Papa Francisc: Discurs adresat pelerinilor din Biserica Greco-Catolică Slovacă în ocazia celei de-a 200-a aniversări a întemeierii Eparhiei de Presov (6 octombrie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori,

Bine aţi venit şi mulţumesc pentru afectul vostru călduros!

Sfântul Ioan Paul al II-lea, vorbind la Prešov în 1995, a împrumutat o frumoasă imagine din natura înconjurătoare pentru a descrie identitatea şi misiunea comunităţilor greco-catolice: „În apele transparente se oglindeşte măreţia maiestuoasă a vârfurilor: acest peisaj […] ne vorbeşte despre frumuseţea şi despre bunătatea Creatorului. De la povârnişurile meridionale ale munţilor Tatra până la câmpiile din Zemplín, de secole trăiesc umăr la umăr cu fraţii şi surorile de rit latin comunităţile de rit oriental, chemate şi ele să reprezinte, ca micile lacuri «plesá», generozitatea transparentă şi luminoasă a lui Dumnezeu. Este Domnul însuşi care îmbogăţeşte Biserica sa cu varietatea formelor şi tradiţiilor” (Discurs adresat catolicilor de rit bizantin, 2 iulie 1995, 6).

Biserica greco-catolică din Slovacia se poate considera o exprimare a frumuseţii varietăţii formelor vieţii ecleziale, a acelei varietăţi care „nu numai că nu dăunează unităţii Bisericii, ci o manifestă” (Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Decretul Orientalium Ecclesiarum, 2).

Astăzi sunteţi aici cu papa pentru a sărbători cei 200 de ani ai înfiinţării eparhiei de Prešov, născută din dezmembrarea eparhiei voastre materne de Mukačevo, actualmente în teritoriu ucrainean. Eparhia voastră s-a dezvoltat şi a devenit, la rândul său, mamă a unei noi familii ecleziale, generând alte eparhii, dintre care una în Canada, şi a devenit în urmă cu zece ani sediu al mitropoliei sui iuris.

În această ocazie de astăzi pot să vă salut pe toţi, începând de la mitropolitul vostru, monseniorul Ján Babjak – care merge în păduri să adune ciuperci şi mi le aduce –, însoţit de confraţii episcopi, monseniorul Chautur de Košice, monseniorul Rusnák de Bratislava şi de noul episcop din Canada, monseniorul Pacák. Iubiţi fraţi, continuaţi lucrarea voastră de călăuze şi părinţi ai poporului lui Dumnezeu care v-a fost încredinţat. Urmaţi exemplul luminos al fericiţilor episcopi martiri Peter Pavol Gojdič şi Vasiž Hopko. Răspândiţi bunătatea, pacea, generozitatea şi blândeţea, cu profundă umilinţă şi simplitate, rămânând mereu păstori după inima lui Dumnezeu care este Tată şi mergând pe urmele lui Cristos care a venit nu pentru a fi slujit ci pentru a sluji.

În acest mod sunt sigur că preoţii, primii voştri colaboratori, vă vor urma cu tot mai mare bucurie şi entuziasm, disponibili la slujirea eclezială care le este cerută. Iubiţi preoţi, vă salut pe toţi cu vie cordialitate, celibatari şi căsătoriţi, cu familiile voastre, precum şi pe călugări. Vă mulţumesc pentru munca voastră în mijlocul sfântului popor credincios al lui Dumnezeu. Familiile preoţilor trăiesc o misiune deosebită în ziua de azi, când însuşi idealul familiei este pus în discuţie dacă nu chiar atacat în mod explicit: voi oferiţi o mărturie de viaţă sănătoasă şi exemplară. Şi voi puteţi să luaţi din exemplele prezente în istoria Bisericii voastre în timpul deceniilor de persecuţie din a doua jumătate a secolului trecut, în deportări şi în privaţiuni de tot felul. Ştiu că monseniorul Babjak a adunat şi a publicat multe istorii ale lor. Astăzi revine generaţiei voastre să demonstraţi aceeaşi fidelitate, poate că nu în faţa unei persecuţii directe şi violente, ci în prezenţa dificultăţilor şi pericolelor de alt gen. Astăzi preoţii, ca şi seminariştii – pe care-i salut la fel – sunt tentaţi de două tendinţe opuse: de secularism, care îi duce la mondenitate, sau de o adăpostire în moduri învechite şi chiar non-evanghelice de a înţelege propriul rol eclezial, moduri care duc la un clericalism steril.

O viaţă călugărească exemplară, atât masculină cât şi feminină, precum şi apartenenţa la unele dintre noile mişcări ecleziale, fac parte dintr-un ţesut eclezial puternic şi sănătos. Vă repropun astăzi exemplul fericitului Metod Dominik Trčka, martir pentru credinţă.

Dragi pelerini din Slovacia,

În prezenţa voastră bucuroasă aici, împreună cu păstorii voştri, văd o faţă entuziastă şi evlavioasă a unei Biserici tari în credinţă, conştiente de propria demnitate şi mândre de identitatea sa eclezială. În acest mod sunteţi fii demni ai evanghelizării făcute, în fidelitate deplină faţă de Scaunul Apostolic, de sfinţii patroni ai Europei, Ciril şi Metodiu. Continentul european, în Orient ca şi în Occident, are nevoie să redescopere propriile rădăcini şi propria vocaţie; şi din rădăcinile creştine nu pot decât să crească pomi solizi, care aduc roade de respectare deplină a demnităţii omului, în orice condiţie a sa şi în orice fază a vieţii.

Vă încurajez să păstraţi tradiţia voastră bizantină, pe care şi eu încă de tânăr am învăţat s-o cunosc şi s-o iubesc: redescoperiţi-o şi trăiţi-o în plinătate – aşa cum a învăţat Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican –, acordând mare atenţie parcursurilor de evanghelizare şi cateheză în care, încă înainte de păstori, protagoniştii sunt părinţii şi bunicii, de la care mulţi am învăţat primele rugăciuni şi sensul creştin al vieţii. Mulţumesc taţilor, mamelor, bunicilor şi tuturor educatorilor prezenţi aici, pentru mărturia voastră indispensabilă!

Iubiţi fraţi şi surori, vă cer o amintire specială peste puţin timp, când veţi celebra dumnezeiasca Liturghie în bazilica „Santa Maria Maggiore”, templu aşa de preţios pentru amintirea sfinţilor Ciril şi Metodiu, aşadar pentru istoria voastră. Sfânta Născătoare de Dumnezeu, la care privim cu speranţă şi iubire de fii, să apere cu mijlocirea sa Biserica în acest timp de încercare şi să vegheze asupra lucrărilor Sinodului tinerilor, pe care l-am început de puţin timp. Vă mulţumesc şi vă binecuvântez pe voi toţi, pe cei dragi ai voştri şi întreaga comunitate greco-catolică din Slovacia.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.