Papa Francisc: Audienţă acordată Asociaţiei Preoţilor din Institutul Prado (7 aprilie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori,

Sunt bucuros să vă primesc cu ocazia pelerinajului vostru la Roma, ca membri ai familiei Institutului Prado, angajaţi să vă daţi viaţa zilnic şi după exemplul părintelui Antoine Chevrier în slujba săracilor. Această întâlnire îmi oferă oportunitatea de a mulţumi împreună cu voi Domnului pentru drumul parcurs din timpul în care fericitul vostru fondator, mişcat de lipsurile celor mai dezmoşteniţi din timpul său, a decis să devină aproapele lor pentru ca să-l poată cunoaşte şi iubi pe Isus Cristos. De atunci, planta s-a dezvoltat în mod minunat: voi sunteţi de acum o frumoasă familie de preoţi, de surori şi de femei laice consacrate, împărţiţi în diferite ţări, locuiţi de aceeaşi iubire a lui Isus care s-a făcut sărac între cei săraci şi de aceeaşi ardoare pentru a evangheliza.

Epoca noastră cunoaşte, şi ea, sărăciile sale, vechi şi noi, materiale şi spirituale, şi sunt atâţia, în jurul nostru, cei care experimentează suferinţa, rănile, lipsurile şi neliniştile de orice tip. Ei sunt foarte adesea departe de Biserică şi ignoră complet bucuria şi mângâierea care vin din evanghelie. Misiunea de îndeplinit în mijlocul lor este imensă şi Mama Biserică este fericită să poată conta pe sprijinul discipolilor părintelui Chevrier. De fapt, nu pot decât să aprob şi să încurajez acţiunea pastorală pe care voi o duceţi înainte conform carismei proprii a institutelor voastre, o carismă care mă atinge personal şi care este la inima reînnoirii misionare la care este chemată toată Biserica; pentru că există o „legătură intimă dintre evanghelizare şi promovarea umană, care trebuie în mod necesar să se exprime şi să se dezvolte în toată acţiunea evanghelizatoare” (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 178).

Sfântul papă Ioan Paul al II-lea, cu ocazia beatificării părintelui Chevrier, în 1986 la Lyon, vă propusese diferite orientări, pe care le cunoaşteţi bine, pentru a întări dinamismul vostru, şi din partea mea nu pot decât să le reînnoiesc. Pentru a prelua numai una, el vă cerea: „Vorbiţi despre Isus Cristos cu aceeaşi intensitate de credinţă a părintelui Chevrier. […] Săracii au dreptul ca să li se vorbească despre Isus Cristos. Au drept la evanghelie şi la totalitatea evangheliei” (Discurs la Institutul Prado, 7 octombrie 1986). De fapt, îmi place să amintesc că imensa majoritate a săracilor are o deschidere deosebită la credinţă; au nevoie de Dumnezeu şi lipsa de atenţie spirituală faţă de ei constituie cea mai rea discriminare: „Opţiunea preferenţială faţă de cei săraci trebuie să se traducă îndeosebi într-o atenţie religioasă privilegiată şi prioritară” (Evangelii gaudium, 200).

Iubiţi fraţi şi surori, vă invit să vă întoarceţi încontinuu la figura magnifică a fondatorului vostru, să meditaţi viaţa sa, să cereţi mijlocirea sa. Experienţa spirituală pe care el a trăit-o intens – o imensă compasiune faţă de cei săraci, înţelegerea şi împărtăşirea suferinţelor lor şi, în acelaşi timp, o contemplare a despuierii lui Cristos care s-a făcut unul dintre ei – a fost izvorul ardorii sale apostolice. Şi va fi şi izvorul dinamismului vostru misionar.

Duhul Sfânt să vă lumineze pe căile pe care vă cheamă să le străbateţi; să vă întărească în faţa provocărilor şi dificultăţilor. Încredinţând institutele voastre şi pe toţi membrii lor mijlocirii fericitului Antoine Chevrier, o rog pe Fecioara Maria să-i păzească sub ocrotirea sa maternă şi vă împart din inimă binecuvântarea apostolică.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.