Iaşi: Copiii împreună pe Calea crucii

Copiii din Parohia "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi împreună cu pr. Robert Râtan au meditat la suferinţele lui Isus Cristos de pe drumul Calvarului, vineri, 29 martie 2019, în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină". Acest moment spiritual a fost un răspuns afirmativ la invitaţia "Să mergem împreună" a Sfântului Părinte papa Francisc care va vizita municipiul Iaşi la 1 iunie. Textele meditaţiilor au fost compuse pe baza diferitelor mesaje ale papei rostite în diverse ocazii. La devoţiunea Căii sfintei cruci au participat şi s-au unit în rugăciune Preasfinţitul Petru Gherghel, părintele Paul Budău, paroh şi decan, preoţi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul parohiei şi al Episcopiei, părinţii copiilor şi numeroşi credincioşi.

Redăm textul integral al meditaţiilor.

*

Rugăciune de început

Să mergem împreună .... este invitaţia pe care ne-o adresează şi nouă, copiilor, Sfântul Părinte papa Francisc care ne va vizita la 1 iunie!

Cum? Împărtăşind bucuria credinţei ... ne îndeamnă episcopul nostru Petru şi episcopul auxiliar Aurel.

Dorim ca inima şi sufletul nostru să fie pătrunse de învăţătura Sfântului Părinte şi ajutaţi de o scurtă meditaţie, vrem, Isuse drag, să te însoţim pe Calea Crucii! Amin!

*

Staţiunea I: Isus este condamnat la moarte

Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

"Ne este permis să acuzăm cu o singură condiţie: să ne acuzăm pe noi înşine; cu ceilalţi, să fim milostivi, ca să fim fiii Tatălui nostru ceresc, care este milostiv!" (Papa Francisc, Capela Casei "Sfânta Marta", 13 septembrie 2018)

Prietene, te rog, aminteşte-ţi de noi! Te-am îndrăgit cu inima din prima clipă când privirile noastre s-au întâlnit. N-am zăbovit deloc în gânduri şi ţi-am dăruit toată încrederea şi prietenia mea!

Dar azi ... ochii tăi sunt lipsiţi de strălucire! Nu mă mai priveşti ca altă dată! Nu-mi mai vorbeşti cu sinceritate! Cuvintele tale sunt înjumătăţite!

Dar azi... când sunt adus la curtea lui Pilat, mă ocoleşti! În lipsa prieteniei, între noi, se interpune un necunoscut, Pilat. Cu mâinile legate, printre soldaţii cu feţele încruntate, Pilat mă acuză pe nedrept şi mă condamnă la moarte!

Dar tu ...?

Nu cumva, în mintea ta, te consideri mai bun decât Pilat, decât soldaţii, decât mulţimea revoltată? Nu cumva te preocupi mai mult de alţii, judecându-i după aparenţe? Nu cumva ai dat uitării poveţele mele despre milostivirea Tatălui ceresc?

Îmi doresc cu ardoare să-ţi doreşti milostivirea mea! Şi mai mult să arăţi această milostivire divină în cuvintele şi faptele tale faţă de aproapele! Al tău, Isus!

Slavă Tatălui ...

Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

Miluieşte-ne pe noi!

*

Staţiunea a II-a: Isus ia crucea grea pe umeri

Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

"Aceasta este drama inimii închise, drama minţii închise, iar când inima este închisă, această inimă închide şi mintea, iar când inima şi mintea sunt închise nu mai există loc pentru Dumnezeu, ci doar pentru ceea ce credem noi că trebuie făcut" (Papa Francisc, Capela Casei "Sfânta Marta", 10 aprilie 2014)

Prietene, te rog, întinde-ţi mâinile şi primeşte crucea! Îmi amintesc cu drag de toate momentele în care ne întâlneam în secret la confesional! Îmi amintesc de bucuria împărtăşirii de la inimă la inimă! Eram doar noi!

Dar azi ... inima ta s-a închis! Toate apelurile mele către tine au rămas fără răspuns! În inima ta, eu nu mai am loc, ca altă dată! În inima ta, acum, sunt alte persoane care în scurt timp, te-au determinat să uiţi de prezenţa mea! Ţi-am devenit incomod ... pentru că acolo unde merg port cu mine şi Crucea!

Dar azi ... mintea ta s-a închis! Vin asupra ta, ca o avalanşă, tot felul de informaţii! Eşti prins în atâtea şi atâtea minţi şi inimi ale oamenilor! Toate gândurile şi dorinţele mele de fericire pentru tine ţi se par acum ... de prisos! Ai dat aşa de repede uitării tot binele pe care ţi l-am făcut! Caut să înţeleg atitudinea ta de refuz, de respinge, de excludere!

Soldaţii s-au gândit la mine! Îşi dau coate, cine dintre ei să îndrăznească să aşeze pe umerii însângeraţi o bucată de lemn colţuros. E ceea ce se va transforma numai într-o inimă şi minte deschisă în ... crucea mea!

Dar tu?

Nu cumva visezi la o viaţă fără Dumnezeu? Nu cumva, din ambiţie, vrei să faci numai ceea ce îţi dictează inima şi mintea? Nu cumva vrei să abandonezi crucea ta?

Îmi doresc atât de mult să-ţi deschizi inima şi mintea! Să îmbrăţişezi şi să te laşi îmbrăţişat de cruce! De mine! Al tău, Isus!

Slavă Tatălui ...

Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

Miluieşte-ne pe noi!

*

Staţiunea a III-a: Isus cade prima oară sub cruce

Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

"Totul porneşte de la modul în care noi ne prezentăm mai întâi înaintea lui Dumnezeu ca să-i cerem iertare. Cu alte cuvinte, iertarea pe care Dumnezeu ţi-o va dărui cere iertarea pe care tu o dai celorlalţi" (Papa Francisc, Capela Casei "Sfânta Marta", 10 martie 2015)

Prietene, te rog, spune aproapelui tău: te iert din toată inima şi vreau să rămânem prieteni!

Mă bucur tare mult să te văd cu mâinile împreunate şi îngenunchiat în faţa sfântului altar! Ştii? Rugăciunea Tatăl nostru... te recomandă aceluiaşi Tată ceresc: al meu şi al tău!

Dar azi ... observ că te prezinţi pentru prima dată uşor schimbat. Până acum n-ai avut o asemenea atitudine! Citesc în mintea ta neputinţa de a ierta greşelile aproapelui. Şi acum că îi vorbeşti Tatălui nostru, parcă ai vrea să ignori condiţia iertării.

Dar azi ... deşi este loc, te fereşti în a te mai aşeza la rugăciune lângă cel care ţi-a greşit... cu sau fără voie! Cauţi cu rapiditate o bancă liberă. Dacă se poate ... mult mai în faţă sau mai în spate! Cu tristeţe văd cum în inima ta încolţeşte sentimentul de apatie.

Începutul experienţei tale alegând păcatul, provoacă prima mea cădere sub povara crucii. Soldaţii rămân nepăsători. Departe de ei gândul că ar avea acum ocazia de a cere sau de a primi iertarea mea!

Dar tu?

Nu cumva vrei să fi iertat de tot şi mereu de Dumnezeu? Nu cumva vrei să eviţi la nesfârşit persoana care aşteaptă iertarea şi împăcarea cu tine? Nu cumva rămâi captiv în sentimente negative, până când vrei tu, spunând că aşa e mai bine?

Încearcă să-ţi depăşeşti limitele! Dar, ţine cont că singur nu vei reuşi prea curând! De aceea, lasă-te înduplecat de harul sfânt! De bucuria de a fi iertat şi de a ierta! Numai astfel mă vei putea ajuta să mă ridic! Îmi doresc atât de mult! Al tău, Isus!

Slavă Tatălui ...

Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

Miluieşte-ne pe noi

Staţiunea a IV-a: Isus o întâlneşte pe mama sa

Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

"Biserica ne cheamă să contemplăm maternitatea divină a Mariei ca icoană a păcii. Promisiunea veche se împlineşte în persoana sa. Fericită eşti tu, Marie, pentru că l-ai dat lumii pe Fiul lui Dumnezeu; dar şi mai fericită eşti tu pentru că ai crezut în el" (Papa Francisc, Bazilica "Sfântul Petru", 1 ianuarie 2016).

Prietene, eşti într-o agitaţie continuă! Te rog, opreşte-te puţin!

De când vreau să-ţi fac cunoştinţă cu mama mea! Din veşnicie a fost aleasă de Tatăl ceresc pentru bucuria încrederii şi a speranţei! Sufletul ei este o grădină în care creşte floarea parfumată a păcii şi a iubirii! Ea s-a dedicat unei singure misiuni: aceea de a-l da lumii pe Fiul lui Dumnezeu!

Dar azi ... tu te pierzi în atâtea activităţi profane prin care urmăreşti să te faci remarcat. Dar eşti supra solicitat şi le duci cu dificultate la bun sfârşit.

Dar azi ... te destăinui atâtor oameni, aşteptând ca soluţiile la neliniştile tale să apară! Vorbăria ta, de multe ori inutilă, îţi secătuieşte inima şi sufletul!

Mama mea, în drumul greu spre Calvar m-a însoţit fără preget! Deşi cu inimile suferinde, pentru câteva clipe, bucuria revederii, a întărit legătura păcii şi a comuniunii Mamă-Fiu!

Dar tu?

Nu cumva omiţi să o invoci în rugăciunile tale pe Mama mea? Nu cumva te hrăneşti cu iluzia unei păci primite doar de la oameni? Nu cumva eşti nefericit pentru că îţi vine greu să crezi în promisiunile Tatălui meu?

Îţi clădeşti viaţa pe multe proiecte efemere, în care Dumnezeu nu a fost invitat să-şi spună Cuvântul! Calea sigură spre împlinire, a promisiunilor lui Dumnezeu făcute ţie, îşi au izvorul în adevărata pace dătătoare de fericire! Crede, numai! Al tău, Isus!

Slavă Tatălui ...

Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

Miluieşte-ne pe noi!

*

Staţiunea a V-a: Simon din Cirene îl ajută pe Isus să ducă crucea

Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

"De fapt, dacă toată lumea îşi face partea sa din bine şi o face pentru ceilalţi, "ne întâlnim făcând binele". Şi astfel construim "cultura întâlnirii"; de care avem atâta nevoie. Domnul "va vorbi fiecăruia în inimă" (Papa Francisc, Capela Casei "Sfânta Marta", 22 mai 2013)

Prietene, vino lângă mine şi odihneşte-te la umbra crucii!

Cât de benefică este odihna! Merit şi eu un timp de relaxare! Asta ar putea spune Simon din Cirene după o zi de activitate intensă. Îmi amintesc cu drag, de întâlnirile noastre, când ca buni prieteni ne puteam vedea la sfânta Liturghie!

Dar azi ... tu cauţi să amâni întâlnirea noastră! Vrei să te simţi bine numai în compania oamenilor care ţi s-au ataşat de inimă, devenindu-ţi simpatici aşa peste noapte!

Dar azi ... pentru tine duminica a devenit o zi obişnuită. Binele pe care îl poţi face mai poate aştepta! E şi mâine o zi!

La răspântia de drumuri, soldaţii l-au oprit pe Simon din Cirene împotriva voinţei lui. Doar eu ştiu că "ne întâlnim făcând binele" sub povara crucii ... pentru tine!

Dar tu ...?

Nu cumva te întâlneşti cu apropiaţii tăi pentru a câştiga popularitate? Nu cumva te foloseşti de relaţiile cu ceilalţi pentru a-ţi urmări propriile interese? Nu cumva investeşti doar în anumite întâlniri şi conversaţii în defavoarea celui care într-adevăr ar avea nevoie de ajutorul tău, de cuvântul tău?

Postul Mare e un bun prilej să-ţi asculţi inima. Numai aşa îl vei auzi pe Domnul cum îţi va vorbi ţie şi fiecăruia în inimă! Al tău, Isus!

Slavă Tatălui ...

Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

Miluieşte-ne pe noi!

*

Staţiunea a VI-a: Veronica şterge faţa lui Isus cu o maramă

Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

"Creştinule, luminează cu lumina ta, dar fereşte-te de ispita de a te lumina pe tine însuţi! Este un lucru urât, este într-un anumit sens spiritualitatea de oglindă: mă luminez pe mine. Fereşte-te de ispita de a te vindeca pe tine însuţi. Fii lumină pentru a lumina, fii sare pentru a da gust şi a păstra" (Papa Francisc, Capela Casei "Sfânta Marta", 7 iunie 2016).

Prietene, unde eşti? Am nevoie de marama ta! Am nevoie de inima ta!

Aşa îţi vorbeam zilele trecute! Îţi căutam cu orice preţ prezenţa, doream să ne vedem!

Dar azi ... la mesajul de convertire tu rămâi indiferent sau îmi răspunzi peste câteva zile! Te gândeşti atunci şi numai atunci, că ceea ce ţi-am cerut să faci pentru mine, poţi să faci când consideri tu! Şi că mai pot aştepta...

Dar azi ... privirea senină de altă dată îţi este brăzdată de ridurile preocupărilor inutile! Vrei să fi propriul guvernator al vieţii! Că te descurci singur şi că nu ai nevoie de ajutorul nimănui!

Din cauza sudorii şi a sângelui ce curge pe faţa mea, vederea îmi este neclară. Soldaţii abia reuşesc să ţină departe de mine mulţimea zgomotoasă. Însă, nu rezistă în faţa curajului pe care îl arată Veronica! Ea are o maramă curată şi şterge cu blândeţe şi gingăşie chipul meu murdar. Apoi, se retrage în tăcere şi priveşte marama! Îmi vede chipul! Şi a înţeles că poţi aduce pentru ceilalţi lumină, vindecare şi un strop de sare pentru a păstra un gust bun!

Dar tu?

Nu cumva îţi ascunzi părţile obscure şi te prezinţi într-o lumină favorabilă? Nu cumva, identificându-ţi boala care îţi afectează sentimentele inimii, te erijezi în propriul doctor şi spui: "Aşa sunt eu! N-am ce să-mi fac!?" Nu cumva, prin deciziile egoiste, laşi un gust amar în sufletul aproapelui?

Începând de azi, încearcă să imiţi exemplul Veronicăi. Un gest atât de simplu îţi poate aduce o bucurie îndoită! De amintire mereu vie! Al tău, Isus!

Slavă Tatălui ...

Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

Miluieşte-ne pe noi!

*

Staţiunea a VII-a: Isus cade a doua oară sub povara crucii

Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Există un singur astăzi în viaţa noastră şi ispita este aceea de a spune: da, o voi face mâine. Astăzi este "plin de zile", dar "nu se va mai repeta". Zilele se repetă până când Domnul va spune: "Ajunge!" (Papa Francisc, Capela Casei "Sfânta Marta", 12 ianuarie 2017).

Prietene, prinde-te de cruce şi ridică-te ... astăzi!

Drumul prin Postul Mare se dovedeşte a fi unul văzut în formă tridimensională: ieri, astăzi şi mâine! Îţi reamintesc că tot ceea ce ai făcut bun ieri aduce roade bogate în tezaurul inimii tale!

Dar azi ... eşti mai puţin dispus să împarţi din bunătăţile tale cu cel flămând, însetat sau bolnav!

Dar azi ... arăţi mai puţină bunăvoinţă în a fi o companie plăcută pentru cel care plânge şi aşteaptă un cuvânt de mângâiere!

Astăzi, eu cad a doua oară sub povara crucii pentru tine!

Dar tu?

Nu cumva, văzându-mă, treci nepăsător pe lângă mine, uitându-te în altă parte?

Nu cumva arăţi un fel de ataşament pentru prezenţa anumitor oameni din viaţa ta?

Nu cumva schimbarea resentimentelor faţă de aproapele o laşi în seama lui mâine?

Pentru ca chemarea mea de astăzi să pătrundă în sufletul tău, e nevoie să te prinzi de cruce! Curaj! Al tău, Isus!

Slavă Tatălui ...

Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

Miluieşte-ne pe noi!

*

Staţiunea a VIII-a: Isus mângâie femeile din Ierusalim care plâng

Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

"Vedeţi, uneori în viaţa noastră ochelarii de care avem nevoie pentru a-l vedea pe Isus sunt lacrimile. Există un moment în viaţa noastră când doar lacrimile ne pregătesc pentru vederea lui Isus!" (Papa Francisc, Capela Casei "Sfânta Marta", 13 ianuarie 2014).

Prietene, lacrimile lor îmi amintesc de tine!

În conversaţiile noastre, deseori, îmi spuneai că plângi! Şi eu te întrebam: de ce plângi? Şi tu îmi povesteai de nedreptăţi, de învinuiri, de calomnii, de priviri răutăcioase suportate de tine sau de aproapele!

Dar azi ... te-ai obişnuit cu toate acestea! Eşti tentat să crezi că plânsul e degeaba!

Dar azi... ochii tăi suferă de miopie! Şi îţi este dificil să mă vezi că sunt chiar lângă tine!

Suferinţele la care am fost supus şi au lăsat urme pe trupul meu, trezesc o mare compasiune în inimile femeilor şi copiilor din Ierusalim. Eu le-am văzut lacrimile! Plânsul lor e aducător de mângâiere şi de speranţă!

Dar tu?

Nu cumva eşti răspunzător de atâtea lacrimi vărsate de aproapele?

Nu cumva rămâi cu inima împietrită în faţa lacrimilor prin care ţi se cere împăcare?

Nu cumva ai uitat să plângi? Şi ochii inimii tale suferă de uscăciune?

Lacrimi de pocăinţă! Lacrimi de încredinţare în îndurarea divină! Lacrimi de bucurie! Asta aş vrea să-mi oferi! Al tău, Isus!

Slavă Tatălui ...

Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

Miluieşte-ne pe noi!

*

Staţiunea a IX-a: Isus cade a treia oară sub povara crucii

Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

"Mereu el e cel care face primul pas: vine să viziteze cu milostivirea sa, să ne ridice din praful păcatelor noastre; vine să ne întindă mâna pentru a ne face să ne ridicăm din prăpastia în care ne-a făcut să cădem orgoliul nostru şi ne invită să primim adevărul consolator al evangheliei şi să mergem pe căile binelui" (Papa Francisc, Piaţa "Sfântul Petru", 31 ianuarie 2016).

Prietene, te aştept ... să mă prinzi de mână!

Ştiind bine că doar eu sunt cel care pot pătrunde în adâncul fiinţei tale, îţi doreai să-mi vorbeşti zilnic şi ostenit să stai în braţele mele! Aici te simţeai în siguranţă!

Dar azi ... nu numai că-mi refuzi îmbrăţişarea, dar şi mâna întinsă. Inima ta este anesteziată de încăpăţânare şi de orgoliu! Cât de greu îţi este să renunţi la propriul tău fel de a fi!

Dar azi ... cauţi siguranţă în promisiuni deşarte! În prietenii ocazionale!

Pentru a treia oară, soldaţii sunt nevoiţi să mă ridice de sub povara Crucii! Ei mă ridică pentru a mai putea parcurge distanţa care a mai rămas până pe Calvar.

Dar tu?

Nu cumva eşti un prizonier al cuvintelor spuse de oameni?

Nu cumva vrei intenţionat să rămâi acolo unde ai căzut?

Nu cumva urechile tale nu suportă cuvinte mai puţin îndulcite când vine vorba de corectare, de părăsire a unei căi greşite?

Îmi doresc tare mult să-ţi doreşti din nou mâna ta în mâna mea! Inima ta în inima mea preasfântă! Lasă-te cucerit de mesajul viu şi plin de viaţa al Evangheliei! Numai aşa vei redescoperi adevărul în cuvintele şi faptele tale! Al tău, Isus!

Slavă Tatălui ...

Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

Miluieşte-ne pe noi!

*

Staţiunea a X-a: Isus este dezbrăcat de hainele sale

Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

"Câtă lume are nevoie ca rănile să fie vindecate! Aceasta este misiunea Bisericii: să vindece rănile inimii, să deschidă uşi, să elibereze, să spună că Dumnezeu este bun, că Dumnezeu le iartă pe toate, că Dumnezeu este Tată, că Dumnezeu este blând, că Dumnezeu ne aşteaptă mereu" (Papa Francisc, Capela Casei "Sfânta Marta", 5 februarie 2015).

Prietene, permite-mi să văd, să pansez şi să vindec rănile tale!

Biserica, Trupul meu mistic, are misiunea de a vindeca sufletul tău! Am întemeiat sacramentul Spovezii pentru vindecarea rănilor pricinuite de păcate; sacramentul Maslului pentru a-ţi putea redobândi forţele trupului slăbit. M-am oferit pe mine însumi în sfânta Împărtăşanie pentru a te hrăni, pentru a gusta din bunătatea mea, pentru a fi mereu împreună!

Dar azi ... tu nu mai găseşti menirea acestor taine divine! Eşti prea ocupat pentru a te mai îngriji de sufletul tău!

Dar azi... tu vezi Biserica doar ca pe o instituţie la care apelezi atunci când consideri că îţi poate livra nişte servicii gratuite sau la un preţ redus!

Între timp, am ajuns pe Calvar! Soldaţii îmi smulg cu putere haina demnităţii mele! Toţi cei prezenţi pot să vadă acum rănile provocate de bice, coroana de spini şi purtarea crucii! Doar rănile mele aduc adevărata vindecare!

Dar tu?

Nu cumva păstrezi ca rană mereu deschisă un cuvânt nepotrivit spus de către un prieten?

Nu cumva, amintind frecvent de o învinuire nedreaptă, formezi şi adânceşti rana şi în inima celui care ţi-a adus-o?

Nu cumva rămâi insensibil la durerea atâtor suflete rănite prin cuvintele tale?

Oferă-mi rănile şi durerea ta! Rănile şi suferinţa ta prelungită... ca să le vindec! Al tău, Isus!

Slavă Tatălui ...

Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

Miluieşte-ne pe noi!

*

Staţiunea a XI-a: Isus este răstignit pe cruce

Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

"Aceia care nu au privirea aţintită către Domnul şi nu ascultă de el pot fi optimişti şi pozitivi, dar nu pot avea speranţă, căci speranţa se învaţă privind la Isus" (Papa Francisc, Capela Casei "Sfânta Marta", 3 februarie 2015).

Prietene, privirile noastre se întâlnesc din nou!

Când eşti la înălţime, ai posibilitatea de a vedea cu ochii departe! Însă mult mai departe poţi vedea învăţând să trăieşti cu ochii speranţei!

Dar azi ... preferi să vezi doar aproape. Să iei în considerare doar lucrurile care se întâmplă acum şi aici sub ochii tăi!

Dar azi ... consideri că poţi învăţa cum să-ţi trăieşti viaţa şi să fi la modă din multele cărţi apărute în biblioteci!

Soldaţii îmi răstignesc mâinile şi picioarele pe lemnul Crucii! După ultima lovitură a ciocanului, soldaţii ridică Crucea. Acum pot să-mi plec privirea blândă spre tine pentru ca tu să-ţi ridici privirea vinovată spre mine!

Dar tu?

Nu cumva asculţi mai mult de oameni decât de Dumnezeu?

Nu cumva acţionezi mai mult pe placul oamenilor decât să slujeşti după voinţa lui Dumnezeu?

Nu cumva virtutea speranţei, primită la Botez, a rămas în inima ta un dar încă sigilat?

Îndrăzneşte să-ţi aţinteşti privirea inimii spre mine, cel Răstignit! Al tău, Isus!

Slavă Tatălui ...

Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

Miluieşte-ne pe noi!

*

Staţiunea a XII-a: Isus moare pe cruce

Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

"Celor rigizi le este frică de libertatea pe care Dumnezeu ne-o dă, le este frică de iubire. Când devii sclav al iubirii, eşti liber! Este o sclavie frumoasă!" (Papa Francisc, Capela Casei "Sfânta Marta", 6 februarie 2017)

Prietene, îmi încredinţez sufletul în mâinile Tatălui meu ceresc!

Ştii, la începutul prieteniei noastre, vorbeam deseori despre rolul morţii în viaţa oamenilor. Cum vei reacţiona, la vestea, că unul dintre cei apropiaţi este pe moarte sau chiar a murit. Întrezăream, atunci, în cuvintele tale, o oarecare frică de moarte.

Dar azi ... nu-mi mai povesteşti despre această frică de moarte, ci despre frica de iubire!

Dar azi ... nu-mi mai vorbeşti despre frica de sclavie, ci despre frica de libertate!

Îţi mărturisesc că te-am iubit din toată inima ... până la moarte! Şi te voi iubi mereu!

Dar tu?

Nu cumva eşti sclavul propriilor tale gânduri şi sentimente negative?

Nu cumva te amăgeşti cu o libertate trăită doar în exterior?

Nu cumva îţi este frică să-ţi asumi această sclavie frumoasă a iubirii?

Liber şi din iubire pentru tine, am murit pe cruce! Al tău, Isus!

Tăcere...

Slavă Tatălui ...

Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

Miluieşte-ne pe noi!

*

Staţiunea a XIII-a: Isus este coborât de pe cruce

Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

"Persoana care vede lucrurile aşa cum sunt realmente se lasă străpunsă de durere şi plânge în inima sa, este capabilă să ajungă la profunzimile vieţii şi să fie cu adevărat fericită. Acea persoană este mângâiată, dar cu mângâierea lui Isus şi nu cu cea a lumii. Astfel poate să aibă curajul de a împărtăşi suferinţa celuilalt şi încetează să fugă de situaţiile dureroase" (Papa Francisc, Malmö/Suedia, 1 noiembrie 2016)

Prietene, îmi doresc să-mi fii mereu aproape!

De câteva ore, tăcerea care s-a impus între noi poate să ne conducă la o mai profundă cunoaştere a inimilor.

Dar azi ... vrei ca tăcerea să continue şi să creeze între noi un zid.

Dar azi... vrei ca prezenţa aproapelui să fie îndepărtată şi să stai singur cu durerea ta!

Cuvintele devin sentimente nobile, gândurile devin fapte. Iosif din Arimateea împreună cu alte femei evlavioase îşi arată compasiunea faţă de suferinţa Mamei mele. Ea mă ţine acum în braţe... dar mort!

Dar tu?

Nu cumva, în momentele tale de durere, aştepţi mai curând mângâierea oamenilor?

Nu cumva eşti tentat să ascunzi suferinţa şi să te izolezi, crezând că te priveşte doar pe tine?

Nu cumva vezi suferinţa ca pe o realitate care mai mult desparte decât care uneşte inimile?

Vino cu inima deschisă şi stai lângă Mama mea! Mulţumesc! Al tău, Isus!

Slavă Tatălui ...

Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

Miluieşte-ne pe noi!

*

Staţiunea a XIV-a: Isus este înmormântat

Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

"Este un pericol în idealizarea propriului mod de gândire; să fim atenţi în rugăciune; o minte închisă nu lasă spaţiu pentru Dumnezeu. Îndemnul lui Isus în faţa acestei gânduri limitate rămâne mereu acelaşi: fiţi atenţi şi rugaţi-vă; nu vă lăsaţi păcăliţi" (Papa Francisc, Capela Casei "Sfânta Marta" 10 aprilie 2014).

Prietene, rugăciunea rămâne dovada vie a adevăratului bine pe care îl poţi dori aproapelui!

De multe ori, vorbindu-mi în rugăciune, aveai prezente în inimă mai întâi necesităţile sufletului tău împovărat! Îmi încredinţai şi suferinţele aproapelui!

Dar azi ... intenţiile tale sunt centrate numai pe realizări materiale!

Dar azi ... rugăciunea ta e doar un monolog! Începe şi se termină mereu cu EU ...

Cu multă grijă, trupul meu mort este înfăşurat într-un giulgiu. Şi în timp ce sunt dus spre mormânt, cei care formează cortegiul funerar, se gândesc ce se va întâmpla cu vieţile lor, după ce eu voi rămâne acolo şi piatra va bloca intrarea.

Dar tu?

Nu cumva limitezi puterea rugăciunii, când pui condiţii?

Nu cumva te laşi păcălit de oferte promoţionale care te îndepărtează de scopul vieţii tale?

Nu cumva rostogoleşti piatra peste intenţiile bune ce vin spre tine din inima aproapelui?

Înmormântarea mea e o invitaţie la introspecţie. E o cale prin care tu să reintri în inima şi sufletul tău! Vino şi îngenunchează în faţa preasfântului sacrament! Vino şi rămâi în adoraţie! Al tău, Isus!

Slavă Tatălui ...

Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,

Miluieşte-ne pe noi!

*

Staţiunea a XV-a: Isus învie glorios din morţi

Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

"Ce mare bucurie pentru mine să vă pot da această veste: Cristos a înviat! Ce înseamnă că Isus a înviat? Înseamnă că iubirea lui Dumnezeu este mai puternică decât răul şi chiar decât moartea; înseamnă că iubirea lui Dumnezeu poate să transforme viaţa noastră, să facă să înflorească acele zone de deşert care sunt în inima noastră. Şi asta poate s-o facă iubirea lui Dumnezeu!" (Papa Francisc, Mesajul "Urbi et orbi", Paşti, 2013)

"Duminică, soare şi-o îmbrăţişare!" Prietene, numai pentru tine!

E duminică ... e ziua Învierii mele! A victoriei, a vieţii şi a bucuriei!

E soare ... iar în sufletul tău! Inima ta e din nou caldă şi în pacea adevărată!

Şi îmbrăţişarea ... pe care mi-o doresc atât de mult să ţi-o ofer! E semnul prieteniei noastre!

Bucură-te din plin de roadele Învierii mele! Al tău, Isus!

Slavă Tatălui ...

Doamne Isuse Cristoase, înviat din morţi

Miluieşte-ne pe noi!

*

Rugăciune de sfârşit

Isuse, Domnul şi Învăţătorul nostru, te rugăm rămâi cu mereu cu noi! Suntem mici şi avem nevoie de harul tău! Pe toţi cei dragi, pe cei bolnavi şi pe cei sănătoşi, pe cei săraci şi pe cei bogaţi, pe cei care ne iubesc şi pe cei care ne-au refuzat prietenia îi încredinţăm sfintei Fecioare Maria! Amin!

Prof. Lăcrămioara Boroş

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 29 martie: Iaşi: Copiii împreună pe Calea crucii

lecturi: 1013.