La câteva zile de la Sinod. Mons. Lazzaro You (Coreea): "Pentru tineri o nouă eră de speranţă"

De M. Chiara Biagioni

"M-am rugat mult pentru acest Sinod pentru că este nevoie de o nouă speranţă, o nouă eră pentru tineri. Pentru că au pierdut încrederea nu numai în viitorul ci şi în prezentul lor. Ceea ce îmi doresc este ca tinerii - prin acest Sinod - să poată găsi o forţă pentru a merge înainte. Vom face asta împreună, pe un drum împreună cu ei". Sinodul între aşteptări şi provocări de înfruntat. Agenţia SIR vorbeşte despre asta cu monseniorul Lazzaro You Heung-Sik, episcop de Daejeon (Coreea), ajuns în aceste zile la Roma, după un pelerinaj trăit la Lourdes, pentru a participa la Sinod ca membru numit de papa.

Monseniore Lazzaro You, ce realitate trăiesc tinerii coreeni?

Îi văd în dificultate. Încă de copii cresc într-o societate puternic influenţată de o cultură a competiţiei. Şi competiţia blochează raportul fratern, îndepărtează posibilităţile de prietenie şi face să crească în singurătate. Însă omul este prin natura sa chemat la convieţuire şi la relaţia cu alţii. Apoi asistăm la o scădere a naşterilor: se face un copil, maxim doi. Şi această realitate este motiv de preocupare pentru că familia este şcoală de umanitate, loc în care se învaţă toate virtuţile şi unde se învaţă arta împărtăşirii cu alţii.

Deci toate acestea, ce climat generează?

Eu văd în general un climat de nesiguranţă şi o mare provocare. Când în urmă cu 4 ani a venit în Coreea pentru a VI-a Zi asiatică a tinerilor, papa Francisc le-a dat tinerilor prezenţi forţa de a merge înainte cerându-le să nu piardă niciodată speranţa. Pentru că dacă un tânăr pierde speranţa, a pierdut totul. A nu pierde niciodată speranţa, ci a merge înainte. Şi tot cu acea ocazie papa Francisc a arătat ca model pentru tinerii din toată Asia pe martirii coreeni pentru că au ştiut să găsească forţa de a merge înainte şi de a crede în viaţă şi în situaţie de extremă dificultate, cu darul credinţei.

Astăzi Biserica este în măsură să se oprească şi să asculte ce au de spus tinerii?

Citind Instrumentum laboris, am făcut o cercetare a cugetului. Cât i-am ascultat pe tineri în aceşti ani? Tinerii trebuie ascultaţi până la capăt. Pentru că numai dacă sunt primiţi astfel, ei se simt iubiţi de Biserică şi de adulţi. În schimb parcă am impresia că până astăzi noi adulţii, noi episcopii, am vorbit mereu tinerilor dându-le indicaţii şi învăţături. Şi acest lucru tinerii nu-l acceptă. Numai atunci când noi îi ascultăm cu adevărat şi numai atunci când tinerii simt că sunt ascultaţi de Biserică şi de adulţi, ei vor şti cum să meargă în Biserică şi în societate. Câte de important este, pentru mine: într-un timp în care suntem înconjuraţi de foarte multe glasuri care strigă tare, trebuie să învăţăm să stăm în ascultare şi să ne deschidem la glasul Duhului Sfânt pentru a găsi căile şi a şti cum să mergem.

Dar tinerii iubesc Biserica? În diferite părţi ale lumii ies atâtea scandaluri care pun Biserica într-o lumină întunecată. Din păcate, aceste scandaluri au îndepărtat atâţia tineri de Biserică. Cum se răspunde la această provocare?

Cu tinerii trebuie să fim oneşti, sinceri, chiar umili. Dar este important şi să dăm mărturie adică să arătăm cu viaţa în ce credem. Pentru că numai atunci când văd şi aud, tinerii încep să se deschidă şi să creadă. Nimeni nu porneşte să urmeze cuvintele. Pe de altă parte, suntem credibili numai dacă răspundem la Evanghelie. Numai Evanghelia are valoare şi credibilitate. Tot restul nu.

Pentru prima dat vor participa la Sinod doi episcopi din China. Ce înseamnă pentru Asia şi pentru Biserica din Asia participarea lor şi deschiderea Bisericii universale faţă de China?

Cât de mult am dorit şi cât de mult m-am rugat pentru ca toate acestea să se întâmple. Adică, să se deschidă China şi Sfântul Scaun la un raport între ele just. Este o ţintă la care au lucrat foarte mult Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea şi, acum, papa Francisc. Această ştire ne îmbucură profund. Fiind coreean, am citit scrisoarea papei Francisc adresată poporului chinez şi am primit cu bucurie ştirea despre acest Acord semnat la Pechin. Mă voi apropia de aceşti doi episcopi pentru a crea cu ei acest raport nou. Demonstrează că drumurile păcii şi reconcilierii sunt posibile mereu. Să privim la ce s-a întâmplat, de exemplu, în Coreea. Până anul trecut, toţi credeam că eram pe marginea unui conflict nuclear şi, în schimb, s-a deschis la o nouă eră. A suflat un vânt nou al Duhului Sfânt. Trebuie să ştim să percepem aceste semne ale timpurilor, deschizând inima şi stând în ascultarea lui Dumnezeu care este iubire şi stăpân al istoriei.

(După agenţia SIR, 2 octombrie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.