Papa Francisc: Discurs adresat profesorilor şi studenţilor de la Institutul Patristic Augustinianum din Roma (sâmbătă, 16 februarie 2019)

Iubiţi fraţi şi surori,

Sunt bucuros să vă spun bun venit, cu ocazia celei de-a 50-a aniversări de la fondarea Institutului Patristic "Augustinianum". Îi mulţumesc părintelui Alejandro Moral Antón, prior general al augustinienilor şi moderator general al Institutului; îl salut pe preşedinte, părintele Giuseppe Caruso, pe consilieri, pe colaboratori, pe membrii facultăţii, pe administratori şi pe studenţi. În mod special salut pe unul dintre confraţii voştri augustinieni care a fost printre părinţii fondatori ai Institutului, cardinalul Prospero Grech. Şi aş vrea să-i salut şi pe mulţii profesori emeriţi, care nu sunt aici, dar care au lăsat o urmă în Institut. Şi îmi vine în amintire profesoara Maria Grazia Mara, care a învăţat atâtea lucruri şi care la 95 de ani încă publică şi predă copiilor cateheza. Şi cardinalul Grech: omiliile sunt chiar simple... Înţelepţii, când ajung la vârsta aceea, devin de o simplitate grandioasă, care fac aşa de mult bine. Mulţumesc tuturor bătrânilor, profesorilor care sunt în pensie. Mă bucur să am această oportunitate de a împărtăşi această dată jubiliară împreună cu voi.

Asta înseamnă înainte de toate a aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru tot ceea ce Augustinianum a fost şi a făcut timp de jumătate de secol. Însă circumstanţa prezentă ne invită să mergem înapoi cu amintire recunoscătoare până la origini - amintit puţin în urmă de părintele prior -, când, în cadrul tradiţiei pluriseculare a Ordinului Augustinian, s-a născut la Roma Studium-ul dedicat ştiinţelor sacre, îndeosebi Părinţilor Bisericii, sfântului Augustin şi moştenirii sale.

Ca depozitar al marii "şcoli" augustiniene, impregnată de căutarea înţelepciunii, Augustinianum a fost întemeiat pentru a contribui la păstrarea şi transmiterea bogăţiei tradiţiei catolice, mai ales a tradiţiei Părinţilor. Acest aport este esenţial pentru Biserică. Aşa este mereu, dar în special în epoca noastră, aşa cum a afirmat sfântul Paul al VI-lea în discursul de inaugurare a Institutului: "Întoarcerea la Părinţii Bisericii - a spus el - face parte din întoarcere la originile creştine, fără de care n-ar fi posibil să se realizeze reînnoirea biblică, reforma liturgică şi noua cercetare teologică dorită de Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican" (4 mai 1970). Şi sfântul Ioan Paul al II-lea, vizitând Institutul în 1982, a confirmat acest mandat spunând, printre altele, că "a intra la şcoala Părinţilor înseamnă a învăţa să-l cunoaştem mai bine pe Cristos şi să-l cunoaştem mai bine pe om" şi că "această cunoaştere [ajută] enorm Biserica în misiunea [sa]" (7 mai 1982).

De aceea, vă încurajez să fiţi fideli faţă de rădăcinile voastre şi faţă de misiunea voastră; să perseveraţi în angajarea de a comunica valorile intelectuale, spirituale şi morale care pot să-i pregătească pe studenţii voştri să participe cu înţelepciune şi responsabilitate la viaţa Bisericii şi la dezbaterile despre provocările cruciale din timpul nostru. Această slujire este strâns legată cu evanghelizarea şi contribuie la promovarea creşterii familiei umane spre plinătatea sa definitivă în Dumnezeu (cf. Constituţia apostolică Veritatis gaudium, 1).

Recenta constituţie apostolică Veritatis gaudium se deschide cu aceste cuvinte: "Bucuria adevărului exprimă dorinţa stringentă care face neliniştită inima fiecărui om până când nu întâlneşte, nu locuieşte şi nu împărtăşeşte cu toţi Lumina lui Dumnezeu" (nr. 1). Este evident aici ecoul sfântului Augustin (cf. Confesiuni, X, 23.33; I, 1,1). De fapt, el a cunoscut şi a exprimat în grad suprem neliniştea inimii umane până când nu găseşte odihnă în Dumnezeu, care, în Isus Cristos, ne revelează cel mai profund adevăr despre viaţa noastră şi despre destinul nostru final.

În concluzie, doresc să împărtăşesc o altă expresie a sfântului Augustin, luată din De doctrina christiana: "Apoi, cât priveşte cei care vor proclama lucruri primite de la alţii, să se roage, înainte de a le primi, pentru cei de la care le vor primi, pentru ca să li se dea lor ceea ce de la ei vor să primească, şi după ce le-au primit, să se roage pentru ca ei înşişi să le poată proclama bine şi pentru ca aceia pentru al căror bine se proclamă să le primească" (IV, 30,63).

Iubiţi fraţi şi surori, în timp ce voi celebraţi această aniversare, să fiţi siguri de rugăciunile mele. Vă îndemn şi să vă rugaţi unii pentru alţii - acest lucru este important într-o instituţie, este necesar - pentru ca Domnul să vă susţină în angajarea voastră zilnică de cercetare, de învăţământ şi de studiu. Cu afect vă încredinţez pe voi şi tot Ordinul Augustinian, comunitatea Institutului şi pe cei dragi ai voştri mijlocirii sfântului Augustin şi a sfintei Monica, şi împart tuturor din inimă binecuvântarea mea. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 328.