Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Irlanda
cu ocazia Întâlnirii Mondiale a Familiilor la Dublin
(25-26 august 2018)

Întâlnirea cu episcopii

Conventul Surorilor Dominicane, duminică, 26 august 2018

Iubiţi fraţi episcopi,

În timp ce vizita mea în Irlanda urmează să se încheie, sunt recunoscător pentru această oportunitate de a petrece câteva momente cu voi. Îi mulţumesc arhiepiscopului Eamon Martin pentru cuvintele sale respectuoase de introduce şi vă salut pe toţi cu afect în Domnul.

Întâlnirea noastră din această seară reia discuţia fraternă pe care am avut-o la Roma anul trecut în timpul vizitei voastre ad limina Apostolorum. În aceste scurte idei, aş vrea să rezum conversaţia noastră precedentă, în spiritul Întâlnirii Mondiale a Familiilor pe care tocmai am celebrat-o. Noi toţi, ca episcopi, suntem conştienţi de responsabilitatea noastră că suntem părinţi pentru sfântul popor credincios al lui Dumnezeu. Ca buni părinţi, vrem să încurajăm şi să inspirăm, să reconciliem şi să unim, şi mai ales să ocrotim tot binele transmis din generaţie în generaţie în această mare familie care este Biserica din Irlanda.

De aceea, în această seară cuvântul meu pentru voi este cel al încurajării pentru eforturile voastre, în aceste momente de provocare, pentru a persevera în slujirea voastră de crainici ai Evangheliei şi de păstori ai turmei lui Cristos. În mod deosebit, sunt recunoscător pentru atenţia pe care o arătaţi faţă de cei săraci, cei excluşi şi cei care au nevoie de ajutor, aşa cum a mărturisit recent scrisoarea voastră pastorală despre cei fără locuinţă şi despre dependenţe. Sunt recunoscător şi pentru ajutorul pe care-l oferiţi preoţilor voştri, a căror suferinţă şi a căror descurajare din cauza recentelor scandaluri sunt adesea ignorate.

O temă frecventă a vizitei mele, desigur, a fost aceea a necesităţii pentru Biserică de a recunoaşte şi a remedia cu onestitate evanghelică şi curaj greşelile trecute cu privire la protejarea copiilor şi a adulţilor vulnerabili. În anii recenţi voi, ca un corp episcopal, aţi înaintat cu hotărâre, nu numai să întreprindeţi parcursuri de purificare şi reconciliere cu victimele abuzului, ci şi, cu ajutorul lui National Board pentru ocrotirea copiilor în Biserica din Irlanda, să stabiliţi un ansamblu riguros de norme menit să garanteze siguranţa tinerilor. În aceşti ani, noi toţi a trebuit să deschidem ochii asupra gravităţii şi extinderii abuzului sexual în diferite contexte sociale. În Irlanda, ca şi în altă parte, onestitatea şi integritatea cu care Biserica decide să înfrunte acest capitol dureros din istoria sa poate să ofere un exemplu şi o referinţă întregii societăţi.

Aşa cum am menţionat în conversaţia noastră de la Roma, transmiterea credinţei în integritatea şi frumuseţea sa reprezintă o provocare semnificativă în contextul evoluţiei rapide a societăţii. Întâlnirea Mondială a Familiilor ne-a dat mare speranţă şi încurajare cu privire la faptul că familiile devin tot mai conştiente despre rolul lor de neînlocuit în transmiterea credinţei. În acelaşi timp, şcolile catolice şi programele de instruire religioasă continuă să desfăşoare o funcţie indispensabilă în crearea unei culturi de credinţă şi un sentiment de ucenicie misionară. Ştiu că acesta este motiv de îngrijire pastorală pentru voi toţi. Formarea religioasă genuină cere profesori fideli şi bucuroşi, capabili să formeze nu numai minţile ci şi inimile la iubirea lui Cristos şi la practica rugăciunii. Pregătirea acestor profesori şi răspândirea programelor pentru formarea permanentă sunt esenţiale pentru viitorul comunităţii creştine, în care un laicat angajat va fi chemai şi mai mult să aducă înţelepciunea şi valorile credinţei sale în cadrul angajării în diferitele sectoare ale vieţii sociale, politice şi culturale ale ţării.

Tulburările din ultimii ani au pus la încercare credinţa tradiţional puternică a poporului irlandez. Totuşi au oferit şi oportunitatea unei reînnoiri interioare a Bisericii în această ţară şi au indicat noi moduri pentru a imagina viaţa sa şi misiunea sa. "Dumnezeu este mereu noutate" şi "ne determină încontinuu să pornim din nou şi să schimbăm locul pentru a merge dincolo de ceea ce este cunoscut" (Exortaţia apostolică Gaudete et exsultate, 135). Cu umilinţă şi încredere în harul său, fie ca să puteţi discerne şi întreprinde noi drumuri pentru aceste timpuri noi. Desigur, puternicul simţ misionar înrădăcinat în sufletul poporului vostru vă va inspira căi creative pentru a da mărturie despre adevărul Evangheliei şi pentru creşte comunitatea celor care cred în iubirea lui Cristos şi în zelul pentru creşterea Împărăţiei sale.

În eforturile voastre zilnice pentru a fi părinţi şi păstori ai familiei lui Dumnezeu în această ţară, fie ca să puteţi fi mereu susţinuţi de speranţa care se întemeiază pe adevărul cuvintelor lui Cristos şi pe certitudinea promisiunilor sale. În orice timp şi loc, acel adevăr ne eliberează (cf. In 8,32); el are o proprie putere intrinsecă pentru a convinge minţile şi a conduce inimile la sine. De fiecare dată când voi şi poporul vostru simţiţi că sunteţi o turmă mică expusă provocărilor şi dificultăţilor, nu vă descurajaţi. Aşa cum ne învaţă sfântul Ioan al Crucii, în noaptea întunecată lumina credinţei străluceşte mai curată în inimile noastre. Şi acea lumină va arăta calea pentru reînnoirea vieţii creştine în Irlanda în anii viitori.

În sfârşit, în spiritul comuniunii ecleziale, vă cer să continuaţi să promovaţi unitate şi fraternitate între voi şi, împreună cu liderii altor comunităţi creştine, să lucraţi şi să vă rugaţi cu fervoare pentru reconcilierea şi pacea între toţi membrii familiei irlandeze.

Cu aceste gânduri, iubiţi fraţi, vă asigur rugăciunile mele pentru intenţiile voastre şi vă cer să vă amintiţi de mine în rugăciunile voastre. Vouă tuturor şi credincioşilor încredinţaţi grijii voastre pastorale împart Binecuvântarea mea Apostolică, garanţie de bucurie şi de forţă în Domnul Isus Cristos.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.