Reflecţie la dimineaţa zilei de Crăciun - 2018

Astăzi se revarsă lumină asupra noastră căci ni s-a născut Mântuitorul.

Cu aceste cuvinte ale refrenului psalmului responsorial vă aduc vestea cea bună a Naşterii lui Isus în dimineaţa de Crăciun şi vă amintesc că profeţii au vestit: că Mântuitorul, Emanuel, se va naşte din Fecioara Maria (cf. Is 7,14-15); că asupra Ierusalimului va răsări Domnul şi gloria lui se va arăta în mijlocul lui (cf. Is 62,11); că Mântuitorul va şedea pe tronul lui David şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit (cf. Lc 1,33) şi că bucuria Crăciunului este pentru întreg poporul (cf. Lc 2,10), căci "Dumnezeu, mântuitorul nostru, şi a arătat bunătatea şi iubirea de oameni şi ne-a mântuit" (Tit 3,4-5).

Da, aşa cum ne învaţă şi episcopul nostru de Iaşi, Monseniorul Petru Gherghel, în scrisoarea sa pastorală de Naşterea Domnului, 2018: "Crăciunul nu este o fabulă frumoasă şi plină de farmec. Crăciunul este adevăr şi viaţă. Crăciunul este Dumnezeu pe pământ, Dumnezeu într-o familie. Crăciunul înseamnă naşterea Domnului Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului, dintr-o fecioară curată, aşa cum au anunţat prorocii, inspiraţi de Dumnezeu: «Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele Emanuel» (Is 7,14)". Da, Crăciunul ne aminteşte de marele eveniment care a avut loc în urmă cu mai bine de două mii de ani, când, într-o noapte, păstorii au auzit vestea cea bună: "Astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor" (Lc 2,11).

Lecturile biblice de la această sfântă Liturghie, ne lasă să înţelegem că Dumnezeu a stabilit un timp pentru a da promisiunile sale şi un timp pentru a le împlini. Timpul rostirii promisiunilor sale a fost timpul profeţilor vechi care a fost până la Ioan Botezătorul. Apoi începând de la Naşterea lui Cristos şi continuând cu predica, patimile, moartea, învierea, înălţarea şi cu toate evenimentele până la sfârşitul lumii, Dumnezeu a început şi desăvârşeşte timpul împlinirii a tot ceea ce a fost promis.

Îmi place să amintesc aici că nu numai cărţile Noului Testament ne vorbesc despre Isus şi mântuirea lui, ci toate cărţile Vechiului Testament au profeţit cu mult înainte despre Isus şi de misiunea lui între oameni. Astfel: în Geneza Isus este "începutul a toate cele bune" şi "sămânţa femeii care zdrobeşte capul şarpelui cel vechi"; în Exod Isus este "Mielul înjunghiat şi izbăvitorul poporului prin sângele său"; în Levitic Isus este "Marele Preot care se jertfeşte pe sine"; în Numeri Isus este "Steaua mântuirii care va răsări din Iacob"; în Deuteronom Isus este "Profetul mai mare ca Moise de care trebuie să ascultăm"; în Iosue Isus este "Ţara Sfântă care trebuie cucerită"; în Judecători Isus este "Marele nostru eliberator"; în Rut Isus este "Răscumpărătorul nostru"; în 1Samuel Isus este "Unsul lui Dumnezeu"; în 2Samuel Isus este "Fiul lui David"; în 1Regi şi în 2Regi Isus este "Credincioşia lui Dumnezeu"; în 1Cronici Isus este "Leul din tribul lui Iuda"; în 2Cronici Isus este "Cel mai glorios decât templul"; în Esdra Isus este "cel care iartă şi oferă un nou viitor"; în Nehemía Isus este "Promisiunea restaurării şi protecţiei lui Dumnezeu"; în Estera Isus este "Mijlocitorul nostru la Dumnezeu"; în Iudíta Isus este "cel care taie capul şarpelui"; în Tobía Isus este "Medicamentul lui Dumnezeu pentru noi oamenii; în 1Macabei şi în 2Macabei Isus este "Luptătorul viteaz care ne eliberează de orice tiranie"; în Iob Isus este "Răscumpărătorul cel viu care ne va învia"; în Psalmi Isus este "Cântarea noastră, cel care nu va vedea moartea, cel care vine, Regele lui Israel"; în Proverbe este înţelepciunea întrupată care va locui în noi"; în Cântarea Cântărilor Isus este "Preaiubitul inimilor noastre"; în Înţelepciunii Isus este cel care demască gravitatea păcatului şi invidia diavolului; în Qohelét Isus este "Eternitatea lui Dumnezeu din inima noastră şi cel care aduce împlinirea"; în Ben Sirh Isus Isus este "Înţelepciunea noastră de fiecare zi"; în Isaía Isus este "Emanuel, Fiul lui Dumnezeu născut din Fecioara Maria, Robul lui Dumnezeu care a venit să ridice păcatele lumii"; în Ieremia Isus este "Păstorul cel bun"; în Lamentaţiuni Isus este "cel care plânge pentru oameni"; în Baruh Isus este "Mângâierea lui Dumnezeu; în Ezechiel Isus este Mesia, Regele"; în Daniél Isus este "Piatra din cer care va zdrobi puterile răului"; în Osea Isus este "Dragostea nemuritoare a lui Dumnezeu"; în Ioel Isus este cel care botează cu Duhul Sfânt"; în Amos Isus este "Cel care judecă cu dreptate"; în Abdia Isus este "Salvatorul poporului său"; în Iona Isus este cel care "va fi îngropat şi va învia pentru noi"; în Miheia Isus este "Mesia din Betleem"; în Nahum Isus este cel care "judecă toate naţiunile pământului"; în Habacuc Isus estr "cel care umple pământul de cunoştinţa lui Dumnezeu"; în Sofonía Isus este "Ziua Domnului"; în Aggeu Isus este "cel care aduce adevărata închinare în templu"; în Zaharía Isus este "Împăratul cel blând şi smerit care vine la noi"; în Malahía Isus este "Jertfa fără cusur plăcută Domnului". Toate aceste profeţii ale Cărţilor biblice Isus a început să le împlinească începând cu naşterea sa sfântă de la Betleem şi aşa cum am spus mai sus, le va desăvârşi până la a doua sa venire.

O legendă orientală ne spune că pe fundul noroios al mării stă o scoică, care se hrăneşte cu ceea ce găseşte în apă. Primăvara, când în nopţile liniştite coboară lin roua din cer, ea îşi desface valvele şi, în acel moment când din cer coboară un fulger pe marea liniştită, scoica prinde focul ceresc, îşi închide valvele şi ascunde în sânul său acea lumină tainică, până când din apă şi din foc se formează o perlă. Iată imaginea - spune sfântul Efrem Sirul (306-373) - Sfintei Fecioare şi a Fiului ei: "Perla, plină de lumină şi de Duh Sfânt este Cuvântul lui Dumnezeu care s-a făcut trup şi a locuit între noi" (In 1,14), este Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu cel viu care astăzi s-a născut între noi şi pentru noi.

Prima lectură din această dimineaţă de Crăciun (cf. Is 62,11-12) ne aduce vestea cea bună a mântuirii lui Cristos, prin aceea că după ce ne aseamănă cu Ierusalimul abandonat din cauza păcatelor noastre, Ierusalim comparat şi cu o femeie sterilă, întristată şi văduvă, imediat după asta datorită venirii lui Mesia în trup şi a jertfei sale de pe cruce, Isaia ne aseamănă cu noul Ierusalim iertat, o "cetate nepărăsită", Ierusalim comparat acum cu o "femeie măritată" şi cu o "femeie căutată". Iar Domnul Dumnezeu care mai înainte se îndepărtase îndurerat ca un soţ izgonit de păcatele noastre, acum se întoarce şi se numeşte pe sine, Mirele nostru, şi cel care se bucură din nou de noi.

Acum, noi, creştinii, împăcaţi fiind de Cristos am primit de la Dumnezeu o misiune asemănătoare cu cea a străjerilor Ierusalimului aceea de a vesti oamenilor: bucuria şi speranţa aduse de Isus (cf. Lc 2,17) şi de a le arăta blândeţea şi faptele bune inspirate din viaţa lui, aşa cum ne recomandă sfântul Paul în cea de-a doua lectură (cf. Tit 3,4-7).

Evanghelia Liturghiei din dimineaţa Crăciunului (cf. Lc 2,15-20) ne spune că Iosif şi Maria, necunoscuţi de nimeni, au mers după poruncă la Betleem, căci acolo era locul naşterii Domnului Isus. Dar ce primire i s-a făcut aici, pe pământ, Fiului lui Dumnezeu? Să-l privim culcat într-o iesle, pentru că la han nu era loc pentru el! Venirea lui Isus a deranjat şi deranjează lumea rea. Câte inimi nu seamănă cu acest han: nu se găseşte loc în ele pentru Domnul Isus! De aceea, nu unor oameni sus puşi, ci săracilor credincioşi, lui Maria şi Iosif şi câtorva umili păstori le este transmisă vestea bună: "Vi s-a născut un Mântuitor". "Domnul se destăinuie numai celor care se tem de e" (Ps 25,14).

În timp ce lumea este indiferentă faţă de naşterea Mântuitorului, cerul întreg celebrează această taină fără seamăn: "Dumnezeu s-a arătat în carne, a fost văzut de îngeri" (1Tim 3.16). Într-un cor minunat, îngerii l-au slăvit pe Dumnezeu, anunţând pacea pe pământ (cf. Lc 2,14) şi buna plăcere a lui Dumnezeu în oameni (cf. Prov 8,31). Graţie semnelor care le-au fost date, păstorii găsesc Copilaşul Isus, apoi le comunică şi altora ceea ce ei au fost chemaţi să vadă şi să audă. Cât îi priveşte pe păstorii, după exemplul îngerilor, îl glorifică şi îl laudă pe Dumnezeu. Astfel că lauda izbucneşte la fel de bine pe pământ ca şi în cer. Exact asta trebuie să facem şi unul fiecare dintre noi care am primit vestea cea bună a naşterii Domnului şi mântuirea prin Isus: să unim laudele noastre cu ale îngerilor în recunoştinţă şi laudă şi astfel să fim martori pentru cei care nu îl cunosc (cf. 1Pt 2,9).

Psalmul responsorial 97 ne spune că aşa cum: Cerurile vestesc dreptatea lui Dumnezeu şi toate popoarele îi văd mărirea, tot astfel cei drepţi trebuie să se bucure în Domnul şi să mărească faima sfinţeniei lui în faţa lumii întregi (cf. Ps 97,6.12).

Sfântul Paul în lectura a doua de la sfânta Liturghie ne lasă să înţelegem că aşa cum am primit atâta iubire de la Isus cel născut pentru noi (cf. Tit 3,4-7), logic şi normal este să ne întrebăm cu cântul bisericesc: "Cum să-ţi mulţumesc pentru atâta iubire"? Să facem ca în lume să fie, veşnică-nchinare jertfei tale sfinte şi veşnică mărturisire a mântuirii sale.

Iată un exemplu în acest sens: Dumnezeu, prin Isus Cristos care este vestit oamenilor, încă mai aduce vestea cea bună la săraci, încă mai aduce la viaţă celor morţi, încă mai vindecă pe cei cu inima zdrobită. În mai 1982, la Norman Vincent Peale (1898-1993), un ministru american, un scriitor şi un teolog, a venit o femeie să-i ceară ajutorul. Soţul ei murise într-un tragic accident de maşină, iar ea se simţea paralizată, fără speranţă şi zdrobită. Norman Vincent Peale a reuşit să o ajute şi să-i redea speranţa, relatându-i întâmplarea adevărată a unui distins violonist britanic, pe nume Peter Cropper (1945-2015), căruia Academia Regală de Muzică din Londra i-a acordat onoarea de a-i împrumuta o nepreţuita vioară Stradivarius, veche de 258 de ani. Este visul oricărui violonist să cânte la un asemenea instrument. Însă, în timpul unui concert în Finlanda, Peter Cropper s-a împiedicat şi a căzut peste vioară, sfărâmând-o. Visul lui se transformase într-un coşmar. Nimic nu-l putea mângâia. Atunci, cineva i-a spus că este un meşter artizan care putea repara viori Stradivarius. Şi ca să scurtez istoria, reparaţiile viorii au fost aşa de desăvârşite, că nu se mai vedea nici o urmă a accidentului, iar notele siderale ale instrumentului erau mai frumoase ca înainte, şi aceasta pentru că bucăţile viorii stricate au ajuns pe mâna unui meşter bun care le-a putut administra atingerea lui tămăduitoare.

Da, Isus Cristos cel născut la Betleem să fie cel pe care să-l căutăm şi noi cu vieţile noastre stricate. Să-i dăm lui Isus fărâmele vieţilor noastre stricate şi să-i ducem şi pe alţii cu vieţile lor ruinate la el, care este Meşterul Artizan al tuturor vieţilor. El ia bucăţile sparte şi le lipeşte din nou laolaltă şi ne face mai buni decât înainte! Isus, Fiul lui Dumnezeu, s-a născut om între oameni ca să repare vieţile tuturor celor care vor veni la el, aşa cum a reparat şi viaţa păstorilor, a apostolilor, a vameşilor, a păcătoşilor, a bolnavilor de orice fel şi a tuturor celor care au avut curajul să-i încredinţeze lui vieţile lor.

Să nu uităm, Isus este cel care a promis tuturor oamenilor mântuirea, viaţa veşnic fericită împreună cu el şi cu îngerii, moştenirea incoruptibilă, gloria veşnică, frumuseţea chipului său, locuinţa sfinţeniei sale în ceruri, învierea din morţi şi eliberarea de orice teamă. Spre el să se îndrepte acum şi totdeauna tot elanul nostru şi, atunci când vom fi ajuns la el, nu vom mai căuta nimic, nu vom mai dori nimic, căci vom avea totul în el.

"Răsună acum un glas frumos ce poarta zilei a deschis; să renunţăm la orice vis, pe cer a strălucit Cristos" (cf. Un vechi imn creştin).

Tuturor Crăciun binecuvântat cu Isus!

Pr. Ioan Lungu

lecturi: 12.