Iaşi: Prima Zi Mondială a Săracilor

În spirit de comuniune cu întreaga Biserică, şi în Dieceza de Iaşi a avut loc duminică, 19 noiembrie 2017, prima Zi Mondială dedicată Săracilor. Acest moment a fost marcat printr-o sfântă Liturghie, prezidată de PS Petru Gherghel, în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină", la ora 11.00.

Cuvântul Scripturii ales pentru această Primă Zi Mondială a Săracilor a fost: "Să nu iubim numai cu vorba, ci cu fapta şi adevărul"! (1In 3,18)

La începutul sfintei Liturghii, Preasfinţitul i-a salutat călduros pe credincioşii care au dorit să participe la celebrare şi i-a introdus în specificul acestei zile vorbindu-le despre motivaţia şi necesitatea unei zile dedicată celor săraci.

Omilia a fost ţinută de pr. Cristian Diac care a explicat înţelesul parabolei talanţilor, prin care Cristos ne spune că fiecare om este important în cadrul Bisericii prin darurile şi carismele pe care le-a primit. Nu putem fi toţi la fel, iar frumuseţea Bisericii stă în diversitatea carismelor. Isus se întrupează mai ales pentru cei nevoiaşi, pentru cei care au probleme, nu vine pentru cei care sunt "rezolvaţi". Vine pentru cei care se zbat într-o insuficienţă de orice tip. El vine pentru cei din urmă pentru a-i pune într-o postură de întâietate spirituală.

Cei săraci sunt cei smeriţi, cei care nu sunt fuduli, cei nevanitoşi. Omul sărac este acela care îşi cunoaşte limitele, acela care ştie să se situeze corect într-o situaţie sau alta. Omul sărac este acela care, deşi dispune de multe bunuri pământeşti, ştie să rămână din punct de vedere spiritual sărac, adică acela care "în literă este bogat, în duh este sărac". Cel sărac este un om capabil de a se detaşa în mod liber de bunurile de care dispune. Este posibil şi contrariul, adică să fii sărac material, dar să fii tot timpul obsedat de "tema achiziţiei". Aşadar, cel sărac este acela care se pune într-o postură decentă, de smerenie, umilinţă şi respect, sau cel care, oricâte achiziţii ar fi în jurul său, înţelege să păstreze interior sobrietatea celui care nu are şi care nu se defineşte prin ceea ce are, ci prin ceea ce este.

Sărăcia evanghelică, pe care ne-o învaţă Isus, este o virtute şi o vocaţie. Sărăcia şi bogăţia au existat dintotdeauna, însă ceea ce trebuie să ne pună pe gânduri este atitudinea noastră în ceea ce le priveşte. Mântuitorul ne spune că îi va fi foarte greu unui bogat să intre în împărăţia sa, chiar dacă noi uităm adesea înţelesul acestor cuvinte. Tot Isus mai spune: "La ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga lumea întreagă, dar şi-ar pierde sufletul?" Apostolul Paul ne spune în scrisoarea a doua către corinteni următoarele cuvinte: "Căci voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, care, pentru voi, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogăţiţi".

La finalul celebrării, Preasfinţitul i-a îndemnat pe credincioşi să se implice în mod activ, cu fapta, nu doar cu vorba, pentru cauza celor săraci. Mesajul Sfântului Părinte papa Francisc pentru această Zi Mondială a Săracilor trebuie să ne facă să trăim cu cei săraci bucuria evangheliei iubirii şi a împărtăşirii.

Bogăţia şi sărăcia sunt două ipostaze ale conştiinţei, două opţiuni fundamentale între care creştinul este chemat să aleagă. Sărăcia evanghelică este o condiţie apriorică, indispensabilă, care ne apropie de împărăţia lui Dumnezeu şi de persoana lui Isus Cristos, "care s-a făcut sărac pentru ca noi să ne îmbogăţim".

Alin-Corneliu Sabău

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 19 noiembrie: Iaşi: Prima Zi Mondială a Săracilor

* * *

Iaşi (catedrală): Liturghia din Ziua Mondială a Săracilor (19 noiembrie 2017)

lecturi: 22.