|
Descoperiri în catedrala din Iași (II): preotul misionar Francisc Anton Tasso Racla cu rămășițele pământești ale preotului misionar Francisc Anton Tasso a fost scoasă din catedrala veche și mutată provizoriu la subsolul catedralei noi marți, 21 noiembrie 2017. Cu această ocazie s-au descoperit alte lucruri care confirmă cele știute până acum din documente. Înainte de a fi dată lespedea la o parte și de a fi deschisă racla, PS Petru Gherghel a prezidat o celebrare în care, împreună cu PS Aurel Percă și cu preoții de la catedrală, a cântat un Requiem. Pr. Francisc Anton Tasso de Savona (Italia) a murit în faimă de sfințenie la Răchiteni la 5 martie 1765 (Lăsatul Secului). A fost înmormântat în prima biserică din Răchiteni de pr. Anton M. Mauro. La 5 iunie 1782, rămășițele pământești au fost îngropate în fața altarului din biserica nouă de către dascălul Francisc Boroș. Pericolul era mare ca râul Siret să surpe biserica rămasă pe vechile locuri, pe malul râului, după ce vatra satului fusese mutată la 0,5 km spre vest, pe vatra actuală[1]. De aceea s-a luat decizia ca rămășițele pământești ale pr. Tasso să fie aduse la Iași. Mormântul, fără a fi găsit, a fost căutat mai întâi de pr. Mihail Sassano, paroh, apoi prefect. Pr. Gabriel Barbieri i-a găsit mormântul l-a deshumat în noaptea de 29 iunie 1813, fiind de față printre alții și parohul Mathias Rasdilovich. A doua zi a fost adus la Iași, fiind reînhumat "într-un loc mai potrivit, în biserica cea nouă, zidită de piatră"[2]. În Arhiva Parohiei Tămășeni, pe o copertă a unui vechi registru de botezați, sunt notate informații din Misiune și din afară, începând cu 20 septembrie 1762. Printre altele, notează: „La 29 iunie 1813, fr. Giancarlo Barbieri, minor conventual, din ordinul prefectului Berardi a dezgropat oasele servului lui Dumnezeu, Franc. Antonio Tasso din Savona, care fusese îngropat în 1765 în fața altarului vechii biserici parohiale din Răchiteni. Acum le-a transportat la Iași, așezându-le în locul cel mai de onoare din acea biserică”[3]. Pr. Tasso a venit în Moldova în 1763. Pr. Ioannes Oviller, prefect al misiunii (1763-1766), l-a trimis ca paroh la Răchiteni[4]. Despre el, pr. Iosif Pal scria următoarele: „A făcut mult bine prin viața sfântă pe care a dus-o, fiind smerit, răbdător, iubitor de sărăcie și castitate, plin de dragoste pentru cei săraci și bolnavi, dând pildă de fapte bune (...) Părintele Barbieri, care l-a dezgropat și transportat la Iași, mărturisește, în documentul făcut cu acea ocazie, că poporul, încă și atunci, după aproape cincizeci de ani de la moartea lui, îl mai amintea ca pe un sfânt”[5]. Este vorba de procesul verbal întocmit în limba latină de misionarul Barbieri la 1 iulie 1813, transcris în registrul Libro delle memorie al bisericii din Tămășeni[6] și publicat fragmentar de N. Iorga[7]. „Prin tradiție, notează pr. Iosif Gabor în anul 1986, se știe că la Iași a fost reînhumat în fața băncii de împărtășanie”[8]. Apoi, părintele I. Gabor, neținând cont că era vorba de banca de împărtășanie din biserica dinainte de restaurarea din 1864-1866, notează: „În anii din urmă, schimbându-se pavimentul bisericii catedralei din Iași, la mijlocul băncii de împărtășanie, s-a dat de mormântul acestui preot, a cărui memorie s-a pierdut prin transfer” [9]. Memoria lui într-adevăr fusese pierdută. În schița din anul 1891 a părintelui Iosif Malinowski[10], în care sunt marcate numele preoților și episcopilor, precum și locurile unde se făceau rugăciuni la 2 noiembrie, nu este notat locul mormântului preotului Francisc Anton Tasso. Săpăturile din luna martie 2017 (sub coordonarea arheologilor medieviști Stela Cheptea și Bobi Apăvăloaei de la Academia Română – filiala Iași, Centrul de Istorie și Civilizație Europeană), așa cum s-a notat în revista „Lumina creștinului” din luna aprilie 2017, au scos la iveală aproape de zona unde începe cruciera locul unde era vechea bancă de împărtășanie, marcat prin câteva rânduri de cărămidă dintr-o parte în alta. Pe centru, în fața locului vechii bănci de împărtășanie s-a descoperit mormântul acestui preot. Deasupra are o lespede formată din trei pietre. Într-o casetă făcută din cărămidă, cu dimensiunile 70x40x40 cm, se află un mic sicriu (într-o parte putrezit) cu rămășițele pământești ale părintelui. În ziua de 21 noiembrie 2017, cu ocazia mutării rămășițelor pământești, s-au descoperit următoarele: pe partea din față (dinspre amvon) este notat pe trei rânduri: „Obiit / A.D. / 1765”. Pe partea laterală (dinspre ieșirea din catedrală) este notat pe trei rânduri: „Ossa servi Dei / P. Franc. Ant. Tasso Ligur. / M.C. M.A. Par. Rechi(teni)”. În raclă s-a găsit o sticluță alungită închisă, cu sigiliul în ceară din acel timp. Din sigiliu se văd două mâini și o cruce. În sticluță se află un document în formă de sul. Sticluța urmează să fie deschisă de specialiștii de la Palatul Culturii pentru a vedea dacă documentul se poate citi. Pr. Cornel Cadar * * * Documente Procesul-verbal încheiat în 1813, cu ocazia deshumării osemintelor din cimitirul din Răchiteni:
Este bine să relatăm aici cele care se găsesc în arhiva provinciei cu privire la fr. Francisc Anton Tasso din Savona, misionar și paroh al bisericii din Răchiteni, decedat în faimă de sfințenie (Manuale dei novizi e professi chierici e laici Minori Conv. Roma, Tipografia Vaticana, 1897, p. 222):
Traducerea procesului verbal făcut de Gabriel Barbieri, publicată în anul 1926 în Almanahul “Viața” de preotul Bonaventura Morariu, sub titlul “Un venerabil paroh franciscan din Răchiteni”:
Note: [1] Iosif Gabor, Dicționarul comunităților catolice din Moldova, Editura “Conexiuni”, Bacău, 1995, p. 218. [2] Almanahul “Viața”, Iași, 1926, p. 63. [3] APRC Tămășeni, Registrul botezaților, f. 1. [4] Iosif Gabor, Iosif Simon, Necrolog, Editura “Presa Bună”, Iași, 2001, p. 65 [5] I.P.M. Pal, Originea catolicilor din Moldova și franciscanii păstorilor de veacuri, Săbăoani-Roman, 1942, p. 173; I. Gabor, op. cit., p. 218; Iași monografie. [6] AERC Iași, Manuscrisul Libro primo del’introito ed esito della chiesa di Tamasceno e di Aggiudeno, nepaginat. [7] Nicolae Iorga, Studii și documente, vol. I-II, p. 165-166. Vezi și Dănuț Doboș, Răchiteni. File de monografie istorică, Iași, 1999, p. 49-50. [8] Iosif Gabor, Parohia Catolică Iași (ms.), Luizi-Călugăra, 1986, p. 148. [9] Iosif Gabor, Parohia Catolică Iași (ms.), Luizi-Călugăra, 1986, p. 148; cf. Iosif Gabor, Dicționarul comunităților catolice den Moldova, Editura “Conexiuni”, Bacău, 1995, p. 218. [10] AERC Iași, dosar 3/1891-1907, f. 5; AERC Iași, Inventar, 31 decembrie 1974, f. 2-3, 53; Catedrala romano-catolică Iași, Editura „Presa Bună”, Iași, 2008, p. 162-163. [11] Iosif Gabor, Parohia Catolică Iași (ms.), Luizi-Călugăra, 1986, p. 147-148; Iosif Gabor, Dicționar istoric al localităților catolice din Moldova și Bucovina (ms.), Luizi-Călugăra, 1987, p. 465; Dănuț Doboș, Răchiteni. File de monografie istorică, Iași, 1999, p. 49-50. [12] Bonaventura Morariu, „Seria cronologică a prefecților apostolici ai vechii noastre Misiuni în Moldova și Țara Românească în sec. al XVII-lea și al XVIII-lea”, în „Almanahul «Presa Bună» 2012”, Iași, 2013, p. 172. [13] Almanahul “Viața”, Iași, 1926, p. 63; Dănuț Doboș (coord.), Catedrala romano-catolică Iași, Editura „Presa Bună”, Iași, 2005, p. 133-134; Dănuț Doboș, Răchiteni. Șase veacuri de prezență pe valea Siretului, Editura “Sapientia”, 2005, p. 56-57. * * * Mai multe imagini de la acest eveniment puteți vedea în Albumul foto: Descoperiri în catedrala din Iași (II): preotul misionar Francisc Anton Tasso * * * Descoperiri în catedrala din Iași Preoți și episcopi înmormântați în catedrala din Iași (II) Preoți și episcopi înmormântați în catedrala din Iași (I) lecturi: 97.
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |