Papa Francisc: Angelus (30 iunie 2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În Evanghelia de astăzi (cf. Lc 9,51-62), sfântul Luca începe relatarea ultimei călătorii a lui Isus spre Ierusalim, care se va încheia la capitolul 19. Este un drum lung nu numai geografic şi spaţial, ci spiritual şi teologic spre împlinirea misiunii lui Mesia. Hotărârea lui Isus este radicală şi totală, şi cei care-l urmează sunt chemaţi să se măsoare cu ea. Evanghelistul ne prezintă astăzi trei personaje - trei cazuri de vocaţie, am putea spune - care scot în evidenţă ceea ce se cere de la cel care vrea să-l urmeze pe Isus până la capăt, total.

Primul personaj îi promite: "Te voi urma oriunde te vei duce" (v. 57). Generos! Dar Isus răspunde că Fiul Omului, spre deosebire de vulpile care au vizuini şi de păsările cerului care au cuiburi, "nu are unde-şi rezema capul" (v. 58). Sărăcia absolută a lui Isus. De fapt, Isus a părăsit casa paternă şi a renunţat la orice siguranţă pentru a vesti Împărăţia lui Dumnezeu oilor pierdute ale poporului său. Astfel Isus ne-a indicat nouă discipolilor săi că misiunea noastră în lume nu poate să fie statică, ci este itinerantă. Creştinul este un itinerant. Biserica prin natura sa este în mişcare, nu stă sedentară şi liniştită în propriul ţarc. Este deschisă la cele mai vaste orizonturi, trimisă - Biserica este trimisă! - să ducă Evanghelia pe străzi şi să ajungă în periferiile umane şi existenţiale. Acesta este primul personaj.

Al doilea personaj pe care Isus îl întâlneşte primeşte direct de la El chemarea, însă răspunde: "Doamne, lasă-mă să merg mai întâi ca să-l îngrop pe tatăl meu" (v. 59). Este o cerere legitimă, întemeiată pe porunca de a cinsti pe tatăl şi pe mama (cf. Ex 20,12). Totuşi Isus răspunde: "Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor" (v. 60). Cu aceste cuvinte, în mod voit provocatoare, El vrea să afirme primatul urmării şi al vestirii Împărăţiei lui Dumnezeu, şi cu privire la realităţile cele mai importante, cum este familia. Urgenţa de a comunica Evanghelia, care rupe lanţul morţii şi inaugurează viaţa veşnică, nu admite întârzieri, ci cere promptitudine şi disponibilitate. Aşadar, Biserica este itinerantă, şi aici Biserica este hotărâtă, acţionează în grabă, pe moment, fără a aştepta.

Al treilea personaj vrea şi el să-l urmeze pe Isus însă cu o condiţie: va face asta după ce îşi va lua rămas-bun de la părinţi. Şi asta aude că spune Învăţătorul: "Nimeni care pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu este vrednic de împărăţia lui Dumnezeu" (v. 62). Urmarea lui Isus exclude regretele şi privirile înapoi, ci cere virtutea hotărârii.

Biserica, pentru a-l urma pe Isus, este itinerantă, acţionează imediat, în grabă, şi hotărâtă. Valoarea acestor condiţii puse de Isus - itineranţă, promptitudine şi hotărâre - nu se află într-o serie de "nu" spuse la lucruri bune şi importante ale vieţii. Mai degrabă, accentul trebuie pus pe obiectivul principal: a deveni discipol al lui Cristos! O alegere liberă şi conştientă, făcută din iubire, pentru a răspunde la harul inestimabil al lui Dumnezeu şi nu făcută ca un mod pentru a ne promova pe noi înşine. Este trist acest lucru! Vai de cei care se gândesc să-l urmeze pe Isus pentru a se promova, adică pentru a face carieră, pentru a se simţi importanţi sau pentru a dobândi un loc de prestigiu. Isus ne vrea pasionaţi de El şi de Evanghelie. O pasiune a inimii care se traduce în gesturi concrete de proximitate, de apropiere de fraţii care au mai mare nevoie de primire şi de îngrijire. Exact cum a trăit El însuşi.

Fecioara Maria, icoană a Bisericii în mişcare, să ne ajute să-l urmăm cu bucurie pe Domnul Isus şi să vestim fraţilor, cu iubire reînnoită Vestea Bună a mântuirii.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

În ultimele ore am asistat în Coreea la un exemplu bun de cultură a întâlnirii. Salut protagoniştii, cu rugăciunea ca acest gest semnificativ să constituie un pas ulterior pe drumul păcii, nu numai în acea peninsulă ci în favoarea lumii întregi.

În această ultimă zi din iunie, urez tuturor muncitorilor să poată avea în timpul verii o perioadă de odihnă, care să le poată folosi lor şi familiilor lor.

Mă rog pentru cei care în aceste zile au îndurat mai mult consecinţele caniculei: bolnavi, bătrâni, persoane care trebuie să lucreze sub cerul liber, în şantiere... Nimeni să nu fie abandonat sau exploatat.

Şi acum adresez salutul meu cordial vouă tuturor, romani şi pelerini: familii, grupuri parohiale, asociaţii.

Salut îndeosebi grupul de Surori ale Sfintei Elisabeta şi pelerinii veniţi cu bicicleta de la Sartirana Lomellina. Văd că sunt mulţi polonezi... Îi salut pe polonezi. Bravo!

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 438.