Papa Francisc: Audienţă acordată membrilor Sinodului Greco-Melkit (12 februarie 2018)

Preafericirea Voastră, iubiţi fraţi întru episcopat,

Vă mulţumesc pentru vizita voastră. Ocazia fericită este dată de manifestarea publică a comuniunii ecleziastice, care va avea loc mâine dimineaţă în timpul celebrării euharistice şi pe care deja am avut ocazia s-o acord Preafericirii Voastre în scrisoarea din 22 iunie 2017, după alegerea dumneavoastră ca patriarh, Pater et Caput, din partea Sinodului Episcopilor.

Atunci, ca şi astăzi, frate iubit, vă asigur apropierea mea constantă în rugăciune: fie ca Domnul Înviat să vă fie aproape şi să vă însoţească în misiunea încredinţată dumneavoastră. Este o rugăciune care nu poate să fie disociată de aceea pentru iubita Sirie şi pentru tot Orientul Mijlociu, regiune în care Biserica voastră este profund înrădăcinată şi desfăşoară o slujire preţioasă pentru binele poporului lui Dumnezeu. Prezenţa voastră nu se limitează la Orientul Mijlociu, ci se extinde, de acum de mulţi ani, la acele ţări în care atâţia credincioşi greco-melkiţi s-au mutat în căutarea unei vieţi mai bune. Şi spre aceşti credincioşi din diaspora şi spre păstorii lor se îndreaptă rugăciunea mea şi amintirea mea afectuoasă.

În această perioadă istorică dificilă atâtea comunităţi creştine din Orientul Mijlociu sunt chemate să trăiască credinţa în Domnul Isus în mijlocul multor încercări. Doresc cu putere ca, prin mărturia lor de viaţă, episcopii şi preoţii greco-melkiţi să-i poată încuraja pe credincioşi să rămână în ţara în care Providenţa divină a voit ca ei să se nască. În menţionata scrisoare din iunie aminteam că "niciodată ca în aceste momente păstorii sunt chemaţi să manifeste, în faţa poporului lui Dumnezeu care suferă, comuniune, unitate, apropiere, solidaritate, transparenţă şi mărturie". Vă invit frăţeşte să continuaţi pe acest drum. Aşa cum ştiţi, am convocat pentru ziua de 23 a acestei luni o zi de rugăciune şi post pentru pace. Cu acea ocazie nu voi evita să amintesc, în manieră specială, Siria, lovită în aceşti ultimi ani de suferinţe de nespus.

Veniţi ca pelerini la Roma, la mormântul apostolului Petru, la încheierea ultimei voastre adunări sinodale, care s-a desfăşurat în Liban în primele zile ale lunii. Este vorba mereu de un moment fundamental, de drum comun, în timpul căruia patriarh şi episcopi sunt chemaţi să ia decizii importante pentru binele credincioşilor, şi prin alegerea noilor episcopi, a păstorilor care să fie martori ai Celui Înviat. Păstori care, aşa cum a făcut Domnul cu discipolii săi, să reînsufleţească inimile credincioşilor, stând aproape de ei, mângâindu-i, coborând spre ei şi spre nevoile lor; păstori care, în acelaşi timp, să-i însoţească spre înalt, să "caute cele de sus, unde este Cristos, nu cele de pe pământ" (cf. Col 3,1-2). Avem atâta nevoie de păstori care să îmbrăţişeze viaţa cu mărimea inimii lui Dumnezeu, fără a se acomoda în satisfacţiile pământeşti, fără a se mulţumi să trimită înainte ceea ce deja există, ci ţintind mereu în sus; păstori purtători ai Înaltului, liberi de ispita de a se menţine "la cotă joasă", eliberaţi de măsurile restrânse ale unei vieţi lâncede şi obişnuite; păstori săraci, nu alipiţi de bani şi de lux, în mijlocul unui popor sărac care suferă; vestitori coerenţi ai speranţei pascale, în drum peren cu fraţii şi surorile. În timp ce sunt bucuros să acord asentimentul pontifical episcopilor aleşi de voi, aş vrea să pot atinge cu mâna măreţia acestor orizonturi.

Preafericirea Voastră, Excelenţe, reînnoiesc din inimă recunoştinţa mea pentru vizita voastră fraternă. Când vă veţi întoarce în sediile voastre şi îi veţi întâlni preoţii, călugării, călugăriţele şi credincioşii, amintiţi-le că sunt în inima şi în rugăciunea papei. Născătoarea de Dumnezeu Toată Sfântă, Regina păcii, să vă păzească şi să vă ocrotească. Şi în timp ce am bucuria să vă dau vouă şi comunităţilor voastre binecuvântarea mea, vă cer, cu rugăminte, să nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 24.