Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 13 decembrie 2017

Sfânta Liturghie - 4. De ce trebuie să mergem la Liturghie duminica?

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Reiau drumul de cateheze despre Liturghie, astăzi ne întrebăm: de ce trebuie să mergem la Liturghie duminica?

Celebrarea duminicală a Liturghiei este în centrul vieţii Bisericii (cf. Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2177). Noi creştinii mergem la Liturghie duminica pentru a-l întâlni pe Domnul înviat, sau mai bine zis pentru a ne lăsa întâlniţi de El, pentru a asculta cuvântul său, pentru a ne hrăni la masa sa şi a deveni astfel Biserică, adică Trupul său mistic care trăieşte în lume.

Asta au înţeles, încă din prima oră, discipolii lui Isus, care au celebrat întâlnirea euharistică cu Domnul în ziua săptămânii pe care evreii o numeau "prima a săptămânii", iar romanii "ziua soarelui", pentru că în acea zi Isus a înviat din morţi şi le-a apărut discipolilor, vorbind cu ei, mâncând cu ei, dăruindu-le lor pe Duhul Sfânt (cf. Mt 28,1; Mc 16,9.14; Lc 24,1.13; In 20,1.19), aşa cum am auzit în lectura biblică. Şi marea revărsare a Duhului Sfânt la Rusalii a avut loc duminica, în a cincizecea zi după învierea lui Isus. Pentru aceste motive, duminica este o zi sfântă pentru noi, sfinţită de celebrarea euharistică, prezenţă vie a Domnului printre noi şi pentru noi. Aşadar, Liturghia este cea care face duminica creştină! Duminica creştină se învârte în jurul Liturghiei. Ce duminică este, pentru un creştin, aceea în care lipseşte întâlnirea cu Domnul?

Există comunităţi creştine care, din păcate, nu se pot bucura de Liturghie în fiecare duminică; totuşi şi ele, în această zi sfântă, sunt chemate să se adună în rugăciune în numele Domnului, ascultând Cuvântul lui Dumnezeu şi ţinând vie dorinţa de Euharistie.

Unele societăţi secularizate au pierdut sensul creştin al duminicii luminate de Euharistie. Este păcat acest lucru! În aceste contexte este necesar să se reînvie această conştiinţă, pentru a recupera semnificaţia sărbătorii, semnificaţia bucuriei, a comunităţii parohiale, a solidarităţii, a odihnei care revigorează sufletul şi trupul (cf. Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2177-2188). Euharistia, duminică după duminică, ne este învăţătoare a tuturor acestor valori. Pentru aceasta Conciliul al II-lea din Vatican a voit să reafirma că "duminica este sărbătoarea primordială, care trebuie prezentată evlaviei credincioşilor şi întipărită bine în ea, aşa încât să devină şi zi de bucurie şi de încetare a lucrului" (Constituţia Sacrosanctum Concilium, 106).

Abţinerea duminicală de la lucru nu exista în primele secole: este un aport specific al creştinismului. Prin tradiţie biblică evreii se odihnesc sâmbăta, în timp ce în societatea romană nu era prevăzută o zi din săptămână de abţinere de la muncile servile. Sensul creştin al trăirii ca fii şi nu ca sclavi, însufleţite de Euharistie, face din duminică - aproape universal - zi de odihnă.

Fără Cristos suntem condamnaţi să fim dominaţi de oboseala cotidianului, cu preocupările sale, şi de frica zilei de mâine. Întâlnirea duminicală cu Domnul ne dă forţa de a trăi ziua de azi cu încredere şi curaj şi să mergem înainte cu speranţă. Pentru aceasta noi creştinii mergem să-l întâlnim pe Domnul duminica, în celebrarea euharistică.

Împărtăşirea euharistică cu Isus, Înviat şi Viu în veci, anticipează duminica fără de apus, când nu va mai fi trudă nici durere nici plâns nici lacrimi, ci numai bucuria de a trăi pe deplin şi pentru totdeauna cu Domnul. Şi despre această odihnă fericită ne vorbeşte Liturghia de duminică, învăţându-ne, în scurgerea săptămânii, să ne încredinţăm mâinilor Tatălui care este în ceruri.

Ce putem răspunde celui care spune că nu foloseşte să se meargă la Liturghie, nici măcar duminica, pentru că important este de a trăi bine, de a-l iubi pe aproapele? Este adevărat că se măsoară calitatea vieţii creştine după capacitatea de a iubi, aşa cum a spus Isus: "Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii" (In 13,35); dar cum putem practica Evanghelia fără a lua energia necesară ca să facem asta, o duminică după alta, la izvorul inepuizabil al Euharistiei? Nu mergem la Liturghie pentru a-i da ceva lui Dumnezeu, ci pentru a primi de la El ceea ce avem nevoie cu adevărat. Aminteşte asta rugăciunea Bisericii, care aşa se adresează lui Dumnezeu: "Tu nu ai nevoie de preamărirea noastră, însă este un mare dar al tău să-ţi arătăm recunoştinţă, căci deşi lauda noastră nu adaugă nimic maiestăţii tale nemărginite, ea ne obţine nouă harul mântuirii" (Liturghierul Roman, Prefaţa comună IV).

În concluzie, de ce trebuie să mergem la Liturghie duminica? Nu e suficient să răspundem că este o poruncă a Bisericii; asta ajută la păstrarea valorii sale, dar numai asta nu e suficient. Noi creştinii avem nevoie să participăm la Liturghia duminicală pentru că numai cu harul lui Isus, cu prezenţa sa vie în noi şi printre noi, putem pune în practică porunca sa, şi astfel să fim martorii săi credibili.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.