimbare în tăcere în natură. A fi angajaţi în realizarea de valori şi în crearea de legături afective sunt două elemente fundamentale, deoarece sunt unic umane.

Este posibilă îngrijirea lor?

Da. Înainte de toate, aşa cum am spus, reluând relaţii şi activităţi. Apoi este nevoie de graniţe clare puse folosirii device-urilor, chiar stabilind ajutoare (de exemplu filtre). Trebuie cerut ajutorul altor persoane. Şi când nu este suficient, este nevoie de o terapie structurată. Adulţii sunt însoţiţi în terapie individuală şi, dacă este necesar, şi cu ajutorul farmacologic. În unele cazuri, pentru a debloca sau a accelera parcursul terapeutic efectuăm internarea în comunitatea noastră la Tuscania. Fiecare terapie este un parcurs în sine, însă elementele de bază sunt trei: activităţi care au ca scop controlul comportamentelor problematice; activităţi de viaţă sănătoasă; muncă asupra emoţiilor şi asupra nevoilor interioare care au favorizat apariţia dependenţei.

(După agenţia SIR, 17 iulie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 746.