Schisma ortodoxă, vorbeşte Moscova

De M. Chiara Biagioni

"A fost o decizie foarte dificilă dar, din păcate, ultimii paşi făcuţi de Constantinopol nu ne-au lăsat altă alegere". Porneşte de la această idee a bază mitropolitul Hilarion de Volokolamsk, şef al Departamentului pentru relaţii externe al patriarhiei de Moscova, care explică la agenţia SIR motivele care au determinat Moscova să rupă comuniunea cu patriarhia ecumenică de Constantinopol după ce aceasta din urmă a decis să acorde Bisericii ucrainene autocefalia. "Nu închisesem uşile la dialog", aminteşte Hilarion care imediat clarifică "nodul" problemei ucrainene: "La sfârşitul lui august, patriarhul Chiril a vizitat Istanbulul pentru a discuta, în mod fratern, situaţia cu patriarhul Bartolomeu. Sinodul nostru cere şi continuă să ceară ca probleme aşa de delicate să fie luate prin deliberări panortodoxe. În această privinţă alte Biserici prezintă aceleaşi aşteptări. Totuşi, Constantinopolul, urmând şi procedând conform teoriei statusului speciale de care se bucură patriarhul de Constantinopol, comparabil cu statusul papei în lumea catolică, a respins toate apelurile care cereau o rezoluţie conciliară a problemelor şi cu acţiunile sale a distrus unitatea lumii ortodoxe".

Dumneavoastră aţi vorbit despre "schismă"? Ce înseamnă exact pentru viitorul relaţiilor inter-ortodoxe?

Patriarhia de Constantinopol a creat premisele pentru o schismă după ce a recunoscut structurile schismatice din Ucraina şi după ce a decis să acorde autocefalia credincioşilor ucraineni şi să creeze deci o structură paralelă în teritoriul unei Biserici canonice care a fost alături de oamenii săi, încă din timpuri dificile. Luând o asemenea decizie a făcut imposibilă continuarea comuniunii euharistice cu Constantinopolul şi Sinodul Bisericii ortodoxe ruse n-a făcut altceva decât să ia act de acest fapt dramatic. Decizia luată nu poate decât să aibă un impact asupra întregii lumi ortodoxe. Aşa cum a afirmat patriarhul Irinej al Serbiei, deciziile recente ale patriarhiei de Constantinopol nu numai că duc la o agravare a schismei în teritoriul canonic al Bisericii ortodoxe ucrainene, ci deschid porţile şi spre noi schisme în alte Biserici locale. În afară de asta, au fost distruse mecanismele de dialog şi cooperare inter-ortodoxe, care se dezvoltă de timp îndelungat. Toate Bisericile ortodoxe locale sunt egale în demnitatea lor, însă patriarhia de Constantinopol, prima în onoare, a acţionat până astăzi drept coordonatoare a activităţilor inter-ortodoxe. Însă acum din momentul în care peste jumătate din creştinii ortodocşi din lume nu mai sunt în comuniune cu ea, Constantinopolul a pierdut acest rol.

Ucraina este un ţinut de conflict. Într-un context aşa de delicat, cât de apăsătoare va fi diviziunea Bisericilor? Vor exista riscuri pentru pace, în raport cu proprietatea bisericilor şi mănăstirilor?

Tentativele făcute de autorităţile statale din Ucraina de a reforma situaţia religioasă fără a ţine cont de opinia majorităţii credincioşilor, a avut consecinţe grave pentru pacea civilă într-o ţară consumată de conflict. Credinţa trăieşte în inimile oamenilor. Este inima şi sufletul unui popor. Diviziunea prin care trece ţara este creată de cei care, amestecându-se în treburile ecleziastice, îi induc pe toţi să creadă în ideea de a legaliza schisma şi a stabili o nouă structură a Bisericii. Şi înainte, parohiile din Biserica canonică erau adesea supuse la atacuri din partea vandalilor; edificiile ecleziastice au fost sechestrate aşa cum au fost ignorate deciziile de a le restitui. Acum schismaticii revendică în mod deschis marile sanctuare din acest ţinut. De exemplu, recent Sinodul schismaticei "patriarhii de Kiev" a adus următoarea adăugire la titlul lui Philaret Denisenko: "Iero-arhimandrit al Grotelor de Kiev şi Pochaev Lavras". Însă aceste locuinţe ortodoxe antice, sacre pentru milioane de ucraineni ortodocşi, nu sunt subordonate lui. Aparţin Bisericii ortodoxe ucrainene canonice. De aceea a fost un mod pentru a prezenta propriile revendicări asupra proprietăţii celor mai mari mănăstiri din Ucraina. Apare o întrebare: cine va rezolva acum problema?

Nu credeţi că guvernul ucrainean poate desfăşura un rol important de pacificator?

Şeful statului ucrainean a afirmat că nu va fi nicio redistribuire a proprietăţilor Bisericii. Este foarte dificil de crezut asta. Pe moment, ministerul ucrainean al culturii elaborează un "inventar" al edificiilor ecleziastice pe care Biserica ortodoxă ucraineană le are în folosinţă. Au fost exprimate intenţii pentru a revizui toate documentele, respectând Biserica ce foloseşte acele edificii. Ministrul de externe Pavlo Klimkin a afirmat că "patriarhia de Moscova nu are nimic de făcut în Ucraina". În afară de asta Verkhovna Rada deja a luat în considerare planuri de lege discriminatorii care practic legalizează cumpărările ostile ale comunităţilor din Biserica ortodoxă ucraineană şi stipulează noi controale asupra vieţii ecleziastice. Recent preşedintele parlamentului ucrainean Andriy Parubiy a spus că Biserica ortodoxă ucraineană canonică "nu este o Biserică". Trebuie să declar cu regret că, luând decizia de a-i legaliza pe schismaticii ucraineni, Constantinopolul a agravat situaţia religioasă din Ucraina. Constantinopolul cerea în mod ipocrit să se abţină de la violenţă. Patriarhul Irinej al Serbiei a afirmat recent cu fineţe că scriind astfel patriarhia părea să închidă un ochi cu privire la consecinţele previzibile ale propriilor acţiuni, dând act unei spălări pe mâini asemănătoare cu aceea a lui Pilat.

Însă dumneavoastră aţi spus că nu suntem în faţa unui proces ireversibil. Care ar putea fi condiţiile pentru o întoarcere la unitate?

Întoarcerea la unitate este ceea ce vrem. Desigur, există unele condiţii. Este necesar să ne întoarcem la normele ordinii ecleziastice pe care Biserica ortodoxă le-a respectat timp de multe secole; ceea ce avem nevoie este ca patriarhul ecumenic să întrerupă tentativele sale de a asuma o putere supra-jurisdicţională menită să anuleze deciziile Conciliilor ecumenice şi să invadeze teritoriul altor Biserici. Vrea să sper ceea ce este cel mai bun.

În timpul Sinodului Episcopilor despre tineri dumneavoastră l-aţi întâlnit pe papa Francisc. Ce i-aţi spus? Este preocupat?

Desigur, ruptura comuniunii cu patriarhia de Constantinopol nu poate decât să aibă impact asupra dialogului inter-creştin. Aş vrea să afirm că, după decizia luată de Sfântul Sinod al Bisericii ortodoxe ruse din 14 septembrie, reprezentanţii patriarhiei de Moscova nu mai pot participa la dialogurile cu alte Biserici şi comunităţi creştine care implică şi copreşedinţia reprezentanţilor Constantinopolului. De exemplu, acest lucru este valabil şi pentru participarea la lucrările Comisiei internaţionale comune pentru dialogul teologic dintre Biserica catolică romană şi Biserica ortodoxă. În timp ce eram la Roma, l-am informat despre această decizie pe papa Francisc şi pe cardinalul Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, care este copreşedinte al Comisiei comune în numele Bisericii catolice romane. Ambii au exprimat profunda lor preocupare faţă de situaţia actuală. Este clar pentru toţi că fără participarea Bisericii ortodoxe ruse care reprezintă numeric jumătate din lumea ortodoxă, dialogul ortodox-catolic îşi pierde semnificaţia sub multe aspecte. E inutil de spus că relaţiile bilaterale ale patriarhiei de Moscova cu Biserica catolică romană şi celelalte confesiuni creştine vor continua să se dezvolte şi, probabil, vor avea mai mult puncte în agenda lor.

(După agenţia SIR, 6 noiembrie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.