Cuvinte ale Sfântului Părinte Francisc adresate Arhidiecezei de Benevento (20 februarie 2019)

Bună ziua! Aţi venit mulţi, pare o canonizare! Multe mulţumiri episcopului, primarilor, tuturor, mulţumesc pentru acest respect, care indică desigur fineţea sufletului, mulţumesc.

Iubiţi fraţi şi surori,

Sunt bucuros să vă primesc şi să adresez fiecăruia dintre voi salutul meu cordial de bun-venit. Voi aţi venit la Roma, cu păstorul vostru, Mons. Felice Accrocca, pentru a întoarce vizita pe care am avut bucuria de a o face la Pietrelcina la 17 martie anul trecut, la centenarul apariţiei stigmatelor permanente ale sfântului Pius şi la a 50-a aniversare a morţii sale.

Doresc să reînnoiesc tuturor mulţumirea mea vie pentru primirea călduroasă pe care mi-aţi rezervat-o în acea împrejurare. Nu uit niciodată ziua aceea, aşa cum nu uit nici atâţia bolnavi pe care i-am salutat, a rămas în inima mea vizita aceea. Amintirea acelui eveniment, încărcat de semnificaţie eclezială şi spirituală, să reînsufleţească în fiecare voinţa de a aprofunda viaţa de credinţă, pe urma învăţăturilor compatriotului vostru ilustru şi sfânt padre Pio. El s-a remarcat prin credinţă tare în Dumnezeu, speranţă fermă în realităţile cereşti, dăruire generoasă pentru oameni, fidelitate faţă de Biserică, pe care a iubit-o mereu cu toate problemele sale şi adversităţile sale. Mă opresc un pic asupra acestui lucru. El a iubit Biserica, şi cu atâtea probleme pe care le are Biserica, cu atâtea adversităţi, cu atâţia păcătoşi. Pentru că Biserica este sfântă, este mireasa lui Cristos, dar noi, fiii Bisericii, suntem toţi păcătoşi - şi unii păcătoşi mari! - dar el a iubit Biserica aşa cum era, n-a distrus-o cu limba, aşa cum este la modă să se facă acum. Nu! El iubeşte. Cel care iubeşte Biserica ştie să ierte, pentru că ştie că el însuşi este păcătos şi are nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Ştie să aranjeze lucrurile, pentru că Domnul vrea să aranjeze bine lucrurile dar mereu cu iertarea: nu se poate trăi o viaţă întreagă acuzând, acuzând, acuzând Biserica. Funcţia de acuzator a cui este? Cine este cel pe care Biblia îl numeşte marele acuzator? Diavolul! Şi cei care îşi petrec viaţa acuzând, acuzând, acuzând, sunt - nu voi spune fii, pentru că diavolul nu are fii - ci prieteni, verişori, rude ale diavolului. Şi nu, asta nu merge, trebuie semnalate defectele pentru a corecta, dar în momentul în care se semnalează defectele, în care se denunţă defectele, se iubeşte Biserica. Fără iubire, acel lucru este al diavolului. Ambele lucruri le avea sfântul Padre Pio, iubea Biserica împreună cu toate problemele sale şi adversităţile sale, cu păcatele fiilor săi. Nu uitaţi de asta.

Vă încurajez să înţelegeţi şi să primiţi tot mai mult iubirea lui Dumnezeu, izvor şi motiv al adevăratei noastre bucurii. Suntem chemaţi să dăruim această iubire care schimbă viaţa, mai ales persoanelor mai slabe şi nevoiaşe. Fiecare dintre noi, răspândind caritatea divină, contribuie la construirea unei lumi mai drepte şi solidare. După exemplul lui Padre Pio, vă rog, nu încetaţi să vă încredeţi în Cristos şi să vestiţi bunătatea sa şi milostivirea sa cu mărturia vieţii voastre. Asta aşteaptă bărbaţii şi femeile şi în timpul nostru de la discipolii Domnului. Mărturie. Gândiţi-vă la sfântul Francisc - pe care episcopul vostru îl cunoaşte bine - ce a spus discipolilor săi? "Mergeţi, faceţi mărturie, nu sunt necesare cuvintele". Uneori trebuie să se vorbească dar începeţi cu mărturia, trăiţi ca nişte creştini, mărturisind că iubirea este mai frumoasă decât ura, că prietenia este mai frumoasă decât duşmănia, că fraternitatea între noi toţi este mai frumoasă decât războiul.

Mulţumesc iarăşi pentru această vizită! Din inimă împart tuturor binecuvântarea mea, pe care o extind la familiile voastre, la comunităţile voastre şi la întreaga Arhidieceză de Benevento. Multe mulţumiri!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 437.