Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 16 mai 2018

Cateheze despre Botez - 6. Îmbrăcaţi în Cristos

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi încheiem ciclul de cateheze despre Botez. Efectele spirituale ale acestui sacrament, invizibile pentru ochi dar operative în inima celui care a devenit creatură nouă, sunt explicate de încredinţarea hainei albe şi a lumânării aprinse.

După baia de renaştere, capabile să-l recreeze pe om după Dumnezeu în adevărata sfinţenie (cf. Ef 4,24), a părut natural, încă din primele secole, să-i îmbrace pe cei nou-botezaţi cu o haină nouă, albă, asemenea strălucirii vieţii obţinute în Cristos şi în Duhul Sfânt. Haina albă, în timp ce exprimă simbolic ceea ce s-a întâmplat în sacrament, vesteşte condiţia celor transfiguraţi în gloria divină.

Ce înseamnă a ne îmbrăca în Cristos o aminteşte sfântul Paul explicând care sunt virtuţile pe care botezaţii trebuie să le cultive: "Ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă deci cu dragoste, cu îndurare, cu bunătate, cu umilinţă, cu blândeţe şi răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă cineva are vreo plângere împotriva altuia, iertaţi-vă! Aşa cum v-a iertat Domnul la fel să vă iertaţi şi voi. Însă mai presus de toate acestea [îmbrăcaţi-vă] cu iubire, care este legătura desăvârşirii" (Col 3,12-14).

Şi încredinţarea rituală a flăcării luate de la lumânarea pascală explică efectul Botezului: "Primiţi lumina lui Cristos", spune preotul. Aceste cuvinte amintesc că nu noi suntem lumina, ci lumina este Isus Cristos (In 1,9; 12,46), care, înviat din morţi, a învins întunericul răului. Noi suntem chemaţi să primim strălucirea sa! Aşa cum flacăra lumânării pascale dă lumină fiecărei lumânări, tot aşa caritatea Domnului Înviat înflăcărează inimile celor botezaţi, umplându-i de lumină şi căldură. Şi pentru aceasta, din primele secole Botezul se numea şi "iluminare" şi cel care era botezat era numit "iluminatul".

De fapt, aceasta este vocaţia creştină: "să umble mereu ca fii ai luminii, perseverând în credinţă" (cf. Ritualul Botezului copiilor, nr. 226; In 12,36). Dacă este vorba despre copii, este misiunea părinţilor, împreună cu naşii şi naşele, să aibă grijă să alimenteze flacăra harului baptismal în cei mici ai lor, ajutându-i să persevereze în credinţă (cf. Ritualul Botezului copiilor, nr. 73). "Educaţia creştină este un drept al copiilor, ea tinde să-i conducă treptat să cunoască planul lui Dumnezeu în Cristos: astfel vor putea ratifica personal credinţa în care au fost botezaţi" (Ibid., Introducere, 3).

Prezenţa vie a lui Cristos, de păstrat, de apărat şi de dilatat în noi, este candela care luminează paşii noştri, lumină care orientează alegerile noastre, flacără care încălzeşte inimile pe drumul în întâmpinarea Domnului, făcându-ne capabili să-l ajutăm pe cel care merge împreună cu noi, până la comuniunea inseparabilă cu El. În acea zi, spune tot Apocalipsul, "nu va mai fi noapte şi nu vom mai avea nevoie de lumină de candelă nici de lumină de soare, pentru că Domnul Dumnezeu ne va lumina. Şi vom domni în vecii vecilor" (cf. 22,5).

Celebrarea Botezului se încheie cu rugăciunea Tatăl nostru, proprie a comunităţii fiilor lui Dumnezeu. De fapt, copiii renăscuţi în Botez vor primi plinătatea darului Duhului la Mir şi vor participa la Euharistie, învăţând ce anume înseamnă a se adresa lui Dumnezeu numindu-l "Tată".

La sfârşitul acestor cateheze despre Botez, repet fiecăruia dintre voi invitaţia pe care am exprimat-o astfel în exortaţia apostolică Gaudete et exsultate: "Lasă ca harul Botezului tău să rodească pe un drum de sfinţenie. Lasă ca totul să fie deschis lui Dumnezeu şi în acest scop alege-l pe El, alege-l pe Dumnezeu mereu din nou. Nu te descuraja, pentru că ai puterea Duhului Sfânt pentru ca să fie posibil, şi sfinţenia, în fond, este rodul Duhului Sfânt în viaţa ta (cf. Gal 5,22-23)" (nr. 15).

________________

APEL

Sunt foarte preocupat şi îndurerat pentru acutizarea tensiunilor din Ţara Sfântă şi din Orientul Mijlociu şi pentru spirala de violenţă care îndepărtează tot mai mult de calea păcii, a dialogului şi a negocierilor.

Exprim marea mea durere pentru morţii şi răniţii şi sunt aproape cu rugăciunea şi afectul de toţi cei care suferă. Reafirm că niciodată folosirea violenţei nu duce la pace. Războiul cheamă război, violenţa cheamă violenţă.

Invit toate părţile în cauză şi comunitatea internaţională să reînnoiască angajarea pentru ca să prevaleze dialogul, dreptatea şi pacea.

S-o invocăm pe Maria, Regina păcii. "Bucură-te, Marie...".

Dumnezeu să aibă milă de noi!

Adresez urarea mea cordială pentru luna Ramadan care va începe mâine. Fie ca acest timp privilegiat de rugăciune şi de post să ajute să se meargă pe calea lui Dumnezeu care este calea păcii.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.