Pelerinaj la Alba-Iulia şi Blaj cu ocazia centenarului Marii Uniri

În an centenar, când sărbătorim realizarea României Mari, în perioada 23-25 noiembrie 2018, un grup de familii din Iaşi, împreună cu copiii, au pornit într-un pelerinaj prin care şi-au propus să înţeleagă mai mult evenimentul de acum o sută de ani.

La Sighişoara pelerinii au vizitat biserica catolică în care au făcut o rugăciune, apoi au intrat în cele două biserici foste catolice, acum luterane. Urcând scările şcolarilor, au ajuns în biserica din deal, unde au admirat vechile picturi din fosta biserică a dominicanilor, descoperite în anii din urmă sub zugrăveala dată după ce biserica a fost preluată de protestanţi. Într-o pictură prezentă în biserica din deal, după ce au descoperit prezenţa discretă a unui câine, au înţeles că pictura vorbeşte în felul acesta de dominicani ("câinii Domnului" în latină). Turnul cu ceas (ceasul şi figurinele reprezentând zilele săptămânii), casa tatălui lui Vlad Ţepeş, piaţa cetăţii au fost alte obiective văzute.

Catedrala "Sfântul Mihail" din Alba-Iulia este unul dintre monumentele cele mai de seamă din Transilvania, prin vechimea ei şi prin valoarea prin valoarea artistică şi arhitectonică.

Aici ghidul ne-a explicat că sfântul Ştefan a ridicat biserici în tot regatul său una la zece sate. Astfel, în 1209 a înălţat la Alba-Iulia o bazilică cu trei nave, cu absidă semicirculară înlocuită la sfârşitul secolului al XI-lea şi începutul secolului al XII-lea. Ridicată la începutul secolului al XII-lea şi terminată în jurul anului 1300, actuala catedrală cuprinde prin modificările şi adaosurile de-a lungul secolelor elemente de stil gotic, renaştere şi baroc. Are forma unei bazilici cu trei nave, transept, trei abside, un turn peste careu şi două turnuri vestice.

Pelerinii au văzut mormintele, altarul, scaunele canonicilor, statuia medievală a Macii Domnului, statuile sfinţilor, fragmentele din picturile murale realizate după 1510, orga etc.

Pelerinii au zăbovit îndelung la fragmentele monumentelor funerare ale lui Ioan de Hunedoara / Hunyadi Ianos (+ 11 august 1456), al fratelui său cu acelaşi nume (+ 1442) şi al fiului său Laszlo (+ 1458), încercând să descifreze taina cum un român, aşa cum au învăţat la şcoală, a dat pe tronul Ungariei pe fiul mai mic, Matia Corvin, şi a fost înmormântat într-o catedrală catolică. Ghidul a explicat că Ioan de Hunedoara a fost numit "atletul lui Hristos", de papa Calixt al III-lea, iar în amintirea luptei de la porţile Belgradului şi a victoriei sale împotriva turcilor, papa a dat dispoziţie ca toate clopotele bisericilor catolice să fie trase în fiecare amiază, ca o chemare zilnică a credincioşilor la rugăciune. La fel a explicat că mai târziu turcii au devastat mormintele, astăzi putându-se vedea pe basorelieful lateral al mormântului cum capetele personajelor sunt tăiate. Rămăşiţele celor înmormântaţi în catedrală, fiind profanate şi amestecate, au fost înhumate în cimitir.

Întrucât partea nordică a catedralei era în reparaţii, nu s-a putut vizita. Ca o compensaţie, ghidul ne-a dus pe afară în spatele bisericii şi ne-a deschis cripta, în care, printre altele, am văzut şi locul unde fusese înmormântat ep. Marton Aron, depus în catedrală după deschiderea procesului de beatificare.

În Muzeul Unirii, vizitatorii au înţeles mai multe despre istoria locurilor în care ne aflam, despre descoperirile arheologice din zonă, printre care o bazilică creştină din secolului al VIII-lea în faţa catedralei catolice, sau un templu roman în aceeaşi zonă. Ghidul a explicat evoluţia cetăţii şi de ce este în formă de stea. Ajuns la capitolul Unirii din 1918, după ce a vorbit despre contextul favorabil internaţional în care s-a realizat Unirea, ghidul a fost întrebat cum se explică faptul că proclamaţia unirii a fost citită de un episcop greco-catolic, şi nu de unul ortodox. Răspunsul a fost clar: "Pentru că în timpul acela majoritatea zdrobitoare din Transilvania era greco-catolică".

Casa în care s-a semnat unirea era închisă. Se făceau ultimele reparaţii pentru a fi deschisă cu ocazia centenarului. În faţă, de o parte şi de alta a intrării, sunt statui ale celor care au avut un rol principal în înfăptuirea unirii. Penultimul, în partea stângă a intrării, stingher, ca şi cum cineva nu a dorit să-i dea locul cuvenit, îl descoperim pe ep. Iuliu Hossu.

Ne-am imaginat cei peste o sută de mii de oameni veniţi din toată Transilvania acum o sută de ani, bucuria, entuziasmul şi strigătul lor: "Unire, unire!" Ne-am gândit la ep. Iuliu Hossu care a ieşit în faţa lor pentru a citi actul unirii. Dar ne-am gândit şi la răsplata pe care a primit-o mai târziu din partea statului român: desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice, confiscarea bisericilor şi a bunurilor, închisoare şi domiciliu forţat.

În faţa catedralei ortodoxe în care a fost încoronat regele Ferdinand era acum o slujbă ortodoxă cu oficialităţi şi cu grupuri de oameni veniţi cu pancarte din mai multe locuri. Când am ajuns era momentul predicii care scotea în evidenţă rolul multor personalităţi în realizarea dezideratului românilor din Transilvania. Se înţelege a românilor ortodocşi, pentru că de ceilalţi nu s-a vorbit.

După 50 de ani de la Unire, în 1968, ep. Iuliu Hossu avea să-şi amintească de acele momente: M-am gândit la Cristos, la spusa lui adresată apostolilor, şi am rostit pentru mulţime: "Da, fraţilor, Unire! Mulţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi şi n-au văzut; să audă ceea voi auziţi acum şi n-au auzit. Ochii voştri lăcrămează fericiţi că văd şi urechile că aud buna-vestire, a unirii noastre pe veci. Ascultaţi!" Şi le-am citit apăsat actul Unirii.

Blaj, "Mica Romă", este o localitate de o mare importanţă pentru Unire. În faţa catedralei "Sfânta Treime" ne-au întâmpinat cu bucurie protopopul Ioan Fărcaş şi pr. Daniel Câmpeanu. Părintele Fărcaş ne-a vorbit despre catedrală, despre Şcoala Ardeleană, despre ep. Inocenţiu Micu-Klein - înmormântat în faţă, în partea dreaptă -, despre lupta pe care au dus-o greco-catolicii pentru păstrarea conştiinţei naţionale, despre Mihai Eminescu care a zăbovit un pic prin Blaj... Despre Unire ne-a explicat cum toate erau pregătite să aibă loc la Blaj. Cu două săptămâni înainte de 1 decembrie 1918 s-a hotărât Alba-Iulia pe considerentul că se poate lega cu Mihai Viteazul şi astfel se putea da evenimentului o mai mare încărcătură. În catedrala din Blaj am celebrat sfânta Liturghie, gândindu-ne la cei care au înfăptuit unirea şi la cei care au suferit pentru credinţă. După Liturghie, părintele protopop ne-a arătat casa în care s-au pregătit actele Unirii.

Am vizitat apoi parcul, stejarul lui Iancu şi am zăbovit îndelung pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, unde s-a strigat pentru prima dată în 1848: "Vrem să ne unim cu ţara", iar după o sută de ani, în 1948, într-o mare manifestare comunistă, interzicându-se episcopului greco-catolic să ia cuvântul, credincioşii greco-catolicii erau invitaţi să-şi părăsească biserica.

Pr. Cornel Cadar

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 23-25 noiembrie: Pelerinaj la Alba-Iulia şi Blaj cu ocazia centenarului Marii Uniri

lecturi: 23.