Eroii din Primul Război Mondial (CVII): Botoşani

Botoşani

În Primul Război Mondial au fost chemaţi la arme peste 12.000 de catolici din Dieceza de Iaşi; jumătate dintre ei nu s-au mai întors. Pentru a recupera memoria eroilor din localităţile catolice din Moldova publicăm lista lor pe parohii după cum am primit-o de la părinţii parohi sau după cum a rezultat din cercetări. Aşteptăm în continuare - din parohiile care n-au trimis încă - lista eroilor şi fotografii cu monumente (dacă acestea există) din centrul parohial şi din filiale. Numele eroilor pot fi recuperate de pe monumentul ridicat în localitate; din arhiva parohiei (posibil şi în Registrul decedaţilor); de la primărie; de la credincioşii din localitate (mai toţi ştiu bunicii sau străbunicii lor care au murit în primul război).
 

Oraşul Botoşani, situat în nordul Moldovei, este unul din vechile târguri, fiind amintit ca "târg domnesc" în secolul al XV-lea, aşezat pe un drum comercial foarte umblat, "şleaul Botoşanilor". Aşezarea îşi măreşte activitatea şi importanţa pe timpul domnitorului Petru Rareş.

Prima însemnare despre existenţa catolicilor în Botoşani o găsim în matricola veche a Parohiei Horleşti, unde se consemnează administrarea unui botez la 8 decembrie 1781 în "Butuszan". La 14 noiembrie 1784 se mai înregistrează un botez în aceeaşi matricolă şi apoi ambele sunt tăiate cu cerneală, menţionându-se înfiinţarea Parohiei Botoşani (1784)¹.

În Cimitirul Pacea, cel mai mare cimitir din oraşul Botoşani, deschis în anul 1906, cu peste 15.000 de locuri de veci, poate fi găsit un complex comemorativ-memorial dedicat eroilor din Primul Război Mondial.

Construit de către Societatea "Cultul Eroilor" din Bucureşti, cu concursul Prefecturii, al Primăriei şi al Garnizoanei Botoşani în anul 1934, monumentul, plasat în zona centrală a Cimitirului este străjuit de două grupuri a câte 63 de morminte, la stânga şi la dreapta. Majoritatea crucilor ce desemnează mormintele eroilor poartă numele acestora. În zona centrală a monumentului sunt evidenţiate trei cruci. Pe cea principală există inscripţia IS HS NI KA ("Isus Hristos Învingătorul"), "Cinstire şi veşnică pomenire eroilor", iar la bază o inscripţie care aminteşte de faptul că în acel loc odihnesc ostaşii necunoscuţi căzuţi în Războiul dintre anii 1916-1919. Întregul grup monumentar este plasat în spatele a doi stâlpi pe care sunt plasate plăci ce amintesc de cei care şi-au adus contribuţia la realizarea monumentului, precum şi admiraţia şi recunoştinţa elevilor de şcoală primară.

Într-un articol publicat de site-ul www.botosaneanul.ro este amintit că unul dintre cei mai cunoscuţi eroi ai Primului Război Mondial a fost maiorul Grigore Ignat, comandantul unui grup de mitraliori, care a murit în bătălia de la Mărăşeşti. El a fost decorat abia după ce s-a descoperit un raport prin care se arată că maiorul Ignat a oprit aproape de unul singur, ore în şir, ofensiva germană.

În vara anului 1929, la 11 ani de la încheierea Primului Război Mondial şi configurarea României Mari, la Botoşani, un important târg interbelic al Moldovei, oficialităţile dezveleau cel mai frumos monument al oraşului, grupul statuar "Compania de mitraliere maior Ignat în atac". Monumentul este amplasat chiar în centrul oraşului, în Piaţa Carol şi era dedicat jertfei luptătorilor din Primul Război Mondial, în special în bătălia de la Mărăşeşti. Comandatul companiei de mitraliere, maiorul Ignat, este reprezentat în picioare cu pistolul îndreptat către inamic, în timp ce soldaţii săi se prăvăleau cu mitraliera în braţe. Culmea, personajul amplasat în centrul atenţiei şi subiect al celui mai important monument botoşănean, este la origine din Bârlad. Destinul maiorului Grigore Ignat, ce poate oricând reprezenta un subiect de film sau de roman istoric, se leagă inevitabil însă de Botoşani şi de oamenii care au locuit aici. Povestea sa, cea care i-a adus de fapt statutul de erou, s-a aflat abia după terminarea războiului, graţie unui raport făcut public, al soţiei sale, dar şi al poetului botoşănean Constantin Cucu, care i-a dedicat un poem eroic.

Fascinanta poveste a maiorului Ignat începe la Bârlad, acolo unde s-a născut în familia lui Enache şi Elisabeta Ignat, la 2 august 1889. De mic a fost atras de cariera armelor. După ce a terminat şcoala militară şi după ce a petrecut doi ani la Regimentul 12 Cantemir din Bârlad, Grigore Ignat a fost repartizat la un regiment din Botoşani, Regimentul 77 infanterie Botoşani. A fost ales deoarece era un instructor militar deosebit de bun şi cu un talent extraordinar pentru noile inovaţii ale războiului. De altfel, urmase tot la Botoşani un curs de mitraliere.

"Şi tot aici, într-un context care însemna reorganizarea armatei române, instrucţia trupelor cu noul armament - pe acest fond înscriindu-se şi vizita generalului francez Berthelot la Botoşani - în iarna anului 1917, Grigore Ignat urmează «Şcoala model pentru mitraliere», absolvită cu calificativul «Foarte bine», scria istoricul botoşănean Ionel Bejenaru în revista de istorie şi arheologie Hierasus, numărul IX/1994. Specialiştii în materie spuneau că tânărul ofiţer Ignat avea un talent deosebit la mânuit mitraliera. La Botoşani se îndrăgosteşte fulgerător de Geta, fiica unui cetăţean onorabil al urbei, numit Enăşescu. După ce o curtează luni de zile, tânărul ofiţer Grigore Ignat reuşeşte să obţină mâna Getei Enăşescu. Cel puţin asta o dovedea şi certificatul de bună conduită eliberat de Primăria Botoşani Getei Enăşescu, la 16 aprilie 1916, pentru aprobarea căsătoriei cu Grigore Ignat. Odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, pe atunci locotenentul Grigore Ignat, activa, în Regimentul 51 Infanterie. Conducea un grup de 200 de mitraliori, instruiţi de el personal. A luat parte la numeroase lupte, mai ales în contextul ofensivei generale a nemţilor, austriecilor şi bulgarilor. România era încercuită şi trebuia să facă faţă unui atac masiv, fără ajutor consistent din partea aliaţilor. Locotenentul Ignat a servit în Dobrogea, mai ales în bătălia de la Cobadin².

Din informaţiile găsite în Registrul Înmormântărilor aparţinând Parohiei Catolice Botoşani nu se evidenţiază nici un enoriaş catolic român în rândul ostaşilor căzuţi la datorie în timpul Primului Război Mondial, majoritatea credincioşilor de la acea vreme fiind de etnie germană, maghiară sau franceză. În acest sens, am găsit doi catolici de origine franceză: Eugène Dufrêche, medic maior, şi Luis-Pierre Cordonier, aviator.

Pr. Petru Bişog

Note:
¹ http://ercis.ro/dieceza/parohii/fisa.asp?id=14, accesat pe 7 noiembrie 2018.
² https://www.botosaneanul.ro/stiri/povestea-maiorului-ignat-unul-dintre-cei-mai-cunoscuti-eroi-ai-primului-razboi-mondial-poate-reprezenta-un-subiect-de-film/, accesat pe 6 noiembrie 2018.

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: Eroii din Primul Război Mondial (CVII): Botoşani

* * *

PS Petru Gherghel: Decret episcopal - În veci recunoştinţa şi amintirea lor

* * *

Eroii din Primul Război Mondial (vor urma şi alte episoade): (CX): Sascut, (CIX): Fălticeni, (CVIII): Berzunţi, (CVII): Botoşani, (CVI): Mirceşti, (CV): Belceşti, (CIV): Târgu Ocna, (CIII): Nisiporeşti, (CII): Gheorghe Doja (Gâşteni), (CI): Sagna, (C): Bârlad şi Tecuci, (XCIX): Roman, (XCVIII): Piatra-Neamţ, (XCVII): Oneşti, (XCVI): Tămăşeni, (XCV): Bacău, (XCIV): Văleni, (XCIII): Teţcani, (XCII): Iaşi, (XCI): Slănic Moldova, Cerdac şi Cireşoaia, (XC): Focuri (LXXXIX): Dărmăneşti, (LXXXVIII): Ferăstrău, (LXXXVII): Târgu Trotuş, (LXXXVI): Tuta, (LXXXV): Ştefan cel Mare (Valea Seacă), (LXXXIV): Vizantea, (LXXXIII): Oituz, (LXXXII): Mărăşeşti, (LXXXI): Rotunda, (LXXX): Paşcani, (LXXIX): Comuna Pârgăreşti, satele Nicoreşti, Pârgăreşti, Satu Nou (LXXVIII): Corhana, (LXXVII): Buruieneşti, (LXXVI): Horleşti, (LXXV): Buhuşi, (LXXIV): Băluşeşti, (LXXIII): Satu Nou - NT, (LXXII): Măgura, (LXXI): Pralea, (LXX): Luizi-Călugăra, (LXIX): Cacica, (LXVIII): Suceava, (LXVII): Mărgineni, (LXVI): Iugani, (LXV): Slobozia, (LXIV): Izvoarele, (LXIII): Gioseni, (LXII): Bârgăuani, (LXI): Dochia, (LX): Solca şi Arbore (Parohia Soloneţu Nou), (LIX): Gura Humorului, (LVIII): Faraoani şi Valea Mare, (LVII): Răducăneni, (LVI): Câmpulung Moldovenesc, (LV): Siret, (LIV): Oţeleni, (LIII): Valea Seacă şi Nicolae Bălcescu, (LII): Cotnari, (LI): Galbeni, (L): Răchiteni, (XLIX): Mogoşeşti-Siret, (XLVIII): Fărcăşeni, (XLVII): Huşi, (XLVI): Pustiana, (XLV): Scorţeni - Floreşti, (XLIV): Moineşti, (XLIII): Ardeoani, (XLII): Arini, (XLI): Răcăciuni, (XL): Focşani, (XXXIX): Adjudeni, (XXXVIII): Şcheia, (XXXVII): Târgu Neamţ, (XXXVI): Hălăuceşti, (XXXV): Pildeşti, (XXXIV): Sarata, (XXXIII): Rădăuţi, (XXXII): Adjud, (XXXI): Ciucani, (XXX): Dumbrăveni şi Berindeşti, (XXIX): Lespezi, (XXVIII): Galaţi, (XXVII): Vatra Dornei, (XXVI): Ploscuţeni, (XXV): Dofteana, (XXIV): Schineni, (XXIII): Barticeşti, (XXII): Cleja, Somuşca şi Valea Mică, (XXI): Ciugheş, (XX): Lilieci, (XIX): Chetriş, Tamaşi, Furnicari, (XVIII): Vladnic, (XVII): Poiana Negri şi Mâgla, (XVI): Fundu Răcăciuni, (XV): Călugăreni, (XIV): Prăjeşti, (XIII): Buhoci, (XII): Brusturoasa şi Cuchiniş, (XI): Comăneşti, (X): Frumoasa, (IX): Gherăeşti, (VIII): Coman, (VII): Luncaşi, (VI): Bijghir, (V): Buhonca, (IV): Săbăoani şi Traian, (III): Traian (BC), (II): Horgeşti, (I): Butea.

lecturi: 101.