Iaşi "Adormirea Maicii Domnului": Campus de vară
Între spiritualitate şi joc, prinţ şi cerşetor, nobleţe şi libertate

Sub egida Parohiei "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi s-a desfăşurat, în perioadele 1-5 iulie şi 8-13 iulie, Campusul de vară 2019, destinat copiilor cu vârste între 6 şi 9 ani şi, respectiv, între 10 şi 15 ani. În acest loc al experienţelor integratoare şi înnobilatoare, copiii au făcut mai mulţi paşi pe drumul cunoaşterii, în exerciţiul formării de sine, adăugând în povestea vieţii lor un nou capitol, care le va aminti mereu de frumuseţea sufletească a învăţăturii spirituale, dar şi de adevărata valoare a măreţiei.

Campusul a fost organizat de către părintele Robert Râtan, Surorile Providenţei şi o echipă numeroasă de peste 40 de tineri animatori. Aproximativ 60 de copii au participat la primul campus, coordonat de sr. Adriana Roca şi sr. Lucia Varga, iar la cel de-al doilea campus a fost înregistrat un număr de circa 120 de copii, acesta fiind coordonat de sr. Lidia Scripcaru şi sr. Monica Bogdănel. În cadrul primului campus, împărţirea copiilor pe grupe de vârstă s-a realizat de la grupa mare terminată până la clasa a II-a terminată, iar în cadrul celui de-al doilea campus grupele realizate au pornit de la clasa a III-a terminată, ultima grupă fiind cea a copiilor care au terminat clasa a VIII-a în anul şcolar precedent, aceştia din urmă putând să devină viitori animatori.

Programul copiilor s-a desfăşurat, în ambele săptămâni, între orele 9.00 şi 16.00. Întâmpinaţi de animatorii de la grupa lor în faţa catedralei, aceştia au început fiecare zi cu momentul energizant al bansurilor, reprezentat de o serie de mişcări de dans variate şi adecvate vârstei lor. Acestea au fost executate pe ritmuri de muzică alternative, de la cântece simple până la melodii dinamice şi alerte, îmbinate armonios pentru a oferi copiilor posibilitatea de a trăi plenitudinea clipei şi bucuria gratuită a mişcării, prin comuniunea dintre limbajul trupului, cu caracter universal, şi ecoul sufletesc, particular, al liniei melodice, care transpune cuvintele în versuri interioare autentice.

Cel de-al doilea moment al zilei a avut loc în incinta bisericii, fiind marcat de rugăciunea de dimineaţă, cântece religioase, precum "Leagă-ne, Doamne, pe toţi împreună" sau "Binecuvântat eşti, Doamne!", dar şi de învăţături şi pilde ale vieţii cotidiene rostite de părintele Robert, care au necesitat, din partea copiilor, prezenţă sufletească, sensibilitate, răspunsuri sincere şi dorinţa continuă de conştientizare a evoluţiei proprii.

Piesa de teatru, adaptată după romanul lui Mark Twain, "Prinţ şi cerşetor", a fost împărţită pe mai multe zile astfel încât, în fiecare dintre ele, activitatea formativă ulterioară să constituie o temă de reflecţie asupra unei valori spirituale: prietenia, mulţumirea de sine, înţelepciunea, recunoştinţa, onestitatea sau libertatea. De aceea, solicitând copiilor impresii despre campus, un elev din grupa clasei a IV-a terminată a scris: "M-am simţit foarte bine alături de formatori minunaţi, animatorii noştri, care ne-au transmis valori spirituale importante în dezvoltarea noastră, în timp ce ne-am împrietenit nu numai cu aproapele nostru, adică cu alţi copii, dar mai ales cu Dumnezeu".

Deoarece "a dărui" şi "a primi" au fost co-prezente, în complementaritate, pe parcursul acestor săptămâni, prin suspendarea vieţii de zi cu zi, manifestarea şi înţelegerea învăţăturii sacre şi a legii Domnului i-a determinat pe copii să-şi întemeieze propria lume. Această lume reprezintă un spaţiu al regăsirii inerente de sine prin joc, unde imaginaţia are puterea de a transforma fiinţele care le sunt aproape într-o "deschidere luminatoare", cadru în care animatorul reprezintă un "telegraf viu" (Nicolae Steinhardt) între Dumnezeu şi copil. Prin intermediul întrebărilor legate de piesa de teatru şi al activităţilor tematice (pentru a exemplifica, voi specifica o activitate în care copiii au avut de completat un cerc al recunoştinţei, o altă activitate în care au confecţionat un lanţ al constrângerilor pentru a observa atent valoarea libertăţii şi o activitate constând în alcătuirea unui "tablou al calităţilor" personale), copiii au învăţat că răspunsul la întrebarea care le-a fost propusă ca temă de meditaţie în prima zi, "Ce ţi-ai dori să fii: prinţ sau cerşetor?", cuprinde ambele ipostaze, atât pe cea de prinţ cât şi pe cea de cerşetor, existente în fiecare dintre noi, în dualitatea lor, şi revelate prin alegeri.

Imnul din acest an, melodia intitulată "Te iubesc", interpretată de Loredana Groza şi Nadir, transmite una dintre învăţăturile papei Francisc: diferenţele sociale, acest joc înşelător al aparenţelor, nu stau în calea iubirii Domnului; "Dumnezeu nu ne iubeşte pentru că există în noi vreun motiv care suscită iubire, Dumnezeu ne iubeşte pentru că El însuşi este iubire", indiferent dacă întâlneşte un om simplu sau un om care a urcat până la ultima treaptă a ierarhiei sociale.

Laboratoarele de lucru manual, prin origami, împâslire a lânii, pictură pe sticlă şi tehnica scooby-doo, dar şi laboratoarele de muzică, "public speaking", dansuri populare, prim ajutor şi teatru au conferit copiilor şansa de a demonstra că există felurimi de daruri duhovniceşti şi aptitudini, dar în toate acestea sălăşluieşte acelaşi Duh. La fel cum frumuseţea florii este cifrată în sămânţă, aceste ateliere au sădit în inima lor perseverenţa şi credinţa în noi pasiuni, idei, visuri şi autorealizare.

Ultimul moment important al zilei, definit prin entuziasm şi competitivitate, a fost reprezentat de jocurile mixte, făcând din dorinţa de a câştiga o aventură în căutarea bucuriei, dar transformându-l, de fiecare dată, pe cel ce pierde în "aventurier în spirit", prin entuziasmul de a depune mai mult efort în jocurile din zilele următoare. Astfel, copiii au desfăşurat, în echipă (cele patru echipe fiind sugestiv denumite echipa cavalerilor, echipa străjerilor, echipa negustorilor şi echipa nobililor), jocuri ştafetă, jocuri la stand, jocuri cu apă şi concursuri de cucerire a comorii ascunse. Copiii au fost însă, la rândul lor, "cuceriţi" de îngheţata oferită ca răsplată fiecăruia, de către părintele Robert, la finalul zilei.

Spectacolul de la finalul celui de-al doilea campus a reunit organizatorii, părinţii, animatorii şi copiii într-un moment emoţionant de analiză a progresului la nivelul cunoaşterii lumeşti şi sufleteşti realizat de fiecare dintre aceştia în parte. Pentru a străluci pe scena spectacolului, iar prin analogie pentru a fi invincibili pe scena societăţii, copiii sunt conştienţi acum de faptul că trebuie mai întâi să privească în ei înşişi.

Aşadar, campusul de vară a reprezentat locul în care zâmbetul sufletesc, iubirea, distracţia şi fericirea au construit cel mai durabil edificiu afectiv pentru identitatea copilului: arhetipul unor valori umane şi lecţii de viaţă.

Corina Dimitriu

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 1-5, 8-13 iulie: Iaşi "Adormirea Maicii Domnului": Campus de vară
 

lecturi: 934.