Papa Francisc: Discurs adresat delegaţiei "Apostolikí Diakonia" a Bisericii din Grecia (25 februarie 2019)

Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,

Cu deosebită bucurie vă spun bun-venit şi vă mulţumesc pentru vizita voastră; îndeosebi sunt recunoscător episcopului Agathanghelos. Vă cer imediat o favoare: să transmiteţi, la întoarcerea voastră în Atena, urările mele cordiale şi fraterne Preafericirii Sale Ieronymos al II-lea, care în urmă cu puţine zile, la 16 februarie, a celebrat a unsprezecea aniversare a întronării sale. Îl rog pe Tatăl, de la care coboară orice dar bun şi orice dar desăvârşit (cf. Iac 1,17), să-i dăruiască sănătate, seninătate şi bucurie spirituală. Îi cer şi, prin mijlocirea apostolului Paul, care a predicat Evanghelia în Grecia şi a dus la împlinire mărturia sa până la martiriu aici la Roma, să umple de haruri iubitul popor grec.

Colaborarea dintre Apostolikí Diakonia şi Consiliul pentru Promovarea Unităţii Creştinilor se desfăşoară de peste cincisprezece ani, în care au văzut lumina atâtea proiecte culturale şi formative lăudabile. Pe drumul parcurs, cel care a organizat iniţiativele şi cel care a beneficiat de ele, îndeosebi tineri studenţi din Bisericile noastre, a experimentat că ceea ce avem în comun este mult mai mult decât ceea ce ne ţine la distanţă. A face împreună ajută la a ne redescoperi ca fraţi. Tinerii ne învaţă să nu rămânem prizonieri ai diferenţelor, ci să aprindem dorinţa de a merge împreună, visând depăşirea dificultăţilor care împiedică deplina comuniune. Ne revine nouă să continuăm să mergem împreună, să facem împreună, pentru a ne redescoperi ca fraţi. Pas după pas, în lucrurile pe care le facem, vom putea întrevedea, cu ajutorul lui Dumnezeu, prezenţa sa de iubire care ne uneşte într-o comuniune tot mai puternică. Deci aş vrea să cer împreună cu voi harul de a merge astfel: nu fiecare pe drumul său, urmărind propriile ţinte, ca şi cum celălalt ar fi numai unul pe care istoria l-a pus lângă mine, ci ca fraţi pe care Providenţa ne-a făcut să-i întâlnim şi care înaintează împreună spre unicul Domn, purtând poverile unii altora, bucurându-se unul pentru paşii celuilalt. Mulţumesc lui Apostolikí Diakonia pentru traseul făcut pe acest drum şi asigur sprijinul Bisericii catolice pentru continuarea parcursului.

Pastoraţia familială este un alt domeniu rodnic de colaborare între ortodocşi şi catolici, un domeniu care cere să fie cultivat cu pasiune şi urgenţă. În acest timp, caracterizat de schimbări foarte rapide în societate, care se repercutează într-o fragilitate interioară crescândă, familiile creştine, deşi aparţin la zone geografice şi culturale diferite, sunt provocate de multe provocări asemănătoare., şi noi suntem chemaţi să fim aproape de ele, să ajutăm familiile să redescopere darul căsătoriei şi frumuseţea de a păstra iubirea, care se reînnoieşte în fiecare zi în împărtăşirea răbdătoare şi sinceră şi în forţa blândă a rugăciunii. Suntem chemaţi să fim aproape şi acolo unde viaţa familială nu se realizează conform plinătăţii idealului evanghelic şi nu se desfăşoară în pace şi în bucurie (cf. Exortaţia apostolică post-sinodală Amoris laetitia, 5). De aceea, împreună, respectând respectivele tradiţii spirituale, putem colabora activ pentru a promova, în diferite contexte, naţionale şi internaţionale, activităţi şi propuneri care se referă la familii şi la valorile familiale.

Reînnoiesc recunoştinţa mea pentru vizita voastră şi îl rog pe Domnul să vă umple cu binecuvântările sale. Vă cer, cu rugăminte, să-mi rezervaţi un loc în rugăciunea voastră. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 330.