Ambasadorul rus: Dialogul cu Vaticanul continuă, îl simţim pe papa aproape

De Andrea Tornielli

Raporturile dintre Rusia şi Sfântul Scaun s-au dezvoltat în mod inimaginabil abia cu puţini ani în urmă. Un dialog şi o colaborare în tendinţă opusă faţă de noul climat de Război Rece care se respiră în Occident faţă de Kremlinul lui Putin. Asta afirmă în acest colocviu cu Vatican Insider ambasadorul Federaţiei Ruse la Sfântul Scaun, Alexander Avdeev.

Cum aţi defini raporturile din Kremlin şi Sfântul Scaun astăzi?

Raporturile dintre Rusia şi Sfântul Scaun se dezvoltă în mod amical. Avem un dialog înainte de toate între cele două servicii diplomatice, consultaţii politice, corespondenţă şi întâlniri la nivelul celor doi miniştri. Toate acestea au devenit normale, deşi nu existau în urmă cu puţini ani...

Această prietenie cu Sfântul Scaun apare în tendinţă opusă dacă se priveşte la raportul dintre Federaţia Rusă şi Europa...

Da, de fapt este adevărat. Creşte respectul reciproc dintre noi şi Vatican. Există importante schimburi culturale, cum este deschiderea la Moscova a unei expoziţii care vede pentru prima dată în istorie Arhivele Vaticane şi Arhivele Federaţiei Ruse colaborând împreună.

Şi cât priveşte raporturile dintre catolicii şi ortodocşii ruşi?

Creşte şi cooperarea dintre Bisericile catolică şi ortodoxă rusă. Cele două Biserici s-au întâlnit la conferinţa de la Viena pentru a celebra cei doi ani de la întâlnirea din Havana între papa şi patriarhul Chiril. Există multe proiecte pentru viitor. Există dialogul teologic, un dialog de cooperare culturală şi există iniţiative pentru a-i ajuta pe migranţi şi pe săraci. Şi există şi problema importantă a ajutoarelor date Siriei.

Rusia a intrat pe teren în mod decisiv pe scenariul sirian. Ce vor face acum Bisericile?

Au stabilit un proiect important pentru reconstruirea edificiilor de cult catolice şi ortodoxe distruse de terorişti. Împreună cu patriarhul de Antiohia au stabilit o listă de 37 de biserici care trebuie să fie reconstruite împreună graţie finanţării Fundaţiilor catolice şi ortodoxe. Este prima dată în istorie când este făcută o asemenea iniţiativă între cele două Biserici ale noastre. Se studiază şi un proiect pentru a îmbunătăţi funcţionarea unor spitale din Siria, care vor fi ajutate cu formarea personalului medical, cu medicamente şi ajutor economic. În sfârşit, aş vrea să amintesc că au crescut schimburile de delegaţii dintre cele două Biserici.

Cu privire la vize: este cunoscut că tocmai timpii de acordare a permiselor pentru preoţii catolici care vin din străinătate ca să desfăşoare slujirea lor în Rusia este una dintre probleme în raporturile cu Sfântul Scaun. Există noutăţi?

Suntem foarte atenţi la această cerere a Vaticanului şi sper că în lunile următoare va putea intra în vigoare un nou regulament pentru a elibera vize de muncă pentru preoţii catolici, care actualmente sunt foarte scurte ca durată. În Rusia avem peste un milion de catolici, catolicismul este una dintre confesiunile tradiţionale pentru noi. La Moscova va fi construită o nouă catedrală, cred că deja au găsit terenul. Şi alte biserici vor fi construite în alte regiuni ale Rusiei. Există probleme, dar se rezolvă cu dialogul dintre Biserici şi cu dialogul cu administraţiile locale.

Cum vedeţi din punctul de vedere al Moscovei activitatea papei Francisc pe scena internaţională?

Papa este un părinte spiritual pentru peste un miliard şi două sute de milioane de catolici, are un rol foarte important. Eforturile lui Francisc pentru a obţine siguranţă, stabilitate şi soluţionare a problemelor prin dialog şi negocieri este foarte, foarte important. Foarte preţioasă este şi poziţia sa hotărâtă împotriva oricărei forme de terorism, în Siria ca şi în celelalte ţări; lupta împotriva drogurilor, lupta împotriva sărăciei, a tratării inumane a migranţilor. Îl simţim aproape de poziţiile noastre.

Duminică, 18 martie, se desfăşoară alegerile prezidenţiale în Rusia. Care este miza?

Aceste alegeri nu sunt numai importante aşa cum este orice chemare la urne, ci au un conţinut special, pentru că sunt primele la care participă pentru prima dată o generaţie compusă din milioane de tineri care n-au trăit niciodată sub Uniunea Sovietică. Avem diferite tendinţe în viaţa noastră politică, suntem un stat democratic încă foarte tânăr: pentru a stabiliza şi a înrădăcina bine instituţiile democratice, este nevoie de trei, patru generaţii. Avem multe discuţii despre care trebuie se fie societatea civilă, statul de drept şi care trebuie să fie economia ţării.

Puteţi prezenta pe scurt ipotezele asupra cărora se discută?

Economia rusă trebuie să fie o economie liberală sau ultraliberală? O economie cu participarea statului? Dar cu ce procent de participare? Capitalism statal sau participare mai masivă, cu monopolul statului? O altă temă mare se referă la instrumentele pentru a dezvolta întreprinderile mici şi mijlocii. În timpul sovietic aceste producţii nu existau. Astăzi trebuie alese cele mai bune instrumente legislative şi de credit bancar pentru a favoriza aceste producţii. Despre toate acestea se discută în mod foarte aprins. După aceea trebuie să se decidă care trebuie să fie viteza reformelor? Rapidă, pentru a asigura toate schimbările în timpul unei generaţii, sau o viteză normală care să dureze timp de două-trei generaţii? Există unii care spun că este nevoie de timp şi alţii care spun că se poate face totul în câţiva ani.

Există adevăraţi candidaţi, însă sondajele spun că Putin este învingător...

Avem şapte candidaţi diferiţi, care exprimă toate tendinţele: doi ultraliberali, doi comunişti (unul ultracomunist şi celălalt mai moderat), îl avem pe preşedintele Putin şi un preşedinte al uniunii industriale. Putin se prezintă mediind între aceste tendinţe: conform sondajelor pentru el ar fi pregătiţi să voteze între 66 şi 73% dintre electori; pentru un candidat comunist alegătorii ar fi între 9 şi 17%, iar pentru ceilalţi se variază între procente prevăzute de 5 sau de 2%.

Cum se explică acest climat de nou Război Rece care se respiră în raportul cu Statele Unite şi cu Europa?

Nu vreau să ofensez pe nimeni. Însă cursul noului preşedinte al Statelor Unite este evident şi este mai mult cel al confruntării-ciocnirii decât cel al dialogului. În timp ce Europa trăieşte într-o criză economică. Vedem că procesul pentru dezarmare nu merge înainte, şi dialogul dintre ţări s-a redus, multe crize internaţionale l-au frânat. Războiul din Siria, criza din Coreea, sancţiunile împotriva Rusiei, procesul de migraţii în masă...

Ce ne puteţi spune despre criza cu guvernul britanic după atentatul la adresa fostului spion rus Serghei Skripal şi a fiicei sale Yulia în centrul oraşului Salisbury?

Istoria este într-adevăr foarte stranie. Conform presei engleze, gazul era de fabricaţie sovietică. Eh, chiar dacă presupunem imposibilul - dacă atentatorul ar fi rus ar fi fost chiar tembel să folosească un gaz sovietic făcând imediat clar de unde provine autorul. Acest gaz special era produs de o fabrică militară chimică din Uzbekistan. Această fabrică a fost controlată de americani care au închis-o şi au verificat ca să fie distrusă toată producţia. Un alt amănunt: autorul formulei acestui gaz este un mare chimist rus, imigrat în Statele Unite în urmă cu 26 de ani, care tot acest timp a lucrat în laboratoarele americane. În Anglia acest fost spion rus schimbat în urmă cu nouă ani a fost uitat. Însă cu o săptămână înainte de atentat, televiziunea britanică a transmis un film despre istoria sa. După aceea a fost atentatul ucigaş. De asemenea, este foarte straniu că tocmai în spitalul vecin unde Skripal şi fiica sa au fost internaţi aveau un antidot pentru gazul folosit.

Ce intenţionează să facă Rusia?

Înainte de toate am răspuns oficial că guvernul rus nu era implicat în niciun fel în atentat. Ne-am declarat pregătiţi să participăm la o comisie mixtă pentru a investiga împreună despre cele întâmplate. Răspunsul a fost: acest gaz este rusesc şi atentatul a fost făcut de Rusia... Şi toate acestea cu o săptămână înainte de alegerile noastre. Între altele, fiica lui Skripal este cetăţean rus şi consulul nostru din Anglia a cerut s-o întâlnească: ea l-a văzut pe autorul atentatului. Însă britanicii au împiedicat vizita. O istorie în întregime foarte stranie şi provocatoare, suntem indignaţi!

(După Vatican Insider, 16 martie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.