Sudanul de Sud, episcopul de Juba: "Sărutul papei i-a clătinat pe politicieni"

De Luca Attanasio

Va rămâne în istorie gestul unui papă care se îngenunchează şi sărută picioarele liderilor politici din Sudanul de Sud cu un curriculum udat de sânge, aproape pentru a îndulci, cu un gest de umilinţă infinită, inimile lor şi minţile lor şi a-i forţa să depună armele şi propunerile violente. Va rămâne invitaţia rostită în mod liber, fără formalitatea discursului pregătit: "Vă cer asta ca frate, rămâneţi în pace. Aţi început un proces, nu-l lăsaţi să se încheie. Vor fi lupte între voi, dar în faţa poporului, prezentaţi-vă uniţi, astfel veţi deveni părinţi ai naţiunii". Dar vor rămâne şi angajamentele luate în mod solemn de lideri politici, religioşi, civili în faţa întregii lumi care induc să se spere la un rezultat pozitiv al încurcatului proces de pace la întoarcerea lor.

După ce episcopii lansaseră, la sfârşitul lunii februarie, un apel din inimă de "a reda suflu" acordului din septembrie care zăcea într-o stagnare preambul al unui alt faliment, papa şi arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, uniţi istoric de pasiunea faţă de această ţară, cea mai tânără din lume (independentă de Sudan în 2011) şi prăbuşită în 2013 într-un război civil cu efecte devastatoare (400.000 de morţi, 7 milioane de locuitori aflaţi la epuizare, aproape 4 milioane de evacuaţi interni şi externi), au optat pentru o iniţiativă care să separe criteriile şi să-i pună pe toţi în faţa propriilor responsabilităţi de lideri pe de o parte, de creştini pe de altă parte (Sudanul de Sudul este compus aproape în totalitate din credincioşi ai lui Isus).

Preşedintele Sudanului de Sud, Salva Kiir, şi liderul facţiunii armate rebele Riek Machar, împreună cu cei doi vicepreşedinţi, călugări şi reprezentanţi ai clerului sud sudanez, au fost invitaţi în Vatican pentru o "reculegere spirituală" care, în ajunul Paştelui şi în vederea intrării în vigoare oficială a acordului, la 12 mai, să favorizeze angajări oficiale şi să pună capăt oricărei şovăieli sau căutări a propriului interes în dauna populaţiei. Experimentul a reuşit perfect, aşteptări sunt din nou reînsufleţite.

Vorbeşte despre aceste două zile extraordinare în exclusiv pentru Vatican Insider unul dintre protagoniştii întâlnirii, arhiepiscopul de Juba, capitală a Sudanului de Sud, Paulino Lukudo.

Am venit la Roma în căutarea ultimului sprijin pentru pace şi să ascultăm de la liderii noştri religioşi indicaţii pentru a găsi noi căi şi speranţe. Până astăzi, mulţi au încercat, dar toţi au eşuat, liderii noştri politici, Uniunea Africană, UE, Uganda, Kenya, Etiopia, Sudanul: de când în 2013 a izbucnit războiul au fost atâţia interlocutori care au încercat dar nu au reuşit niciodată. Şi atunci, ca o binecuvântare a venit această invitaţie şi am venit aici cu voinţa de a ne pune în ascultarea liderilor noştri religioşi.

Cum s-a născut ideea reculegerii spirituale pentru Sudanul de Sud?

Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welba, a lansat ideea. A propus papei să convoace reculegerea şi să o facă la Roma. Francisc a acceptat imediat propunerea cu entuziasm şi a deschis casa sa, Sfânta Marta, pentru a găzdui întâlnirea. Era prezent şi fostul moderator al Bisericii Prezbiteriene din Scoţia, John Chalmers, şi a fost ocazia de a-i asculta pe reprezentanţii noştri religioşi. Papa a spus clar: "Războiul nu va putea aduce niciodată pacea, singura cale este înfruntarea problemelor fără folosirea armelor şi rezolvarea lor în faţa poporului". Este mesajul central din aceste zile, trebuie oprit războiul în orice mod".

Întâlnirea s-a încheiat cu un gest răsunător al pontifului, era prevăzut?

Absolut nu. Când papa s-a îngenuncheat pentru a săruta picioarele lui Salva Kiir, preşedintele a rămas înmărmurit, nu se aştepta nici pe departe la ceva de acest gen. Apoi a fost rândul lui Riek Machar care, foarte încurcat, a cerut papei să renunţe, dar Francisc n-a voit să audă motive, şi, printre lacrimile multora dintre cei prezenţi a continuat şi a voit să sărute şi picioarele celorlalţi doi lideri politici, Taban Deng Gai şi Rebecca Nyandeng De Mabio (văduvă a politicianului sud sudanez John Garang, nr). Desigur, pot să afirm că gestul papei a făcut diferenţa, a schimbat ceva în gândirea liderilor politici.

Aţi putut observa deja schimbări în decursul celor două zile?

După sărut şi salutul final, n-au fost ocazii comune, dar am luat împreună masa şi vă pot asigura că i-am văzut pe Kiir şi Machar conversând amabil pentru prima dată după mulţi ani, erau mult mai relaxaţi şi vorbeau ca doi prieteni. În schimb, cursul reculegerii, dincolo de momentele de reflecţie şi rugăciune, au fost tratate probleme foarte delicate. Vicepreşedintele Taban Deng i-a cerut lui Riek Machar să se întoarcă definitiv la Juba (este în exil la Khartoum şi a trecut prin Juba în septembrie numai pentru acordul de pace, nr). "După ziua de azi, cine se va gândi să te ucidă - a adăugat el - va şti că va trebui să facă asta în faţa lumii". Un alt punct fundamental tratat a fost constituirea unei unice armate naţionale; Machar a propus să se închidă multele armate şi să se facă una singură.

Cum vă veţi întoarce acasă după această întâlnire istorică?

Foarte întăriţi. Noi, călugării, am hotărât să scriem un document care să ofere o serie de recomandări şi-l vom publica în curând. Machar a cerut să se amâne deadline din 12 mai pentru intrarea în vigoare a acordului şi consider asta un prim semnal important pentru a lua timp şi a face lucrurile aşa cum trebuie. În orice caz, de când noi, episcopii, am scris în februarie un document dur de denunţare pentru stagnarea acordului, situaţia s-a schimbat, noi am ales să dăm glas poporului nostru de acum disperat, politicienii au simţit urgenţa şi astăzi, după această întâlnire, nu ne vom mai putea întoarce înapoi.

(După Vatican Insider, 15 aprilie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 693.