Migranţii: Părintele Luis Okulic (CCEE), "acest scurt circuit al clasei conducătoare europene este îngrijorător"

De M. Chiara Biagioni

"Problema a devenit tot mai complexă tocmai pentru că, la nivel de politică europeană, există diferenţe care sunt greu conciliabile". Cu această "cheie de lectură" în întregime europeană, părintele Luis Okulik, secretar al Comisiei Afaceri Sociale din CCEE (Consiliul Conferinţelor Episcopale Europene), comentează debarcarea de la Pozzallo a 450 de migranţi, rămaşi pe mare în aşteptarea unei debarcări autorizate. "Asta face în aşa fel încât - continuă preotul în analiza sa - alegerile care sunt făcute probabil că tind să strice această stagnare. Totuşi poate că ar trebui să se dea mai multă atenţie asupra faptului că orice alegere politică este făcută ea atinge viaţa persoanelor care vin deja având în urma lor experienţă de suferinţă foarte mare". Şi tocmai despre migraţia în Europa şi despre modul de a o comunica opiniei publice s-a vorbit la Stockholm la întâlnirea anuală a episcopilor şi a delegaţilor responsabili pentru pastoraţia migranţilor din Conferinţele Episcopale din Europa. Contactat telefonic de agenţia SIR la încheierea întâlnirii, părintele Okulik lansează imediat o propunere: "A privi această realitate fără a ne pierde cumpătul dar şi fără să ne obişnuim cu ceea ce se întâmplă. Obişnuinţa ar putea duce şi la o indiferenţă care nu este proprie creştinilor".

O indiferenţă sau, mai degrabă, o ignorare a realităţilor din care vin migranţii?

Ambele lucruri. A vedea în mod repetat un fapt care se întâmplă în cultura modernă duce adesea şi la indiferenţă pentru că pierde aspectul noutăţii. Adesea nu există o viziune completă a fenomenului. Se crede că problema migraţiilor se referă numai la momentul debarcării în Europa, uitând tot ceea ce se întâmplă, uneori timp de mulţi ani, înainte ca o persoană să poată ajunge pe coastele Mediteranei. Adică sunt persoane care vin din ţări care sunt practic fragmentate, sau cu sisteme politice în colaps sau şi din contexte de violenţă foarte puternică, ce durează de mult timp. La asta în ultima vreme trebuie adăugate şi toate schimbările climatice care au forţat atâtea popoare să se mute tocmai pentru că pământul nu mai produce nimic.

La scrisoarea premierului Conte, care cerea Uniunii Europene să se ocupe de o parte dintre cele 450 de persoane debarcate la Pozzallo, premierul ceh Andrei Babis a scris pe Twitter: "O astfel de abordare este drumul spre iad". Există o parte din Europa care continuă să ridice ziduri.

Nu am citit tweet-ul. Desigur acest scurt circuit al clasei conducătoare europene este îngrijorător pentru că demonstrează că există o promptitudine în accentuarea propriilor poziţii, pentru a arăta de care parte este fiecare. Ceea ce se vede mai puţin este angajarea de a înfrunta în mod deplin şi de a gestiona această situaţie. Se pare că astăzi, în Europa, am căzut într-un soi de somnolenţă a conştiinţei care nu mai permite să înţelegem dramatismul acestui fenomen uman care loveşte nu numai Europa ci milioane de persoane în toată lumea. Atât timp cât nu se va înţelege că viziunea trebuie să fie mult mai amplă şi integrală, multe dintre soluţiile care sunt prezentate vor avea o scurtă durată pentru că tind să înfrunte urgenţa dar nu reuşesc să atingă cu adevărat motivele.

Şi chiar în aceste zile responsabilii cu migraţiile din Conferinţele Episcopale Europene s-au întâlnit la Stockholm. Despre ce aţi vorbit?

În ultimii ani am observat că se evidenţia tot mai des problema comunicării. Ne-am întrebat cum relatează mass-media fenomenul migraţiilor şi cum se creează opinia publică, adesea foarte negativă cu privire la această problemă. Dar, în acelaşi timp, ne-am confruntat şi despre modul de a comunica în mod cât mai pozitiv posibil lucrarea care se face. Biserica catolică lucrează cu privire la migraţii din timpuri memorabile. Şi dacă nu este comunicat ceea ce se face pe teren, se riscă să se influenţeze într-un mod, uneori, ambivalent, dacă nu negativ, chiar asupra comunităţilor creştine.

Cu privire la frica faţă de fenomenul migrator se construiesc strategii politice. Cum se poate face contra-informaţie?

Nu este misiunea Bisericii să contrasteze orice intervenţie politică. Ţine cont de ele, pentru că este important. Însă, fiind pe teren, Biserica catolică ştie că realitatea care este prezentată este mereu foarte limitată. Dau câteva exemple: s-a vorbit multe zile despre nava Aquarius şi despre debarcarea din Spania, dar nimeni n-a luat în considerare că, în timp ce acele persoane ajungeau la Valencia, exista o intrare de circa 2.500 de persoane prin Ceuta. Sau că în timp ce astăzi se discută despre aceşti 450 de migranţi la Pozzallo, fluxul dintre frontiera turcă şi greacă este susţinut. Motiv pentru care realitatea este mult mai amplă şi mult mai complexă. Cel care lucrează în parohie ştie despre perplexităţile care există şi în mulţi dintre credincioşii noştri. Este o frică de înţeles, care trebuie să fie ascultată şi însoţită. Ceea ce se încearcă să se facă în faţa valului de negativitate care însoţeşte acest fenomen este pur şi simplu să se informeze ceea ce se face, deci să se relateze istoriile care se află în spate dar mai ales să se favorizeze ocazii de întâlnire. Sunt spaţii care din punct de vedere uman schimbă perspectiva.

De ce?

Întâlnindu-i pe migranţi ne dăm seama înainte de toate dc suferinţa umană care poate să marcheze pentru totdeauna viaţa persoanei. Întâlneşte o privire de frică şi de incertitudine pentru viitor. Cine le întinde o mână, este adesea unica salvare umană pe care o găsesc pe un drum care încă este lung. Biserica se străduieşte să menţină această umanitate care a caracterizat mereu munca sa şi de asistenţă. După aceea există desigur şi efortul de a menţine mereu dialogul strâns şi deschis cu instituţiile, cu guvernele, pentru că suntem convinşi că este nevoie de o implicare a tuturor celor care sunt deputaţi civil în slujba persoanelor. Trebuie să fie clar că ceea ce se face nu se face din urgenţă, ci în slujba demnităţii persoanei umane.

(După agenţia SIR, 16 iulie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.