Card. Piacenza: A dărâma zidurile de moarte şi indiferenţă, a construi viaţă şi pace

De Domenico Agasso jr

Colosseum-ul este luminat în roşu. În acelaşi timp, sunt luminate catedrala maronită "Sfântul Ilie" din Alep, Siria, şi biserica "Sfântul Paul" la Mosul, Irak. Este o iniţiativă a Ajutorul dat Bisericii care Suferă (Kirche in Not). Preşedintele internaţional al Kirche in Not, cardinalul Mauro Piacenza, intervine la Roma invocând dărâmarea "zidurilor de moarte şi indiferenţă" în toată lumea, pentru "a construi viaţă şi pace".

Cardinalul, sâmbătă, 24 februarie 2018, începe amintind că "suntem în faţa Colosseum-ului, care constituie un «simbol universal», cunoscut de toţi şi identificat de toţi cu ucideri - afirmă el - fie datorită barbariilor luptelor dintre gladiatori, fie datorită martiriului a mii de creştini, în opoziţie cu violenţa puterii dominante, care pretindea un cult divin".

Pietrele şi zidurile monumentului simbol al "Cetăţii eterne" pot să aibă, "aşadar, o dublă semnificaţie". Sunt "«ziduri de viaţă», dacă le considerăm expresie a unei civilizaţii şi a unui imperiu care a ştiut să medieze, pentru întreaga cultură occidentală, fie «grecitatea Atenei», fie «credinţa Ierusalimului», permiţând Europei să fie ceea ce a fost, şi ceea ce, în anumite privinţe, încă este". Şi după aceea "«ziduri de moarte», dacă noi comemorăm numărul impresionant de oameni şi de martiri care, între ele, au oferit (sau au văzut smulgându-li-se) viaţa, de către o putere incapabilă să privească la binele integral al persoanei".

Aşadar, "pentru acest motiv în această seară Colosseum-ul este luminat în culoarea sângelui: pentru a da glas tuturor «zidurilor de moarte» care şi astăzi, aşa cum ne aminteşte papa Francisc, există în lume".

După aceea cardinalul Piacenza îl citează pe sfântul Maximilian Maria Kolbe: "Drama secolului al XX-lea este indiferenţa!"; cardinalul consideră că "indiferenţa este şi drama acestui secol al XXI-lea al nostru. Indiferenţa în faţa fratelui care suferă, care nu are cu ce să trăiască, nu poate avea acces la îngrijiri şi la formarea de bază; în faţa fratelui a cărui demnitate este călcată în picioare de unele puteri oarbe, de fratele care nu poate trăi propria credinţă şi propria apartenenţă, decât cu preţul vieţii sale".

Toate acestea din cauza "concepţiilor individualiste despre om, unde nu mai găseşte niciun spaţiu întrebarea: «Pentru care scop?». De fapt, atunci când omul cultivă exclusiv propriul interes, ajungând să excludă orice alt scop, tinde în mod fatal să-şi dăuneze sieşi".

De aceea, în această seară "suntem aici, în faţa acestor «ziduri» cultural vitale şi din punct de vedere al experienţei aducătoare de moarte, pentru a ajuta să învingem indiferenţa. «Ajutorul dat Bisericii care Suferă», de 70 de ani, luptă în toată lumea pentru a-i susţine pe fraţii aflaţi în nevoie şi a le apăra libertatea legitimă de a practica propria credinţă".

Iată apelul lui Piacenza: "Să dărâmăm zidurile morţii, începând de la zidurile indiferenţei noastre: nu pot să fiu senin dacă fratele meu suferă!".

Se va reuşi dărâmarea "zidurilor morţii şi ale indiferenţei numai ştiind să se reconstruiască! Şi se reconstruieşte numai răspunzând din nou la întrebările fundamentale ale existenţei noastre, prima dintre toate: «pentru care scop?»"; numai redescoperirea "scopului comun care-i uneşte pe toţi oamenii: faptul de a fi şi de a deveni persoane va putea permite, în timp, să se recupereze o sensibilitate autentică faţă de celălalt, pentru că interesul meu este şi al său şi suferinţa sa este şi a mea".

În sfârşit, Piacenza o invocă pe "Maria Regina martirilor şi Izvorul de viaţă", pentru ca "să ne susţină în voinţa de a dărâma zidurile morţii şi indiferenţei pentru a construi cultură a vieţii şi a păcii!".

(După Vatican Insider, 24 februarie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 23.