Reflecţie: Astăzi, cuvântul te mântuieşte

"Isus s-a întors în Galileea cu puterea Duhului şi faima lui s-a răspândit în toate împrejurimile. Iar el învăţa în sinagogile lor şi era glorificat de toţi. A venit la Nazaret, unde fusese crescut, şi a intrat în sinagogă, după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, şi s-a ridicat ca să citească. I s-a dat Cartea profetului Isaia şi, deschizând cartea, a găsit locul în care era scris: «Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului». Apoi, închizând cartea, şi dând-o înapoi slujitorului, s-a aşezat. Ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi spre el. A început apoi să le vorbească: «Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre»" (Evanghelia după sfântul Luca 4,14-21)

- Isus părăsise deja casa şi localitatea natală; îşi începuse activitatea publică, conformându-se planului pe care Dumnezeu Tatăl îl avea cu el. Acum este deja un personaj a cărui faimă se răspândise în Galileea, unde învăţa în sinagogi şi era glorificat de toţi. Ajunge şi în localitatea natală, Nazaret, şi în ziua de sabat (zi de cult şi de odihnă), intră în sinagogă unde i se dă să citească din cartea sfântă. Deschizând sulul ei, citeşte din cartea profetului Isaia un text al cărui conţinut şi-l atribuie sieşi: "Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului". Isus din Nazaret, pe care toţi îl cunoşteau ca fiul lemnarului şi al Mariei, acum se prezintă în postura lui Mesia. Cum şi ce au înţeles concetăţenii lui din ceea ce a citit şi le-a explicat în sinagoga din satul natal, vom vedea duminica viitoare.

Deocamdată ne oprim atenţia asupra a două aspecte importante: Isus dă dovadă de mare curaj în a-şi face cunoscută identitatea lui de Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Mai târziu, reafirmarea acestui lucru va fi considerată o mare blasfemie pentru care capii religioşi ai neamului său vor cere autorităţii romane condamnarea lui la moarte. Al doilea aspect care reiese din fragmentul evanghelic este umilinţa lui, adică supunerea totală faţă de Duhul lui Dumnezeu care este asupra lui, Duh care îl conduce spre îndeplinirea unei misiuni primite de la Dumnezeu Tatăl. În sinagoga din satul natal, Isus nu se prezintă în nume propriu; şi aici se vede umilinţa sa profundă. Dar pe cât de mare i-a fost umilinţa, pe atât de măreţ este planul pe care Tatăl îl are cu el, Fiul lui preaiubit în care îşi găseşte toată plăcerea.

- Ceea ce ne mai surprinde în textul citit de Isus este afirmaţia lui clară şi fără echivoc: "Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre". Acest "astăzi" se repetă şi este prezent în orice loc unde se citeşte Evanghelia, căci în orice cuvânt al ei este însuşi Dumnezeu cel care ne vorbeşte. Motiv pentru care după fiecare citire a ei în cadrul celebrării Sfintei Liturghii, cel care a citit-o ridică cartea în văzul celor prezenţi şi proclamă (declară) solemn: "Cuvântul Domnului", iar toţi cei prezenţi exclamă: "Laudă ţie, Cristoase!"

Acolo unde este proclamată şi explicată Evanghelia, aceasta devine mântuire pentru cel care o ascultă şi o primeşte în inima lui. Orice suferinţă omenească (sărăcia, captivitatea, orbirea etc.) îşi găseşte alinare şi vindecare în Cuvântul viu şi plin de putere al lui Dumnezeu. În orice celebrare a cultului în care este citită Evanghelia, comunitatea celor prezenţi este mântuită de cel care este Cuvântul întrupat, Isus Cristos.

- Însă în mântuirea oferită de cuvântul eliberator şi mântuitor al lui Dumnezeu, un rol activ îl au şi cei care îl ascultă şi îl primesc în spirit de credinţă. Noi toţi, care formăm poporul ascultător al Cuvântului divin, suntem asociaţi la misiunea lui Mesia. Prin mâinile noastre, El îşi întinde mâna asupra oricărei forme de suferinţă a omului. Evanghelia proclamată cândva în sinagoga din Nazaret se împlineşte în fiecare "astăzi" al vieţii fiecăruia dintre noi. Nu trebuie să amânăm pentru mâine acest astăzi al Cuvântului mântuitor. Astăzi, aici şi acum, Dumnezeu ne vorbeşte şi vrea să împlinească prin noi mântuirea sa; să răspândească prin fiecare dintre noi, într-un mod direct şi personal, Împărăţia lui, adică prezenţa lui mântuitoare. Creştinul experimentează în fiinţa lui forţa eliberatoare a iubirii divine şi ştie că "la Dumnezeu nimic nu este imposibil" (Lc 1,37).

- Astăzi, în biserica în care eu ascult Cuvântul se realizează mântuirea mea, o mântuire pe care o duc în casa mea şi vreau să o trăiesc împreună cu oricine îmi va ieşi în cale.

Pr. Emil Dumea

lecturi: 544.