Papa Francisc: Discurs adresat pelerinilor din El Salvador cu ocazia canonizării Monseniorului Romero (15 octombrie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori,

Bună ziua şi multe mulţumiri pentru că sunteţi aici. Canonizarea monseniorului Oscar Romero, un păstor remarcabil din continentul american, îmi permite să am o întâlnire cu voi toţi, care aţi venit la Roma pentru a-l venera şi, în acelaşi timp, pentru a manifesta adeziunea şi apropierea voastră de Succesorul lui Petru. Multe mulţumiri!

Salut în primul rând pe fraţii mei în episcopat, episcopii din El Salvador, veniţi la Roma însoţiţi de preoţii şi credincioşii lor şi atâţia consacraţi, nu-i aşa? Sfântul Oscar Romero a ştiut să întrupeze cu perfecţiune imaginea Bunului Păstor care îşi dă viaţa pentru oile sale. Pentru aceasta, şi acum şi mai mult cu canonizarea sa, pot să găsească în el un "exemplu şi un stimulent" în slujirea care le-a fost încredinţată. Exemplu de predilecţie faţă de cei care au mai mare nevoie de milostivirea lui Dumnezeu. Stimulent pentru a mărturisi iubirea lui Cristos şi grija faţă de Biserică, ştiind să coordoneze acţiunea fiecăruia dintre membrii săi şi colaborând cu celelalte Biserici particulare cu afect colegial. Fie ca sfântul episcop Romero să-i ajute să fie pentru toţi semne ale acestei unităţi în pluralitate care caracterizează sfântul popor credincios al lui Dumnezeu.

Salut de asemenea cu afect special pe numeroşii preoţi, călugări, călugăriţe care sunt aici şi cei care au rămas în patrie. Voi, care vă simţiţi chemaţi să trăiţi o angajare creştină inspirată din stilul noului sfânt, fiţi demni de învăţăturile sale, fiind înainte de toate "slujitori ai poporului sacerdotal", în vocaţia la care Isus, unicul şi veşnicul preot, v-a chemat. Sfântul Oscar Romeră îl vedea pe preot situat în mijlocul a două mari abisuri: cel al milostivirii infinite a lui Dumnezeu şi cel al mizeriei infinite a oamenilor (cf. Omilie în timpul hirotonirii sacerdotale, 10 decembrie 1977). Iubiţi fraţi, lucraţi fără încetare pentru a canaliza această dorinţă infinită a lui Dumnezeu de a-i ierta pe oamenii care se căiesc de mizeria lor şi pentru a deschide inima fraţilor lor la duioşia iubirii lui Dumnezeu, şi prin denunţarea profetică a relelor din lume.

De asemenea vreau la fel să îndrept un salut cordial numeroşilor pelerini veniţi la Roma pentru a participa la această canonizare, precum şi membrilor comunităţii salvadoriene din Roma. Mesajul sfântului Oscar Romero trebuie adresat tuturor fără excepţie, mari şi mici, pentru toţi. M-a impresionat la intrare o bunică de nouăzeci de ani care striga şi aplauda ca şi cum erau cincisprezece. Forţa credinţei este forţa poporului lui Dumnezeu. El, Oscar Romero, repeta cu putere că fiecare catolic trebuie să fie martir, pentru că martir înseamnă martor, adică, martor al mesajului lui Dumnezeu adresat oamenilor (cf. Omilia din Duminica I din Advent, 27 noiembrie 1977). Dumnezeu vrea să fie prezent în vieţile noastre şi ne cheamă să vestim mesajul său de libertate întregii omeniri. Numai în El putem să fim liberi: liberi de păcat, de rău, liberi de ura din inimile noastre - el a fost victima urii -, liberi total pentru a-l iubi şi a-l primi pe Domnul şi pe fraţi. O adevărată libertate deja pe pământ, care trece prin preocuparea faţă de omul concret pentru a trezi în fiecare inimă speranţa mântuirii.

Ştim bine că acest lucru nu este uşor, pentru aceasta avem nevoie de sprijinul rugăciunii. Avem nevoie să fim uniţi cu Dumnezeu şi în comuniune cu Biserica. Sfântul Oscar ne spune că fără Dumnezeu şi fără slujirea Bisericii, acest lucru nu este posibil. Într-o ocazie se referea la Mir ca la "sacramentul martirilor" (Omilie, 5 decembrie 1977). Şi că fără "această putere a Duhului Sfânt, pe care primii creştini au primit-o de la episcopii lor, de la papa..., n-ar fi trecut încercarea persecuţiei; n-ar fi murit pentru Cristos" (ibid.).

Să aducem la rugăciunea noastră aceste cuvinte profetice, cerând lui Dumnezeu puterea sa în lupta zilnică pentru ca, dacă este necesar, "să fim dispuşi chiar să ne dăm viaţa pentru Cristos" (ibid.).

De asemenea, de aici trimit salutul meu întregului popor sfânt al lui Dumnezeu care peregrinează în El Salvador şi astăzi vibrează de bucuria de a vedea pe unul dintre fiii săi la cinstea altarelor. Oamenii săi au credinţă vie pe care o exprimă în diferite forme de religiozitate populară şi care conformează viaţa lor socială şi familială: credinţa sfântului popor credincios al lui Dumnezeu. Preoţilor, episcopilor le cer: "Îngrijiţi sfântul popor credincios al lui Dumnezeu, nu-l scandalizaţi, îngrijiţi-l". Şi n-au lipsit dificultăţile, flagelul dezbinării, flagelul războiului; violenţa s-a simţit cu putere în istoria sa recentă, însă acest popor rezistă şi merge înainte. Nu sunt puţini salvadorienii care au trebuit să părăsească ţara lor căutând un viitor mai bun. Amintirea sfântului Oscar Romero este o oportunitate excepţională pentru a lansa un mesaj de pace şi de reconciliere tuturor popoarelor din America Latină. Şi ştiţi de ce? Pentru că poporul lui Dumnezeu ştie să miroase acolo unde există sfinţenie. Şi acolo printre voi, eu ar trebui să mulţumesc atâtor oameni, întregului popor care l-a însoţit, care l-a urmat, care a fost aproape de el. Însă, cum pot să mulţumesc? Astfel am ales o persoană, o persoană care a fost foarte aproape de el şi l-a însoţit şi l-a urmat; o persoană foarte umilă din popor: Angelita Morales. În ea pun reprezentarea poporului lui Dumnezeu. Şi i-aş cere Angelitei dacă poate să vină [aplauze şi cântece în timp ce se apropie doamna Morales].

Unit cu bucuria voastră a tuturor, îi cer Mariei, Regina păcii, să aibă grijă cu duioşie de toţi locuitorii din El Salvador şi ca Domnul nostru să-i binecuvânteze cu mângâierea milostivii sale. Şi, vă rog... - Aţi plătit pentru a intra aici, sau nu? [Răspund: "Nu!"] -. Bine, acum trebuie să plătiţi şi preţul este ca să vă rugaţi pentru mine. S-o rugăm pe Sfânta Fecioară înainte de a primi binecuvântarea. Bucură-te, Marie... Sfinte Oscar Romero [R: Roagă-te pentru noi], şi să vă binecuvânteze Dumnezeu atotputernicul...

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 23.