Sinodul, făclia Bisericii pentru tineri

"Uniţi în speranţă începem o nouă întâlnire eclezială capabilă să lărgească orizonturi, să dilate inima şi să transforme acele structuri care astăzi ne paralizează, ne separă şi ne îndepărtează de tineri, lăsându-i expuşi la intemperii şi orfani de o comunitate de credinţă care să-i susţină, de un orizont de sens şi de viaţă" a rostit Papa Francisc la predica de la sfânta Liturghie de deschidere a celei de-a XV-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor. Într-adevăr, în următoarea perioadă atenţia Bisericii întregi va fi asupra dezbaterilor care vor avea loc în aula sinodală şi de la care aşteaptă noi impulsuri şi orientări pentru a-i însoţi ai bine pe tineri pe drumul vieţii lor.

Însoţirea tinerilor

În ziua de 6 octombrie 2016, printr-un comunicat de presă, se anunţa convocarea din partea papei Francisc a unui sinod cu tema "Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional" în dorinţa de "a-i însoţi pe tineri pe drumul lor existenţial spre maturitate pentru ca, printr-un proces de discernământ, să poată descoperi proiectul lor de viaţă şi să-l realizeze cu bucurie, deschizându-se la întâlnirea cu Dumnezeu şi cu oamenii şi participând activ la edificarea Bisericii şi a societăţii". Un obiectiv foarte înalt într-un context în care nu lipsesc analize sectoriale specifice sau priviri panoramice asupra realităţii tinerilor. Însă, de multe ori, impresia este că abundă categoriile sociologice şi se evită atingerea problemelor reale ale tinerilor.

Societatea încearcă să satisfacă toate nevoile, însă stinge marile dorinţe şi ignoră propunerile profunde, generând multă frustrare şi, mai ales, neîncredere în viitor. Viaţa multor persoane este sătulă de consum şi, totuşi, sărăcăcioasă în spiritual. Astfel, înfloreşte narcisismul, autoreferenţialitatea şi indiferenţa generalizată. Noile instrumente de comunicare nu par să ajute prea mult întâlnirea reală şi comuniunea dintre persoane. Motiv pentru care filozoful Paul Ricoeur spunea că "trăim într-o epocă în care bulimiei de mijloace îi corespunde atrofia ţelurilor". Cu toate acestea lumea în care trăim este bogată în resurse umane şi spirituale prezente semnificativ în lumea tinerilor. Este de ajuns să ne gândim la solidaritatea concretă, la voluntariat, la dorinţa de libertate, la valorile transmise prin artă, la cerinţa de autenticitate adresată instituţiilor etc.

Într-un astfel de context, Biserica doreşte să se pună în ascultarea tinerilor, a tuturor tinerilor, după cum de multe ori a repetat papa Francisc, chiar dacă acest lucru nu este deloc uşor pentru că tinerii exprimă o nelinişte foarte exigentă. Dorinţa de a-i asculta pe tineri nu este scop în sine, ci este un pas pentru a identifica modalităţile cele mai potrivite pentru a-i însoţi pe drumul vieţii lor.

Biserica, o făclie mai degrabă decât un far

În documentul final al Reuniunii pre-sinodale, tinerii au cerut Bisericii să fie autentică, înţelegând prin asta "o comunitate transparentă, primitoare, onestă, care invită, comunicativă, accesibilă, bucuroasă şi interactivă" şi care, mai ales, rămâne înrădăcinată în Cristos. Astfel, pentru tineri, Biserica trebuie să fie nu atât un far, cât mai ales o făclie care luminează drumul lor (chiar şi atunci când este întortocheat), care merge împreună cu ei şi îi însoţeşte. Papa Francisc a insistat asupra acestui aspect în scrisoarea adresată tinerilor cu ocazia publicării Documentului pregătitor: "Biserica doreşte să stea în ascultarea glasului vostru, a sensibilităţii voastre, a credinţei voastre; chiar şi a îndoielilor voastre şi a criticilor voastre".

Prin acest sinod, Biserica a decis să se întrebe cum să însoţească tinerii să recunoască şi să accepte chemarea la plinătatea vieţii şi a iubirii şi să ceară tinerilor să o ajute în identificarea celor mai eficiente modalităţi de a vesti Evanghelia în zilele noastre. Ascultându-i pe tineri, Biserica va auzi vocea Domnul care răsună şi astăzi.

În slujba vocaţiei tinerilor

Capacitatea tinerilor de a alege este îngreunată de dificultăţile precum absenţa dramatică a oportunităţilor de muncă, obstacolele în calea realizării unei independenţe economice, imposibilitatea de a da stabilitate carierei profesionale etc. Biserica doreşte să trezească în tineri încrederea că nu sunt abandonaţi lipsei de sens şi speranţa de a putea exprima propria originalitate într-un drum spre plinătatea vieţii. Luarea deciziilor şi orientarea propriilor acţiuni în situaţii de incertitudine şi în faţa unor forţe interioare în conflict este cadrul exercitării discernământului. Tema sinodului face referinţă la discernământul vocaţional, înţeles ca procesul prin care o persoană face alegeri fundamentale, în dialog cu Dumnezeu şi ascultând vocea Duhului Sfânt, începând cu alegerea stării de viaţă. Tânărul care îşi trăieşte credinţa se lasă interpelat de întrebări intense şi profunde. Cum să trăieşti Evanghelia şi să răspunzi la chemarea pe care Domnul o adresează tuturor pe care îi întâlneşte: prin căsătorie, slujirea preoţească sau viaţa consacrată? Care este domeniul în care pot rodi propriile talente: viaţa profesională, voluntariatul, slujirea celor nevoiaşi etc.?

Sinodul doreşte să îi însoţească pe tineri pe acest drum al discernământului vocaţional, astfel încât să iasă din ei înşişi şi să îi spună "da" lui Dumnezeu şi, astfel, să se bucure de plinătatea vieţii şi să fie fermentul unei lumi noi

Drumul sinodal va fi un drum intens care nu îi priveşte doar pe aceia care participă în aulă ci pe fiecare membru al Bisericii, care poate însoţi acest parcurs cu propria rugăciune, astfel încât să se împlinească urarea Sfântului Părinte exprimată în alocuţiunea din prima sesiune a sinodului ca acesta "să facă să încolţească vise, să trezească profeţii şi viziuni, să facă să înflorească speranţe, să insufle încredere, să panseze răni, să îngemăneze relaţii, să trezească zori de speranţă, învăţând unul de la altul şi creând un imaginar pozitiv care să lumineze minţile, să încălzească inimile, să redea putere mâinilor şi să inspire tinerilor - tuturor tinerilor, niciunul exclus - viziunea unui viitor plin de bucuria evangheliei".

Pr. Felix Roca

*

Rugăciunea pentru Sinodul tinerilor

Doamne Isuse,
Biserica ta, în drum spre Sinod,
îşi îndreaptă privirea către toţi tinerii lumii.
Te rugăm ca ei să îşi ia viaţa în mâini
cu mult curaj,
să aspire spre lucrurile cele mai frumoase
şi mai profunde
şi să îşi păstreze mereu o inimă liberă.

 

Ajută-i ca, însoţiţi de călăuze
înţelepte şi generoase,
să răspundă la chemarea pe care tu
o adresezi fiecăruia dintre ei,
ca să îşi realizeze proiectul de viaţă
şi să atingă fericirea.
Păstrează-le inima deschisă
spre visurile măreţe
şi fă-i atenţi la binele fraţilor.
 

Ca ucenicul iubit,
să fie şi ei la picioarele crucii
pentru a o primi pe Maria,
ca un dar de la tine.
Să fie mărturisitori ai învierii tale
şi să ştie să te recunoască viu lângă ei,
vestind cu bucurie că tu eşti Domnul.
Amin.

lecturi: 10.