Editura "Sapientia": Cinci noi cărţi

Editura "Sapientia" propune cinci noi titluri: Expuşi iubirii lui Cristos. Modele de adoraţie euharistică pentru tineri, de Cristian Bîrnat, Povestea unui monument, de Dănuţ Doboş, Sinodalitatea în viaţa şi în misiunea Bisericii, de Comisia Teologică Internaţională, Chipul lui Cristos oglindit în Biserica din Apocalips. Idei despre ecleziologia Apocalipsului şi cristologia Evangheliilor, de pr. Iulian Faraoanu, şi Cristos, idealul călugărului. Conferinţe despre viaţa monastică şi religioasă, de Columba Marmion.

* * *

La Editura "Sapientia" a apărut de curând cartea Expuşi iubirii lui Cristos. Modele de adoraţie euharistică pentru tineri, scrisă sub coordonarea pr. Cristian Bîrnat. Cartea apare în colecţia "Rugăciuni creştine", în formatul 14x20 cm, are 409 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţara la preţul de 25 lei.

Există colţuri şi ascunzişuri în inima noastră unde nu poate vedea niciun ochi omenesc; există încercări în care nu ne poate fi de folos niciun prieten om; există situaţii grele şi complicate, există doruri scumpe inimii noastre, există bucurii pe care nu le putem descrie în cuvinte şi pe care nu le putem destăinui nici celui mai apropiat prieten.

Dar există un Prieten care ne ştie mai mult chiar decât ne putem noi cunoaşte. E Isus Cristos.

"Persoana lui Isus continuă să-i fascineze pe mulţi tineri. Ei caută parcursuri în care să realizeze curajul şi elanurile inimii în slujba omenirii" (din Mesajul Papei Francisc pentru Ziua Mondială a Misiunilor 2017).

Şi când simte un tânăr cel mai intens fascinaţia lui Isus? Când "se ridică din rugăciune, inima sa a devenit mai generoasă, s-a eliberat de egoism şi este doritoare să facă binele şi să împărtăşească viaţa cu alţii" (Evangelii gaudium 282). Fără îndoială, cea mai importantă rugăciune a Bisericii este Euharistia, "izvor şi culme a întregii vieţi creştine" (LG 11). De la ea porneşte viaţa Bisericii şi spre ea se îndreaptă. Celelalte sacramente şi toate operele de apostolat ale Bisericii sunt strâns unite cu preasfânta Euharistie şi se orientează spre ea.

În decursul istoriei Bisericii s-a dezvoltat practica adorării preasfintei Euharistii şi în afara celebrării Liturghiei. Iată ce spune sfântul Augustin: "Nimeni să nu mănânce Trupul lui Cristos fără ca mai înainte să-l adore; am păcătui dacă nu l-am adora".

Actul de adoraţie în afara sfintei Liturghii prelungeşte şi intensifică ceea ce s-a făcut în celebrarea liturgică însăşi.

Papa emerit Benedict al XVI-lea constata cu bucurie spirituală că astăzi "asistăm la o nouă primăvară euharistică", iar acest aspect se poate observa şi în realitatea cotidiană a catedralei noastre, exprimat clar de o tânără (în prezent medic): "Părinte, tinerii au nevoie de adoraţie! Când este următoarea adoraţie?" Aşa începe şi istoria cărţii pe care o ţii acum în mână prin întrebarea adresată la începutul activităţii mele pastorale la catedrala din Iaşi. De atunci, pe lângă adoraţia săptămânală din programul obişnuit al catedralei, de două ori pe lună, la ceas de seară, tinerii organizează o oră de adoraţie în faţa preasfântului Sacrament. Ne bucurăm că şi la catedrala noastră putem trăi această "primăvară euharistică".

Aducem mulţumiri bunului Dumnezeu pentru că ne-a oferit şi ne oferă această şansă de a-l adora. Recunoştinţa noastră se îndreaptă şi spre tinerii care au colaborat la realizarea acestor adoraţii: Amalia Adam, Anca Andrieş, Mădălina Andrieş, Marco Bacuşcă, Cristina-Corina Bitiuşcă, Emanuela Bondea, Cristina Bordea, Cristina Budău, Iolanda Budău, pr. Alois Bulai, Daniela Cobzariu, Gabriel Cocianga, Cristina Creţu, Laurenţiu Diac, Adela-Elena Doboş, Luiza Doboş, Daniel Duma, Bianca Farcaş, Dalia Farcaş, Flavia Farcaş, Margareta-Marina Ferenţ, Paul Frona, Iolanda Fusteş-Dămoc, Andreea-Iuliana Ghiuzan, Alin Hazi, Andreea Hortolomei, pr. Daniel Iacobuţ, Olesea Jmurciuc, Alexandra-Veronica Luca, Iulian Micu, Ana-Veronica Mihoc, Ana Moraru, Mădălin Munteanu, pr. Cristian Nistor, Alin Sabău, Iuliana Sescu, Iuliana Tofana, Benedicta Toma, pr. Laurenţiu Turbuc, pr. Petru Ciobanu. De asemenea, preoţilor parohi care au încurajat acest proiect: pr. Iosif Dorcu şi pr. Benone Lucaci.

La cererea tinerilor, am adunat textele adoraţiilor din perioada 4 octombrie 2013 - iulie 2018. Textele nu ne aparţin întru totul, fiind preluate din mai multe surse scrise, tipărite sau digitale. Le punem la dispoziţia tuturor celor care doresc să se folosească de un astfel de material în pregătirea întâlnirii cu Domnul în forma euharistică.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: "Atunci când îl vezi expus (Trupul lui Cristos), spune-ţi: mulţumită acestui Trup nu mai sunt praf şi cenuşă, nu mai sunt sclav, ci om liber; de aici am speranţa să obţin cerul şi lucrurile bune care sunt pentru mine, viaţa veşnică, moştenirea Îngerilor, prietenia lui Cristos".

Pr. Cristian Bîrnat

* * *

La Editura "Sapientia" va apărea în curând cartea Povestea unui monument, scrisă de dr. Dănuţ Doboş. Cartea apare în colecţia "Magistra vitae", în formatul 14x20 cm, are 91 pagini (dintre care 15 color) şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţara la preţul de 15 lei.

În anul Centenarului Unirii de la 1918, avem datoria de a-i omagia aşa cum se cuvine pe făuritorii României reîntregite, aducându-le prinosul nostru de recunoştinţă, organizând manifestări specifice acestui eveniment naţional.

La 11 noiembrie a.c., vom comemora o sută de ani de la încheierea Primului Război Mondial, conflagraţie care a îndoliat întreaga Europă, moment particular când ne vom ruga şi-i vom omagia pe toţi cei care au ştiut să-şi apere ţara dându-şi viaţa şi sângele pentru un viitor liniştit şi binecuvântat al tuturor fiilor acestui pământ sfinţit cu o iubire veşnică.

În rândul Armatei Române care a luptat vitejeşte pentru apărarea Patriei şi realipirea cu Ţara a provinciilor româneşti înrobite de imperiile vecine au luptat peste 12.000 de soldaţi catolici, mulţi dinte aceştia vărsându-şi sângele pe câmpul de onoare.

Jertfa eroilor catolici nu a fost uitată niciodată, rămânând vie şi neştearsă în comunităţile noastre parohiale.

Timp de o sută de ani de la aceste evenimente, vrednicii noştri înaintaşi din satele şi comunităţile noastre catolice s-au mobilizat cu multă dăruire pentru a ridica în mijlocul lor monumente şi cruci comemorative, care să le amintească generaţiilor viitoare de jertfa şi eroismul bunicilor şi părinţilor lor.

Aflăm cu bucurie din paginile acestei cărţi faptul că la Răchiteni şi Adjudeni au fost sfinţite acum un veac (19 august 1918) primele monumente comemorative din România, cu multe luni înainte de sfârşitul măcelului mondial.

Istoria şi povestea monumentului de la Răchiteni reprezintă şi subiectul prezentei lucrări, întocmită de prof. dr. Dănuţ Doboş, de la Departamentul de Cercetare Istorică al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, fiu al satului Răchiteni, în colaborare cu părintele paroh Inocenţiu Arcana, cu domnul primar Petre Doboş şi cu alţi fii şi fiice ale satului. Suntem bucuroşi să constatăm faptul că, în Anul Centenarului, există atât de multe iniţiative aniversare şi comemorative în biserici, centre de cultură, şcoli şi primării, animate de cei care se simt vrednici de trecutul de jertfă plină de iubire al bravilor noştri înaintaşi, situaţie care face cinste poporului credincios al Diecezei noastre.

Acum o sută de ani, Patria i-a chemat pe strămoşii noştri să ia parte la făurirea României Mari, asumându-şi jertfe şi chiar sacrificiul suprem.

Astăzi, Patria ne cheamă din nou să fim alături de eroii noştri şi de făuritorii României întregite.

Adresăm felicitările noastre coordonatorului acestui proiect, dl profesor dr. Dănuţ Doboş, fiu al acestei comunităţi, care, împreună cu colaboratorii săi, cu membrii Editurii "Sapientia" din Iaşi, cu sprijinul autorităţilor comunale şi al comunităţilor parohiale Răchiteni şi Sturza, a adus pentru publicul larg această lucrare ce poartă numele inspirat de "Povestea unui monument". Cinste lor şi binecuvântare tuturor celor ce nu-şi uită trecutul plin de trăirea şi jertfa înaintaşilor lor! Cinste lor pentru modul în care cultivă memoria eroilor şi valorile moştenite de la vrednicii lor înaintaşi şi pe care doresc să le transmită generaţiilor prezente şi viitoare! Glorie eternă tuturor celor ce au fost în stare să-şi dea viaţa pentru ţară şi popor! Preţuire şi onoare tuturor celor ce vor parcurge aceste rânduri dedicate elogierii celor ce ne-au lăsat o astfel de moştenire!

În veci amintirea lor!

Iaşi, 14 septembrie 2018

PS Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

* * *

La Editura "Sapientia" a apărut de curând cartea Sinodalitatea în viaţa şi în misiunea Bisericii, scrisă de Comisia Teologică Internaţională şi tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătraşcu. Cartea apare în colecţia "Magisterium", în formatul 14x20 cm, are 94 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţara la preţul de 10 lei.

"Drumul sinodalităţii este drumul pe care Dumnezeu îl aşteaptă de la Biserica din cel de-al treilea mileniu": această angajare programatică a fost propusă de Papa Francisc la comemorarea celei de-a cincizecea aniversări a instituirii Sinodului Episcopilor din partea fericitului Paul al VI-lea. De fapt, sinodalitatea - a subliniat el - "este dimensiune constitutivă a Bisericii", aşa că "ceea ce Domnul ne cere, într-un anumit sens, este deja conţinut în cuvântul «sinod»".

Acest document vrea să ofere câteva linii utile aprofundării teologice a semnificaţiei acestei angajări împreună cu câteva orientări pastorale cu privire la implicările care derivă pentru misiunea Bisericii. În introducere se amintesc datele etimologice şi conceptuale necesare pentru a clarifica în formă preliminară conţinutul şi folosirea cuvântului "sinodalitate", pentru a contextualiza după aceea pregnanţa şi noutatea învăţăturii care ne este oferită în această privinţă de magisteriu, mergând pe urma Conciliului al II-lea din Vatican.

Acest document se angajează în primele două capitole să răspundă la exigenţa de a aprofunda semnificaţia teologică a sinodalităţii în perspectiva ecleziologiei catolice în sintonie cu învăţătura Conciliului al II-lea din Vatican. În primul, se merge la izvoarele normative ale Sfintei Scripturi şi Tradiţiei pentru a scoate la lumină înrădăcinarea figurii sinodale a Bisericii în desfăşurarea istorică a revelaţiei şi pentru a evidenţia conotaţiile fundamentale şi criteriile teologice specifice care-i definesc conceptul şi îi reglementează practica.

În al doilea, se propun fundamentele teologale ale sinodalităţii în conformitate cu doctrina ecleziologică a Conciliului al II-lea din Vatican, articulându-le cu perspectiva poporului lui Dumnezeu pelerin şi misionar şi cu misterul Bisericii comuniune, cu referinţă la proprietăţile distinctive ale unităţii, sfinţeniei, catolicităţii şi apostolicităţii Bisericii. În cele din urmă, se aprofundează raportul dintre participarea tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu la misiunea Bisericii şi exercitarea autorităţii păstorilor.

Al treilea şi al patrulea capitol, pe această bază, vor să ofere câteva orientări pastorale: al treilea, cu referinţă la realizarea concretă a sinodalităţii la diferitele niveluri, în Biserica particulară, în comuniunea dintre Bisericile particulare într-o regiune, în Biserica universală; al patrulea, cu referinţă la convertirea spirituală şi pastorală şi la discernământul comunitar şi apostolic cerute pentru o experienţă autentică de Biserică sinodală, apreciindu-i reflecţiile pozitive în drumul ecumenic şi în diaconia socială a Bisericii.

Parresía în Duhul cerută poporului lui Dumnezeu pe drumul sinodal este încrederea, francheţea şi curajul de "a intra în mărimea orizontului lui Dumnezeu" pentru "a vesti că în lume există un sacrament de unitate şi de aceea umanitatea nu este destinată devierii sau rătăcirii". Experienţa trăită şi perseverentă a sinodalităţii este pentru poporul lui Dumnezeu izvor al bucuriei promise de Isus, ferment de viaţă nouă, rampă de lansare pentru o nouă fază de angajare misionară.

Maria, Mama lui Dumnezeu şi a Bisericii, care "îi aduna pe discipoli pentru a-l invoca pe Duhul Sfânt (cf. Fap 1,14) şi, astfel, a făcut posibilă explozia misionară care a avut loc la Rusalii", să însoţească pelerinajul sinodal al poporului lui Dumnezeu, arătând ţinta şi învăţând stilul frumos, duios şi puternic al acestei noi etape a evanghelizării.

Comisia Teologică Internaţională

* * *

La Editura "Sapientia" a apărut de curând cartea Chipul lui Cristos oglindit în Biserica din Apocalips. Idei despre ecleziologia Apocalipsului şi cristologia Evangheliilor, scrisă de pr. dr. Iulian Faraoanu. Cartea apare în colecţia "Studii biblice", în formatul 14x20 cm, are 162 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţara la preţul de 15 lei.

Studiul Bibliei, potrivit orientărilor Conciliului al II-lea din Vatican, constituie sufletul teologiei (DV 24). Dar nu numai teologia are nevoie imperioasă de Sfânta Scriptură, ci şi creştinul oricărei epoci.

Plecând de la această premisă, în ultimii ani a existat o strădanie constantă de a aduce o umilă contribuţie la cunoaşterea tezaurului Bibliei şi la transpunerea rezultatelor cercetării ştiinţifice în mediul socio-cultural al lumii în care trăim. Setea de Cuvânt a fost mobilul sondării misterului lui Dumnezeu prezent în paginile scripturistice. Totuşi, dorinţa de a cunoaşte a avut mereu în faţă conştiinţa neputinţei minţii în faţa tainei divine. De cealaltă parte, s-a simţit totuşi nevoia de a oferi ceva din ştiinţa despre revelaţia dumnezeiască oamenilor timpului nostru. Acest lucru s-a dorit a fi şi un exerciţiu de fidelitate faţă de practica biblică a actualizării permanente a tradiţiilor religioase. De-a lungul istoriei biblice, Cuvântul lui Dumnezeu a fost permanent reluat, reelaborat şi reinterpretat pentru a fi grăitor omului contemporan. Cuvântul Domnului, deşi provine din negura vremurilor, este viu şi vital şi are ceva de spus oricărei generaţii umane.

Domeniul specific al atenţiei şi studiului a fost constituit în linii mari de Noul Testament. Cărţile noii alianţe au fost întotdeauna privilegiate pentru accesibilitatea lor şi pentru consonanţa lor cu trăirea creştină. Asta nu înseamnă că s-a neglijat Vechiul Testament, ci s-a simţit nevoia unei delimitări. Aşadar, aria specifică de cercetare a fost Noul Testament în ansamblul său, iar direcţiile de investigare s-au axat în mod special pe două linii: Evangheliile sinoptice şi Cartea Apocalipsului. Nu a lipsit nici atenţia faţă de cadrul mai general al Scripturii, cu temele şi problematicile sale. De altfel, era nevoie de o încadrare a întregului discurs în contextul mai amplu al unităţii Bibliei, ţinând cont de una dintre indicaţiile Constituţiei dogmatice Dei Verbum, şi anume analogia Scripturae.

În paginile care urmează redau conţinutul tezei de abilitare în teologie, subdomeniul teologia biblică a Noului Testament. Titlul lucrării intenţionează să surprindă cele două direcţii ale cercetării: persoana lui Isus Cristos aşa cum este descrisă în Evangheliile sinoptice şi comunitatea de credinţă care se străduieşte în permanenţă să cunoască ceva din misterul prezenţei şi acţiunii lui Dumnezeu în istorie şi în lume. Această comunitate evoluează în cunoaşterea vitală a divinităţii întreite pentru a ajunge la mântuire şi la viaţă.

Cercetarea a avut drept punct de pornire în primul rând stimulii primiţi în cadrul muncii de predare; semnalele venite de la studenţi şi dialogul cu ei au avut o bună înrâurire asupra studiului. În cadrul aprofundărilor, au fost şi motivaţii personale, spre exemplu, dorinţa de a pricepe ceva mai mult din misterul lui Isus Cristos; sau intenţia de a cunoaşte universul realităţilor escatologice cu latura lor misterioasă. Nu întâmplător, subiectul tezei de doctorat a fost Ierusalimul cel nou care coboară din cer la sfârşitul lumii. În sfârşit, ar trebui adăugat că activitatea de cercetare a fost uneori condiţionată de cerinţele mediului universitar din ţara noastră.

Destinatarii lucrării sunt toţi oamenii de bunăvoinţă în care Dumnezeu îşi găseşte bucuria şi plăcerea. Peste ei se revarsă pacea adusă de Fiul lui Dumnezeu în noaptea Betleemului. De la momentul crucial al Întrupării lui Cristos până în zilele noastre a existat o pleiadă neîntreruptă de persoane care s-au străduit să înţeleagă cine este acest Isus Cristos în care atâţia oameni au crezut şi continuă să creadă. În acest lanţ al celor care cercetează misterul întrepătrunderii dintre Isus istoric şi Cristos al credinţei, ar putea să se insereze şi ideile din această carte.

Sper ca această lucrare să constituie o contribuţie la sinteza dintre Biblie şi teologie şi să fie un aport la o mai bună cunoaştere a lui Isus Cristos, centrul Scripturilor.

Pr. dr. Iulian Faraoanu

* * *

La Editura "Sapientia" a apărut de curând cartea Cristos, idealul călugărului. Conferinţe despre viaţa monastică şi religioasă, scrisă de dom Columba Marmion şi tradusă în limba română de pr. dr. Eduard Ferenţ. Cartea apare în colecţia "Maeştri ai spiritualităţii", în formatul 17x24, are 520 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţara la preţul de 35 lei.

Isus Cristos este idealul sublim al oricărei sfinţenii, modelul dumnezeiesc prezentat de Dumnezeu însuşi spre a fi imitat de către aleşii săi. Sfinţenia creştină constă în acceptarea completă şi sinceră a lui Cristos prin credinţă şi în dezvoltarea acestei credinţe prin speranţă şi caritate; ea comportă înrâurirea stabilă şi totală exercitată de Cristos asupra activităţii noastre, graţie influenţei supranaturale a Duhului său. Alfa şi Omega al tuturor operelor noastre, Isus Cristos devine, prin comunicarea propriei sale vieţi, însăşi viaţa sufletelor noastre. "Pentru mine, a trăi este Cristos" (Fil 1,21). Acest lucru am încercat să-l arătăm, în lumina Evangheliei şi a epistolelor sfântului Paul şi ale sfântului Ioan, într-o primă serie de conferinţe, intitulată "Cristos, viaţa sufletului".

Ca urmare logică, aceste adevăruri dogmatice cereau expunerea concretă a existenţei înseşi a Cuvântului întrupat. Această existenţă s-a revelat privirilor noastre prin stările şi misterele sale, prin actele şi cuvintele sfintei omenităţi a lui Isus. Operele lui Cristos în timpul vieţii sale pământeşti sunt deopotrivă modele de imitat şi izvoare de sfinţenie: din ele iese întotdeauna o putere viguroasă şi eficientă, care vindecă, iluminează şi sfinţeşte pe cei care vin în contact cu misterele lui Isus prin credinţă, cu dorinţă sinceră de a merge pe căile sale. Noi am studiat, în această lumină, Cuvântul întrupat, într-un al doilea volum: "Cristos în misterele sale".

Dar în afara poruncilor impuse de Cristos discipolilor săi drept condiţie esenţială a mântuirii şi a sfinţeniei, în Evanghelie se află şi sfaturile pe care Cristos le propune acelora care vor să parcurgă urcuşul înălţimilor sublime ale perfecţiunii. "Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde tot ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!" (Mt 19,21).

Acestea nu sunt decât sfaturi, fără îndoială: "Dacă vrei", spune Învăţătorul. Dar promisiunile strălucite făcute de el acelora care-l urmează arată răsplata pe care el însuşi o ataşează îndeplinirii lor: observarea lor are ca scop o imitare mai completă şi perfectă a Mântuitorului.

Şi aici, Isus Cristos este calea şi modelul. Desăvârşirea religioasă nu este decât cucerirea deplină şi luarea în posesie a sufletului de către exemplul şi doctrina Cuvântului Întrupat.

Acestea sunt ideile pe care am încercat să le expunem în volumul de faţă. În mod constant am plasat sub ochii sufletelor privilegiate, chemate să meargă pe calea sfaturilor evanghelice, chipul dumnezeiesc al lui Cristos: nimic nu este mai eficient decât această contemplaţie pentru a atinge şi a atrage sufletul şi pentru a obţine de la el eforturile necesare ca să rămână credincios unei vocaţii atât de înalte şi atât de bogate în promisiuni veşnice.

Multe pagini interpretează viaţa religioasă după cum o înţelege sfântul Benedict, dar aşa cum se va vedea din abundenţă din cele ce urmează, în ochii Patriarhului monahilor, starea religioasă considerată în ceea ce ea are ca esenţial nu constituie o formă particulară de existenţă la marginea sau lângă creştinism: ea este creştinismul (trăit în plinătatea lui în lumina pură a evangheliei: "Conduşi de evanghelie, să umblăm pe căile lui Cristos".

Extraordinara fecunditate supranaturală de care a dat dovadă doctrina sa de-a lungul veacurilor nu se explică decât prin caracterul esenţial creştin imprimat de sfântul Benedict întregii sale învăţături.

O simplă privire aruncată asupra Indicelui conferinţelor, plasat la începutul volumului, ne va arăta simplitatea planului adoptat. Prima parte ne prezintă, în linii mari, o expunere generală a ideii şi a instituţiei monastice, aşa cum apar ele acelora care voiesc să treacă pragul mănăstirii. Partea a doua dezvoltă programul pe care trebuie să-l îndeplinească sufletul dornic de a se adapta acestei instituţii, în aşa manieră încât să-i asimileze cu totul spiritul.

Această muncă include un dublu aspect: trebuie să renunţi la creaturi pentru a adera la Cristos; calea îndepărtării şi a dezlipirii de creaturi, astfel acceptată, conduce la viaţa de unire: "Iată, am părăsit toate pentru a te urma" (Mt 19,27). Aici se află toată substanţa practicii sfaturilor evanghelice, secretul perfecţiunii.

După cum se vede, acest plan reproduce evident planul pe care l-am urmat în cartea "Cristos, viaţa sufletului". Nu-i nimic surprinzător, deoarece perfecţiunea religioasă este esenţial aceeaşi dezvoltare supranaturală ca şi sfinţenia creştină.

Să dea bunul Dumnezeu ca aceste pagini să servească la înţelegerea mai profundă de către un mare număr de suflete a naturii acestei perfecţiuni la care Dumnezeu invită din plin creştinii; să revigoreze în cât mai mulţi dintre aceştia stima faţă de vocaţia religioasă, stimă pe care timpul nostru uneori o subestimează; să ajute cel puţin pe unii dintre noi, cei aleşi, să redescopere în ei chemarea harului sau să învingă obstacolele ridicate împotriva acesteia de afecţiunile naturale sau de frivolitatea mondenă. Să dea bunul Dumnezeu ca ele, în chip deosebit, să reaprindă fervoarea lor iniţială în unul sau altul dintre cei consacraţi, în care durata drumului le istoveşte probabil perseverenţa; să dobândească celor care sunt credincioşi faţă de voturile lor fermitatea de a continua fără răgaz urcuşul spre virtuţi: să stimuleze, în sfârşit, în cei mai buni dorinţele lor, nicicând satisfăcute, după sfinţenie!

Dom Columba Marmion

* * *

Expuşi iubirii lui Cristos. Modele de adoraţie euharistică pentru tineri
Cristian Bîrnat, coord., Ed. "Sapientia", 2018, 409 p., 14x20 cm, ISBN 978-606-578-345-4, 25 lei

Povestea unui monument
Dănuţ Doboş, Ed. "Sapientia", 2018, 92 p., 14x20 cm, ISBN 978-606-578-346-1, 15 lei

Sinodalitatea în viaţa şi în misiunea Bisericii
Comisia Teologică Internaţională, Ed. "Sapientia", 2018, 94 p., 17x24 cm, ISBN 978-606-578-344-7, 10 lei

Chipul lui Cristos oglindit în Biserica din Apocalips. Idei despre ecleziologia Apocalipsului şi cristologia Evangheliilor
Iulian Faraoanu, Ed. "Sapientia", 2018, 162 p., 17x24 cm, ISBN 978-606-578-342-3, 15 lei

Cristos, idealul călugărului. Conferinţe despre viaţa monastică şi religioasă
Columba Marmion, Ed. "Sapientia", 2018, 520 p., 17x24 cm, ISBN 978-606-578-337-9, 35 lei

* * *

Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):

Din Librăria "Presa Bună":

• prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi
• prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
• prin e-mail: libraria@ercis.ro
• prin Internet: www.ercis.ro/libraria

* * *

Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro

lecturi: 58.