Papa despre avort şi acei comentatori fără memorie

De Andrea Tornielli

Avorturi selective comparate cu practicile naziştilor, chiar dacă sunt făcute astăzi "cu mănuşi albe". Familia imagine a lui Dumnezeu, cea formată din căsătoria dintre un bărbat şi o femeie. Cuvintele puternice rostite liber de papa Francisc primind Forumul Asociaţiilor Familiale au fost obiect de ştiri provocând diferite reacţii. Apare în mod sincer instrumentală şi chiar rizibilă reacţia celor care se bucură tare pentru că "în sfârşit" Bergoglio s-ar fi adaptat la anumite standarde cu privire la temele etice. Poate că este o observaţie bună pentru vreun titlu de ziar, dar care poate să fie făcută numai de cel care uită sau se preface că uită cuvintele publice pe care papa argentinian le-a dedicat acestor teme încă de la începutul pontificatului.

Un cuvânt clar şi definitiv Francisc îl pusese negru pe alb încă de la început în exortaţia apostolică Evangelii gaudium, documentul programatic al pontificatului său, care la paragraful 214, cu privire la avort, afirmă: "Tocmai pentru că este o problemă care are de-a face cu coerenţa internă a mesajului nostru despre valoarea persoanei umane, nu trebuie să se aştepte ca Biserica să schimbe poziţia sa cu privire la această problemă. Vreau să fiu foarte cinstit în această privinţă. Aceasta nu este o temă supusă la presupuse reforme sau la «modernizări». Nu este progresist a pretinde să se rezolve problemele eliminând o viaţă umană. Însă este adevărat şi că am făcut puţin pentru a însoţi în mod corespunzător femeile care se află în situaţii foarte dure, unde avortul li se prezintă lor ca o soluţie rapidă la neliniştile lor profunde, îndeosebi atunci când viaţa care creşte în ele a apărut ca o consecinţă a unei violenţe sau într-un context de sărăcie extremă. Cine poate să nu înţeleagă aceste situaţii aşa de dureroase?".

Cuvintele despre "colonizările ideologice" dedicate în mod deosebit avortului şi ideologiei gender, prezentate ca forme culturale impuse ţărilor sărace, sunt datate în ianuarie 2015 şi au fost de mai multe ori repetate, aprofundate, elaborate. În februarie 2016, dialogând cu jurnaliştii în zborul de întoarcere din Mexic, Francisc a spus că "avortul nu este un rău minor, este o crimă, înseamnă a elimina, este ceea ce face mafia", făcând aşadar o comparaţie dramatică între uciderea copiilor în sânul matern şi măcelurile criminalităţii organizate.

Încheind Jubileul extraordinar al Milostivirii, cu scrisoarea Misericordia et misera (noiembrie 2016), papa a decis să extindă definitiv la toţi preoţii posibilitatea de a dezlega păcatul de avort. Reafirmând cu mare claritate că această decizie, care are ca scop să facă mult mai mare numărul duhovnicilor disponibili pentru asta, nu însemna în niciun fel diminuarea gravităţii avortului, Francisc afirma: "Aş vrea să reafirm cu toate forţele mele că avortul este un păcat grav, pentru că pune capăt unei vieţi nevinovate. Totuşi, cu aceeaşi forţă pot şi trebuie să afirm că nu există niciun păcat la care milostivirea lui Dumnezeu nu poate să ajungă şi să distrugă atunci când găseşte o inimă căită care cere să se reconcilieze cu Tatăl. De aceea, fiecare preot să devină călăuză, sprijin şi întărire în a-i însoţi pe penitenţi în acest drum de reconciliere specială".

La 21 noiembrie 2017, în omilia de la "Sfânta Marta" a vorbit despre o "rădăcină perversă" din care porneşte "drumul colonizărilor culturale care ajung să-i persecute şi pe credincioşi". "Înainte, da, era păcat, nu puteau să fie ucişi copiii; dar astăzi se poate, nu este atâta problemă, este o noutate perversă". Vorbea despre avort în general, nu numai despre cel selectiv. Ieri, adăuga el, cu o referinţă implicită la gender, "diferenţele erau clare, aşa cum a făcut Dumnezeu, creaţia era respectată; însă astăzi suntem un pic moderni... tu faci... tu înţelegi... lucrurile nu sunt atât de diferite... şi se face un amestec de lucruri".

La 17 martie 2018, în timpul omiliei pe platoul din faţa sanctuarului dedicat lui Padre Pio de Pietrelcina la San Giovanni Rotondo, Francisc a vorbit despre avortul selectiv. "Cine se îngrijeşte de cei mici este de partea lui Dumnezeu - explica Francisc - şi învinge cultura rebutului, care, dimpotrivă, îi iubeşte pe cei puternici şi îi consideră inutili pe cei săraci. Cel care-i preferă pe cei mici proclamă o profeţie de viaţă împotriva profeţilor de moarte din orice timp". Şi cei "de astăzi - denunţa vorbind liber - care rebutează oamenii, copiii, bătrânii, pentru că nu sunt de folos". Pontiful a amintit că la şcoală "ne învăţau istoria spartanilor. Pe mine m-a lovit mereu ceea ce ne spunea profesoara, că atunci când se năştea un băiat sau o fetiţă cu malformaţii, îl duceau pe vârful muntelui şi-l aruncau jos. Pentru ca să nu existe aceşti micuţi". "Noi copiii spuneam: «dar câtă cruzime» - a adăugat el -. Fraţi şi surori, noi facem acelaşi lucru. Cu mai multă cruzime, cu mai multă ştiinţă. Ceea ce nu foloseşte, ceea ce nu produce, trebuie rebutat: aceasta este cultura rebutului. Cei mici nu sunt voiţi astăzi. Pentru aceasta Isus este lăsat deoparte".

La 30 mai 2018, vorbind medicilor catolici, îi invita să se angajeze în "discuţii care se referă la legislaţiile despre teme etice sensibile, ca de exemplu întreruperea sarcinii, sfârşitul vieţii şi medicina genetică". Cerându-le să apere "libertatea de conştiinţă, a medicilor şi a tuturor lucrătorilor sanitari. Nu este acceptabil ca rolul vostru să fie redus la acela de simplu executant al voinţei bolnavului sau al exigenţelor sistemului sanitar în care lucraţi".

Sunt numai câteva dintre exemplele pe care este posibil să le găsim. Cuvinte, expresii, comparaţii şi exemple care prin duritate nu au precedente în ultimele pontificate. Astfel, sâmbătă 16 iunie, vorbind liber cu Forumul Asociaţiilor Familiale, după ce s-a oprit asupra frumuseţii vieţii familiale, a iubirii dintre soţi, a dificultăţilor vieţii de cuplu, a necesităţii de a se pregăti bine pentru căsătorie, papa a făcut o aluzie la avortul selectiv şi la familie "imagine a lui Dumnezeu".

"Copiii sunt darul cel mai mare. Copiii care se primesc aşa cum vin, cum îi trimite Dumnezeu, cum permite Dumnezeu - chiar dacă uneori sunt bolnavi. Am auzit spunându-se că este la modă - sau măcar este obişnuit - ca atunci când în primele luni de sarcină se fac studii pentru a vedea dacă pruncul nu se simte bine sau vine cu ceva, prima ofertă este: «scăpăm de el?». Uciderea pruncilor: pentru a avea o viaţă liniştită se elimină un nevinovat".

Şi a continuat: "Când eram copil, profesoara ne preda istorie şi ne spunea ce făceau spartanii când se năştea un copil cu malformaţii: îl duceau pe munte şi îl aruncau jos, pentru a avea grijă de «puritatea rasei». Şi noi rămâneam uluiţi: «Dar cum, cum se poate face asta, sărmanii copii!». Era o atrocitate. Astăzi facem acelaşi lucru. Voi v-aţi întrebat pentru ce nu se văd pitici pe stradă? Pentru că protocolul atâtor medici - atâtor, nu al tuturor - spune: «Vine rău?». O spun cu durere. Secolul trecut toată lumea s-a scandalizat pentru ceea ce făceau naziştii pentru a se îngriji de puritatea rasei. Astăzi facem acelaşi lucru, dar cu mănuşi albe".

Şi cu privire la familie, a afirmat: "Astăzi - îmi provoacă rău s-o spun - se vorbeşte despre familii «diversificate», despre diferite tipuri de familie. Da, este adevărat: familie este un cuvânt analog, pentru că se spune şi «familia» stelelor, «familia» animalelor... este un cuvânt analogic. Dar familia umană ca imagine a lui Dumnezeu este una singură, cea între bărbat şi femeie. Este una singură. Se poate întâmpla să nu fie credincioşi, dar dacă se iubesc şi se unesc în căsătorie sunt după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, chiar dacă nu cred".

După cum se vede, nu Francisc s-a schimbat.

(După Vatican Insider, 17 iunie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 29.