CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN EMIRATELE ARABE UNITE
(3-5 februarie 2019)

Document despre fraternitatea umană pentru pacea mondială şi convieţuirea comună

PREFAŢĂ

Credinţa îl face pe credincios să vadă în celălalt un frate de susţinut şi de iubit. De credinţa în Dumnezeu, care a creat universul, creaturile şi toate fiinţele umane - egale prin Milostivirea Sa -, credinciosul este chemat să exprime această fraternitate umană, salvgardând creaţia şi tot universul şi susţinând fiecare persoană, în special pe cele mai nevoiaşe şi sărace.

Pornind de la această valoare transcendentală, în diferite întâlniri dominate de o atmosferă de fraternitate şi prietenie, am împărtăşit bucuriile, tristeţile şi problemele din lumea contemporană, la nivelul progresului ştiinţific şi tehnic, al cuceririlor terapeutice, al erei digitale, al mass media, la comunicaţiilor; la nivelul sărăciei, al războaielor şi al suferinţelor atâtor fraţi şi surori în diferite părţi ale lumii, din cauza cursei înarmărilor, a nedreptăţilor sociale, a corupţiei, a inegalităţilor, a degradării morale, a terorismului, a discriminării, a extremismului şi a atâtor alte motive.

Din aceste confruntări fraterne şi sincere, pe care le-am avut, şi din întâlnirea plină de speranţă într-un viitor luminos pentru toate fiinţele umane, s-a născut ideea acestui "Document despre Fraternitatea Umană". Un document gândit cu sinceritate şi seriozitate pentru a fi o declaraţie comună de voinţe bune şi sincere, aşa încât să invite toate persoanele care poartă în inimă credinţa în Dumnezeu şi credinţa în fraternitatea umană să se unească şi să lucreze împreună, pentru ca el să devină un ghid pentru noile generaţii spre cultura respectului reciproc, în înţelegerea marelui har divin care face toate fiinţele umane fraţi.

DOCUMENT

În numele lui Dumnezeu care a creat toate fiinţele umane egale în drepturi, în obligaţii şi în demnitate, şi le-a chemat să convieţuiască între ei ca fraţi, pentru a popula pământul şi a răspândi în el valorile binelui, carităţii şi păcii.

În numele sufletului uman nevinovat pe care Dumnezeu a interzis să fie ucis, afirmând că oricine ucide o persoană este ca şi cum ar fi ucis toată omenirea şi oricine salvează o persoană este ca şi cum ar fi salvat întreaga omenire.

În numele săracilor, al celor lipsiţi, al celor nevoiaşi şi al celor marginalizaţi pe care Dumnezeu a poruncit să fie ajutaţi ca o obligaţie cerută tuturor oamenilor şi în mod deosebit fiecărui om avut şi înstărit.

În numele orfanilor, al văduvelor, al refugiaţilor şi al exilaţilor din locuinţele lor şi din ţările lor; al tuturor victimelor războaielor, persecuţiilor şi nedreptăţilor; al celor slabi, al celor care trăiesc în frică, al prizonierilor de război şi al celor torturaţi în orice parte a lumii, fără nicio deosebire.

În numele popoarelor care au pierdut siguranţa, pacea şi convieţuirea comună, devenind victime ale distrugerilor, ruinărilor şi războaielor.

În numele "fraternităţii umane" care îi îmbrăţişează pe toţi oamenii, îi uneşte şi îi face egali.

În numele acestei fraternităţi sfâşiate de politicile de integralism şi dezbinare şi de sistemele de câştig deşănţat şi de tendinţele ideologice odioase, care manipulează acţiunile şi destinele oamenilor.

În numele libertăţii, pe care Dumnezeu a dăruit-o tuturor fiinţelor umane, creându-le libere şi distingându-le cu ea.

În numele dreptăţii şi milostivirii, fundamente ale prosperităţii şi piloni ai credinţei.

În numele tuturor persoanelor de bunăvoinţă, prezente în fiecare colţ al pământului.

În numele lui Dumnezeu şi al tuturor acestora, Al-Azhar al-Sharif - cu musulmanii din Orient şi din Occident -, împreună cu Biserica Catolică - cu catolicii din Orient şi din Occident -, declară că adoptă cultura dialogului drept cale; colaborarea comună drept conduită; cunoaşterea reciprocă drept metodă şi criteriu.

Noi - care credem în Dumnezeu, la întâlnirea finală cu El şi la Judecata Sa -, pornind de la responsabilitatea noastră religioasă şi morală, şi prin intermediul acestui Document, cerem nouă înşine şi liderilor din lume, artizanilor politicii internaţionale şi ai economiei mondiale, să ne angajăm cu seriozitate pentru a răspândi cultura toleranţei, a convieţuirii şi a păcii; să intervenim, cât mai curând posibil, pentru a opri vărsarea de sânge nevinovat şi de a pune capăt războaielor, conflictelor, degradării ambientale şi declinului cultural şi moral pe care le trăieşte lumea actualmente.

Ne adresăm intelectualilor, filozofilor, oamenilor de religie, artiştilor, lucrătorilor din media şi oamenilor de cultură din orice parte a lumii, pentru ca să redescopere valorile păcii, dreptăţii, binelui, frumuseţii, fraternităţii umane şi convieţuirii comune, pentru a confirma importanţa acestor valori ca ancoră de mântuire pentru toţi şi a încerca să le răspândească pretutindeni.

Această Declaraţie, pornind de la o reflecţie profundă asupra realităţii noastre contemporane, apreciind succesele sale şi trăind durerile sale, nenorocirile şi calamităţile sale, crede cu fermitate că printre cele mai importante cauze ale crizei lumii moderne sunt o conştiinţă umană anesteziată şi îndepărtarea de valorile religioase, precum şi predominarea individualismului şi a filozofiilor materialiste care îl divinizează pe om şi pun valorile lumeşti şi materiale în locul principiilor supreme şi transcendente.

Noi, deşi recunoaştem paşii pozitivi pe care civilizaţia noastră modernă i-a făcut în domeniile ştiinţei, tehnologiei, medicinii, industriei şi bunăstării, îndeosebi în ţările dezvoltate, subliniem că, împreună cu aceste progrese istorice, mari şi apreciate, are loc o deteriorare a eticii, care condiţionează acţiunea internaţională, şi o slăbire a valorilor spirituale şi a simţului de responsabilitate. Toate acestea contribuie la răspândirea unei senzaţii generale de frustrare, de singurătate şi de disperare, conducându-i pe mulţi să cadă ori în vârtejul extremismului ateu şi agnostic, ori în integralismul religios, în extremismul şi în fundamentalismul orb, ducând astfel alte persoane să capituleze în faţa formelor de dependenţă şi de autodistrugere individuală şi colectivă.

Istoria afirmă că extremismul religios şi naţional şi intoleranţa au produs în lume, fie în Occident fie în Orient, ceea ce ar putea să fie numit semnalele unui "al treilea război mondial pe bucăţi", semnale care, în diferite părţi ale lumii şi în diferite condiţii tragice, au început să arate faţa lor crudă; situaţii care nu se ştie cu precizie câte victime, văduve şi orfani au produs. În afară de asta, există alte zone care se pregătesc să devină teatru de noi conflicte, unde se nasc focare de tensiune şi se acumulează arme şi muniţii, într-o situaţie mondială dominată de incertitudine, de dezamăgire şi de frica de viitor şi controlată de interese economice mioape.

Afirmăm de asemenea că puternicele crize politice, nedreptatea şi lipsa unei distribuiri egale a resurselor naturale - de care beneficiază numai o minoritate de bogaţi, în dauna majorităţii popoarelor de pe pământ - au generat, şi continuă să facă asta, cantităţi enorme de bolnavi, de nevoiaşi şi de morţi, provocând crize letale ale căror victime sunt diferite ţări, în pofida bogăţiilor naturale şi a resurselor de generaţii tinere care le caracterizează. Faţă de acest crize care fac să moară de foame milioane de copii, deja reduşi la schelete umane - din cauza sărăciei şi a foamei -, domneşte o tăcere internaţională inacceptabilă.

Este clar în această privinţă cât este de esenţială familia, ca nucleu fundamental al societăţii şi al omenirii, pentru a aduce pe lume copii, a-i creşte, a-i educa, a le da o morală solidă şi protecţia familială. A ataca instituţia familială, dispreţuind-o sau punând la îndoială importanţa rolului său, reprezintă unul dintre relele cele mai periculoase ale epocii noastre.

Atestăm şi importanţa trezirii simţului religios şi a necesităţii de a-l reanima în inimile noilor generaţii, prin educaţia sănătoasă şi adeziunea la valorile morale şi la învăţăturile religioase corecte, pentru a face faţă tendinţelor individualiste, egoiste, conflictuale, radicalismului şi extremismului orb în toate formele şi manifestările sale.

Primul şi cel mai important obiectiv al religiilor este acela de a crede în Dumnezeu, de a-l cinsti şi de a-i chema pe toţi oamenii să creadă că acest univers depinde de un Dumnezeu care-l conduce, este Creatorul care ne-a plăsmuit cu Înţelepciunea Sa divină şi ne-a acordat darul vieţii pentru a-l păzi. Un dar pe care nimeni nu are dreptul de a-l lua, de a-l ameninţa sau de a-l manipula după plăcerea sa, dimpotrivă, toţi trebuie să ocrotească acest dar al vieţii de la începutul său până la moartea sa naturală. De aceea condamnăm toate practicile care ameninţă viaţa cum sunt genocidele, actele teroriste, mutările forţate, traficul de organe umane, avortul şi eutanasia şi politicile care susţin toate acestea.

De asemenea declarăm - cu fermitate - că religiile nu incită niciodată la război şi nu solicită sentimente de ură, ostilitate, extremism, nici nu invită la violenţă sau la vărsare de sânge. Aceste nenorociri sunt rod al devierii de la învăţăturile religioase, al folosirii politice a religiilor precum şi al interpretării grupurilor oamenilor de religie care au abuzat - în unele faze ale istoriei - de influenţa sentimentului religios asupra inimilor oamenilor pentru a-i determina să facă ceea ce nu are nimic de-a face cu adevărul religiei, pentru a realiza scopuri politice şi economice lumeşti şi mioape. Pentru aceasta noi cere tuturor să înceteze să instrumentalizeze religiile pentru a incita la ură, la violenţă, la extremism şi la fanatismul orb şi să înceteze să folosească numele lui Dumnezeu pentru a justifica acte de omucidere, de exilare, de terorism şi de oprimare. Cerem asta prin credinţa noastră comună în Dumnezeu, care nu i-a creat pe oameni pentru a fi ucişi sau pentru a se ciocni între ei şi nici pentru a fi torturaţi sau umiliţi în viaţa lor şi în existenţa lor. De fapt, Dumnezeu, Atotputernicul, nu are nevoie să fie apărat de nimeni şi nu vrea ca numele Său să fie folosit pentru a teroriza oamenii.

Acest Document, în acord cu precedentele Documente Internaţionale care au subliniat importanţa rolului religiilor în construirea păcii mondiale, atestă următoarele:

- Convingerea tare că adevăratele învăţături ale religiilor invită să rămânem ancoraţi în valorile păcii; să susţinem valorile cunoaşterii reciproce, a fraternităţii umane şi a convieţuirii comune; să restabilim înţelepciunea, dreptatea şi caritatea şi să trezim simţul religiozităţii printre tineri, pentru a apăra noile generaţii de dominaţia gândirii materialiste, de pericolul politicilor avidităţii, a câştigului deşănţat şi a indiferenţei, bazate pe legea forţei şi nu pe forţa legii.

- Libertatea este un drept al fiecărei persoane: fiecare se bucură de libertatea de crez, de gândire, de exprimare şi de acţiune. Pluralismul şi diversităţile de religie, de culoare, de sex, de rasă şi de limbă sunt o voinţă divină înţeleaptă, cu care Dumnezeu a creat fiinţele umane. Această Înţelepciune divină este originea din care derivă dreptul la libertatea de crez şi la libertatea de a fi diferiţi. Pentru aceasta se condamnă faptul de a constrânge oamenii să adere la o anumită religie sau la o anumită cultură, precum şi de a impune un stil de civilizaţie pe care alţii nu-l acceptă.

- Dreptatea bazată pe milostivire este calea de parcurs pentru a ajunge la o viaţă demnă la care are dreptul fiecare fiinţă umană.

- Dialogul, înţelegerea, răspândirea culturii toleranţei, a acceptării celuilalt şi a convieţuirii între fiinţele umane ar constitui mult la reducerea multor probleme economice, sociale, politice şi ambientale care asediază o mare parte a neamului omenesc.

- Dialogul dintre credincioşi înseamnă să se întâlnească în spaţiul enorm al valorilor spirituale, umane şi sociale comune, şi să investească asta în răspândirea celor mai înalte virtuţi morale, solicitate de religii; însemnă şi să evite discuţiile inutile.

- Protejarea locurilor de cult - temple, biserici şi moschei - este o obligaţie garantată de religii, de valorile umane, de legile şi de convenţiile internaţionale. Orice tentativă de a ataca locurile de cult sau de a le ameninţa prin atentate sau explozii sau demolări este o deviere de la învăţăturile religiilor, precum şi o încălcare clară a dreptului internaţional.

- Terorismul execrabil care ameninţă siguranţa persoanelor, atât în Orient cât şi în Occident, atât în Nord cât şi în Sud, provocând panică, teroare şi pesimism nu este datorat religiei - chiar dacă teroriştii o instrumentalizează - ci este datorat numeroaselor interpretări greşite ale textelor religioase, politicilor de foame, de sărăcie, de nedreptate, de oprimare, de aroganţă; pentru aceasta este necesar să se întrerupă susţinerea dată mişcărilor teroriste prin furnizare de bani, de arme, de planuri sau justificări precum şi prin acoperirea mediatică, şi să se considere toate acestea ca delicte internaţionale care ameninţă siguranţa şi pacea mondială. Trebuie condamnat un astfel de terorism în toate formele şi manifestările sale.

- Conceptul de cetăţenie se bazează pe egalitatea drepturilor şi obligaţiilor sub a cărei umbră toţi se bucură de dreptate. Pentru aceasta este necesar să ne angajăm pentru a stabili în societăţile noastre conceptul de cetăţenie deplină şi să renunţăm la folosirea discriminatoare a termenului minorităţi, care aduce cu sine seminţele faptului de a ne izolaţi şi ale inferiorităţii; el pregăteşte terenul pentru ostilităţi şi pentru discordie şi sustrage cuceririle şi drepturile religioase şi civile ale unor cetăţeni discriminându-i.

- Raportul dintre Occident şi Orient este o necesitate reciprocă indiscutabilă, care nu poate să fie înlocuită şi nici neglijată, pentru ca ambii să se poată îmbogăţi reciproc cu civilizaţia celuilalt, prin schimbul şi dialogul culturilor. Occidentul ar putea găsi în civilizaţia Orientului remedii pentru unele boli spirituale şi religioase ale sale cauzate de dominaţia materialismului. Şi Orientul ar putea găsi în civilizaţia Occidentului atâtea elemente care pot să-l ajute să se salveze de slăbiciune, de dezbinare, de conflict şi de declinul ştiinţific, tehnic şi cultural. Este important să se acorde atenţie diferenţelor religioase, culturale şi istorice care sunt o componentă esenţială în formarea personalităţii, a culturii şi a civilizaţiei orientale; şi este important de consolidat drepturile umane generale şi comune, pentru a contribui la garantarea unei vieţi demne pentru toţi oamenii din Orient şi din Occident, evitând folosirea politicii măsurii duble.

- Este o necesitate indispensabilă a recunoaşte dreptul femeii la instruire, la muncă, la exercitarea propriilor drepturi politice. În afară de asta, trebuie lucrat pentru a o elibera de presiunile istorice şi sociale contrare principiilor propriei credinţe şi al propriei demnităţi. Este necesară şi protejarea ei de exploatarea sexuală şi de tratarea ei ca marfă sau mijloc de plăcere sau de câştig economic. Pentru aceasta trebuie întrerupte toate practicile inumane şi obiceiurile vulgare care umilesc demnitatea femeii şi să se lucreze pentru a modifica legile care le împiedică pe femei să se bucure pe deplin de propriile drepturi.

- Tutelarea drepturilor fundamentale ale copiilor de a creşte într-un mediu familial, la alimentaţie, la educaţie şi la asistenţă este o obligaţie a familiei şi a societăţii. Aceste drepturi trebuie să fie garantate şi tutelate, pentru ca să nu lipsească şi să nu fie negate niciunui copil în nicio parte a lumii. Trebuie condamnată orice practică ce încalcă demnitatea copiilor sau drepturile lor. Este la fel de important să se vegheze împotriva pericolelor la care ei sunt expuşi - în special în ambientul digital - şi să se considere ca delict traficul nevinovăţiei lor şi orice încălcare a copilăriei lor.

- Protejarea drepturilor bătrânilor, ale celor slabi, ale celor neputincioşi şi ale celor asupriţi este o exigenţă religioasă şi socială care trebuie să fie garantată şi protejată prin legislaţii riguroase şi aplicarea convenţiilor internaţionale în această privinţă.

În acest scop, Biserica catolică şi al-Azhar, prin cooperare comună, anunţă şi promit să ducă acest Document autorităţilor, liderilor influenţi, oamenilor de religie din toată lumea, organizaţiilor regionale şi internaţionale competente, organizaţiilor din societatea civilă, instituţiilor religioase şi liderilor gândirii; şi să se angajeze în răspândirea principiilor din această Declaraţie la toate nivelurile regionale şi internaţionale, solicitând traducerea lor în politici, decizii, texte legislative, programe de studiu şi materiale de comunicare.

Al-Azhar şi Biserica catolică cer ca acest Document să devină obiect de cercetare şi de reflecţie în toate şcolile, în universităţi şi în institutele de educaţie şi de formare, cu scopul de a contribui la creare de noi generaţii care să aducă binele şi pacea şi să apere pretutindeni dreptul celor asupriţi şi al celor din urmă.

În concluzie ne dorim ca:

- această Declaraţie să fie o invitaţie la reconciliere şi la fraternitate între toţi cei care cred, ba chiar între cei care cred şi cei care nu cred, şi între toate persoanele de bunăvoinţă;

- să fie un apel adresat fiecărei conştiinţe vii care respinge violenţa aberantă şi extremismul orb; apel adresat celui care iubeşte valorile de toleranţă şi de fraternitate, promovate şi încurajate de religii;

- să fie o mărturie a măreţiei credinţei în Dumnezeu care uneşte inimile dezbinate şi înalţă sufletul uman;

- să fie un simbol al îmbrăţişării între Orient şi Occident, între Nord şi Sud şi între toţi cei care cred că Dumnezeu ne-a creat pentru a ne cunoaşte, pentru a coopera între noi şi pentru a trăi ca fraţi care se iubesc.

Asta este ceea ce sperăm şi încercăm să realizăm, cu scopul de a ajunge la o pace universală de care să se bucure toţi oamenii în această viaţă.

Abu Dhabi, 4 februarie 2019

Sanctitatea Sa
Papa Francisc

Marele Imam de Al-Azhar
Ahmad Al-Tayyeb

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 891.