Papa Francisc: Discurs adresat Adunării Plenare a Comitetului Pontifical pentru Congresele Euharistice Internaţionale (10 noiembrie 2018)

Domnilor cardinali,

Iubiţi fraţi episcopi şi preoţi,

Fraţi şi surori,

Sunt bucuros să vă întâlnesc la sfârşitul lucrărilor Adunării voastre; mulţumesc monseniorului Piero Marini pentru cuvintele sale respectuoase. Salut delegaţii naţionali desemnaţi de Conferinţele Episcopale şi, în mod special, delegaţia comitetului ungar condusă de cardinalul Peter Erdö, arhiepiscop de Budapesta, oraş în care va avea loc următorul Congres Euharistic Internaţional, în 2020. Acest eveniment va fi celebrat în scenariul unui mare oraş european, unde comunităţile creştine aşteaptă o nouă evanghelizare capabilă să se confrunte cu modernitatea secularizată şi cu o globalizare care riscă să şteargă particularităţile unei istorii bogate şi variate.

De aici se naşte întrebarea fundamentală: ce înseamnă a celebra un Congres Euharistic în oraşul modern şi multicultural în care Evanghelia şi formele apartenenţei religioase au devenit marginale? Înseamnă a colabora cu harul lui Dumnezeu pentru a răspândi, prin rugăciune şi acţiune, o "cultură euharistică", adică un mod de a gândi şi de a lucra întemeiat pe Sacrament dar perceptibil şi dincolo de apartenenţa eclezială. În Europa bolnavă de indiferenţă şi străbătută de diviziuni şi închideri, creştinii reînnoiesc înainte de toate, din duminică în duminică, gestul simplu şi puternic al credinţei lor: se adună în numele Domnului recunoscându-se fraţi. Şi se repetă minunea: în ascultarea Cuvântului şi în gestul Pâinii frânte chiar şi cea mai mică şi umilă adunare de credincioşi devine trup al Domnului, tabernacolul său în lume. Celebrarea Euharistiei devine astfel incubator al atitudinilor care generează o cultură franciscană, pentru că determină să se transforme în gesturi şi atitudini de viaţă harul lui Cristos care s-a dăruit total.

Prima dintre aceste atitudini este comuniunea. La Ultima Cină, Isus a ales, ca semn al darului său, pâinea şi potirul fraternităţii. Rezultă că celebrarea amintirii Domnului, în care ne hrănim cu Trupul său şi cu Sângele său, cere şi întemeiază comuniunea cu El şi comuniunea credincioşilor între ei. Tocmai comuniunea cu Cristos este adevărata provocare a pastoraţiei euharistice, pentru că este vorba de a-i ajuta pe credincioşi să comunice cu El prezent în Sacrament pentru a trăi în El şi cu El în caritate şi în misiune. La aceasta contribuie puternic şi cultul euharistic în afara Liturghiei, care constituie din totdeauna un moment important în aceste întâlniri ecleziale. Rugăciunea de adoraţie învaţă să nu-l separăm pe Cristos Capul de Trupul său, adică acea comuniune sacramentală cu El de aceea cu membrele sale şi de respectiva angajare misionară.

A doua atitudine este aceea a slujirii. Comunitatea euharistică, împărtăşindu-se cu soarta lui Isus Slujitor, devine ea însăşi "slujitoare": mâncând "trupul dăruit" devine "trup oferit pentru mulţimi". Întorcându-ne încontinuu la "camera de sus" (cf. Fap 1,13), sân al Bisericii, unde Isus a spălat picioarele discipolilor săi, creştinii slujesc cauza Evangheliei inserându-se în locurile slăbiciunii şi ale crucii pentru a împărtăşi şi a vindeca. Sunt atâtea situaţii în Biserică şi în societate pe care să vărsăm balsamul milostivirii cu fapte spirituale şi trupeşti: sunt familii în dificultate, tineri şi adulţi fără loc de muncă, bolnavi şi bătrâni singuri, migranţi marcaţi de trude şi violenţe - şi respinşi -, precum şi alte sărăcii. În aceste locuri ale umanităţii rănite creştinii celebrează memorialul Crucii şi fac vie şi prezentă Evanghelia Slujitorului Isus care s-a dăruit din iubire. Cei botezaţi seamănă astfel o cultură euharistică făcându-se slujitori ai săracilor, nu în numele unei ideologii ci al Evangheliei înseşi, care devine regulă de viaţă a fiecăruia şi a comunităţilor, cum mărturiseşte ceata neîntreruptă de sfinţi şi sfinte ale carităţii.

În sfârşit, fiecare Liturghie alimentează o viaţă euharistică readucând la suprafaţă cuvinte din Evanghelie pe care oraşele noastre adesea le-au uitat. Să ne gândim numai la cuvântul milostivire, aproape scoasă din dicţionar în cultura actuală. Toţi se plâng datorită fluviului carstic de mizerie care străbate experienţa societăţii noastre. Este vorba de atâtea forme de frică, samavolnicie, aroganţă, răutate, ură, închidere, neîngrijire a mediului, şi aşa mai departe. Şi totuşi creştinii experimentează în fiecare duminică faptul că acest fluviu umflat nu poate nimic împotriva oceanului de milostivire care inundă lumea. Euharistia este izvorul acestui ocean de milostivire pentru că în ea Mielul lui Dumnezeu, jertfit dar în picioare, din coasta sa străpunsă face să curgă fluvii de apă vie, revarsă Duhul său pentru o nouă creaţie şi se oferă ca hrană pe masa noului Paşte (cf. Scrisoarea apostolică Misericordiae vultus, 7). Milostivirea intră astfel în venele lumii şi contribuie la construirea imaginii şi a structurii poporului lui Dumnezeu adaptate la timpul modernităţii.

Următorul Congres Euharistic Internaţional, ducând înainte o istorie mai mult decât centenară, este chemat să indice acest parcurs de noutate şi de convertire, amintind că în centrul vieţii ecleziale este Euharistia. Ea este mister pascal capabil să influenţeze pozitiv nu numai pe fiecare botezat, ci şi oraşul pământesc în care se trăieşte şi se munceşte. Fie ca evenimentul euharistic din Budapesta să favorizeze în comunităţile creştine procese de reînnoire, pentru ca mântuirea al cărei izvor este Euharistia să se traducă şi în cultura euharistică aptă să inspire bărbaţii şi femeile de bunăvoinţă în domeniile carităţii, solidarităţii, păcii, familiei, îngrijirii creaţiei.

Încredinţez încă de acum Fecioarei Maria următorul Congres Euharistic Internaţional. Sfânta Fecioară Maria să ocrotească şi să însoţească pe fiecare dintre voi şi comunităţile voastre şi să facă rodnică munca pe care o desfăşuraţi şi pentru care vă sunt foarte recunoscător. Vă cer cu rugăminte să vă rugaţi pentru mine şi din inimă vă împart Binecuvântarea Apostolică.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.