Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 20 martie 2019

Cateheze despre "Tatăl nostru" - 10: Facă-se voia ta

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Continuând catehezele noastre despre "Tatăl nostru", astăzi ne oprim asupra celei de-a treia invocaţii: "Facă-se voia ta". Ea trebuie citită în unitate cu primele două - "sfinţească-se numele tău" şi "vie împărăţia ta" - aşa încât ansamblul să formeze un triptic: "sfinţească-se numele tău", "vie împărăţia ta", "facă-se voia ta". Astăzi vom vorbi despre a treia.

Înainte de îngrijirea lumii din partea omului există grija neobosită pe care Dumnezeu o foloseşte faţă de om şi faţă de lume. Toată evanghelia reflectă această inversare de perspectivă. Păcătosul Zaheu urcă într-un copac pentru că vrea să-l vadă pe Isus, dar nu ştie că, mult înainte, Dumnezeu pornise în căutarea lui. Isus, când ajunge, îi spune: "Zaheu, coboară în grabă pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta". Şi la sfârşit declară: "Pentru că Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut" (Lc 19,5.10). Iată voinţa lui Dumnezeu, aceea care noi ne rugăm să se facă. Care este voinţa lui Dumnezeu întrupată în Isus? Să caute şi să mântuiască ceea ce este pierdut. Şi noi, în rugăciune, cerem ca această căutare a lui Dumnezeu să ajungă la bun sfârşit, ca planul său universale de mântuire să se împlinească, mai întâi în fiecare dintre noi şi apoi în toată lumea. V-aţi gândit ce înseamnă că Dumnezeu este în căutarea mea? Fiecare dintre noi poate să spună: "Dar, Dumnezeu mă caută?" - "Da! Te caută pe tine! Mă caută pe mine!": îl caută pe fiecare, personal. Dar este mare Dumnezeu! Câtă iubire este în spatele la toate astea.

Dumnezeu nu este ambiguu, nu se ascunde în spatele enigmelor, n-a planificat viitorul lumii în manieră indescifrabilă. Nu, el este clar. Dacă nu înţelegem asta, riscăm să nu înţelegem sensul celei de-a treia expresii din "Tatăl nostru". De fapt, Biblia este plină de expresii care ne relatează voinţa pozitivă a lui Dumnezeu faţă de lume. Şi în Catehismul Bisericii Catolice găsim o culegere de citate care dau mărturie despre această voinţă divină fidelă şi răbdătoare (cf. nr. 2821-2827). Şi sfântul Paul, în Prima Scrisoare către Timotei, scrie: "Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului" (2,4). Fără umbră de îndoială, aceasta este voinţa lui Dumnezeu: mântuirea omului, a oamenilor, a fiecăruia dintre noi. Dumnezeu cu iubirea sa bate la uşa inimii noastre. De ce? Pentru a ne atrage; pentru a ne atrage la el şi a ne duce înainte pe drumul mântuirii. Dumnezeu este aproape de fiecare dintre noi cu iubirea sa, pentru a ne duce de mână la mântuire. Câtă iubire este în spatele acestui lucru!

Deci, rugându-ne "facă-se voia ta", nu suntem invitaţi să ne plecăm capul în mod servil, ca şi cum am fi sclavi. Nu! Dumnezeu ne vrea liberi; iubirea lui ne eliberează. De fapt, "Tatăl nostru" este rugăciunea fiilor, nu a sclavilor; ci a fiilor care cunosc inima tatălui lor şi sunt siguri de planul său de iubire. Vai de noi dacă, rostind aceste cuvinte, am ridica din umeri în semn de capitulare în faţa unui destin care ne repugnă şi pe care nu reuşim să-l schimbăm. Dimpotrivă, este o rugăciune plină de încredere arzătoare în Dumnezeu care vrea pentru noi binele, viaţa, mântuirea. O rugăciune curajoasă, şi combativă, pentru că în lume sunt atâtea, prea multe realităţi care nu sunt după planul lui Dumnezeu. Toţi le cunoaştem. Parafrazându-l pe profetul Isaia, am putea spune: "Aici, Tată, este războiul, samavolnicia, exploatarea; dar ştim că Tu vrei binele nostru, de aceea te implorăm: facă-se voia ta! Doamne, răstoarnă planurile lumii, transformă săbiile în pluguri şi suliţele în seceri; nimeni să nu se mai ocupe de arta războiului!" (cf. 2,4). Dumnezeu vrea pacea.

"Tatăl nostru" este o rugăciune care aprinde în noi aceeaşi iubire a lui Isus faţă de voinţa Tatălui, o flacără care determină la transformarea lumii cu iubirea. Creştinul nu crede într-un destin fatal. Nu există nimic aleatoriu în credinţa creştinilor: există în schimb o mântuire care aşteaptă să se manifeste în viaţa fiecărui bărbat şi a fiecărei femei şi să se împlinească în veşnicie. Dacă ne rugăm este pentru că noi credem că Dumnezeu poate şi vrea să transforme realitatea învingând răul cu binele. De acest Dumnezeu are sens să ascultăm şi să ne abandonăm şi în ora celei mai dure încercări.

Aşa a fost pentru Isus în grădina Ghetsemani, când a experimentat angoasa şi s-a rugat: "Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voinţa mea ci a ta să fie!" (Lc 22,42). Isus este strivit de răul lumii, dar se abandonează încrezător oceanului iubirii voinţei Tatălui. Şi martirii, în încercarea lor, nu căutau moartea, căutau ceea ce este după moarte, învierea. Dumnezeu, din iubire, poate să ne facă să mergem pe cărări dificile, să experimentăm răni şi spini dureroşi, dar nu ne va abandona niciodată. Mereu va fi cu noi, alături de noi, înlăuntrul nostru. Pentru un credincios aceasta, mai mult decât o speranţă, este o certitudine. Dumnezeu este cu mine. Aceeaşi pe care o găsim în acea parabolă din Evanghelia lui Luca dedicată necesităţii de a ne ruga mereu. Spune Isus: "Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către el, chiar dacă-i face să aştepte? Vă spun că le va face dreptate repede" (18,7-8). Aşa este Domnul, aşa ne iubeşte, aşa ne vrea binele. Dar, eu vreau să vă invit, acum, toţi împreună să ne rugăm "Tatăl nostru". Şi cei care dintre voi nu ştiu italiană, să se roage în propria limbă. Să ne rugăm împreună.

Recitarea rugăciunii "Tatăl nostru"

__________________

Apel pentru inundaţiile din Africa

În aceste zile, mari inundaţii au semănat doliu şi devastări în diferite regiuni din Mozambic, din Zimbabwe şi din Malawi. Acestor îndrăgite populaţii le exprim durerea mea şi apropierea mea. Încredinţez multele victime şi familiile lor milostivirii lui Dumnezeu şi implor întărire şi sprijin pentru cei care sunt loviţi de această calamitate.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 206.