Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 22 noiembrie 2017

Sfânta Liturghie - 3. Liturghia este memorialul misterului pascal al lui Cristos

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Continuând cu catehezele despre Liturghie, putem să ne întrebăm: ce este în esenţă Liturghia? Liturghia este memorialul misterului pascal al lui Cristos. Ea ne face părtaşi de victoria asupra păcatului şi a morţii şi dă semnificaţie deplină vieţii noastre.

Pentru aceasta, ca să înţelegem valoarea Liturghiei înainte de toate trebuie să pricepem aşadar semnificaţia biblică a "memorialului". El "nu este numai amintirea evenimentelor din trecut, ci şi proclamarea faptelor minunate pe care Dumnezeu le-a săvârşit pentru oameni. În celebrarea liturgică a acestor evenimente, ele devin, într-un anume fel, prezente şi actuale. Aşa îşi înţelege Israel eliberarea din Egipt; ori de câte ori se celebrează Paştele, evenimentele Exodului sunt făcute prezente memoriei credincioşilor, ca ei să-şi conformeze viaţa după ele" (Catehismul Bisericii Catolice, 1363). Isus Cristos, cu pătimirea, moartea, învierea şi înălţarea sa la cer a dus la împlinire Paştele. Şi Liturghia este memorialul Paştelui său, al "exodului" său, pe care l-a făcut pentru noi, ca să ne scoată din sclavie şi să ne introducă în ţara promisă a vieţii veşnice. Nu este numai o amintire, nu, este mai mult: înseamnă a face prezent ceea ce s-a întâmplat în urmă cu douăzeci de secole.

Euharistia ne duce mereu la apogeul acţiunii de mântuire a lui Dumnezeu: Domnul Isus, făcându-se pâine frântă pentru noi, revarsă asupra noastră toată milostivirea sa şi iubirea sa, aşa cum a făcut pe cruce, aşa încât să reînnoiască inima noastră, existenţa noastră şi modul nostru de a ne relaţiona cu El şi cu fraţii. Spune Conciliul al II-lea din Vatican: "Ori de câte ori se celebrează pe altar Jertfa Crucii, în care Cristos, mielul nostru pascal, a fost jertfit, se împlineşte opera răscumpărării noastre" (Constituţia dogmatică Lumen gentium, 3).

Fiecare celebrare a Euharistiei este o rază a acelui soare fără apus care este Isus înviat. A participa la Liturghie, îndeosebi duminica, înseamnă a intra în victoria Celui Înviat, a fi luminaţi de lumina sa, încălziţi de căldura sa. Prin celebrarea euharistică Duhul Sfânt ne face părtaşi de viaţa divină care este capabilă să transfigureze fiinţa noastră muritoare. Şi în trecerea sa de la moarte la viaţă, de la timp la veşnicie, Domnul Isus ne trage şi pe noi cu El să facem Paştele. La Liturghie se face Paştele. Noi, la Liturghie, suntem cu Isus, mort şi înviat şi El ne trage înainte, la viaţa veşnică. La Liturghie ne unim cu El. Mai mult, Cristos trăieşte în noi şi noi trăim în El. "Am fost răstignit împreună cu Cristos - spune sfântul Paul -. Aşadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pentru mine" (Gal 2,19-20). Aşa credea Paul.

De fapt, sângele său ne eliberează de moarte şi de frica morţii. Ne eliberează nu numai de dominaţia morţii fizice, ci de moartea spirituală care este răul, păcatul, care ne ia ori de câte ori cădem victime ale păcatului nostru sau al altuia. Şi atunci viaţa noastră este poluată, pierde frumuseţea, pierde semnificaţia, se ofileşte.

În schimb Cristos ne redă viaţa; Cristos este plinătatea vieţii şi atunci când a înfruntat moartea a nimicit-o pentru totdeauna: "Înviind a distrus moartea şi a reînnoit viaţa" (Rugăciunea euharistică IV). Paştele lui Cristos este victoria definitivă asupra morţii, pentru că El a transformat moartea sa într-un suprem act de iubire. A murit din iubire! Şi în Euharistie, El vrea să ne comunice această iubire a sa pascală, victorioasă. Dacă îl primim cu credinţă, putem şi noi să-l iubim cu adevărat pe Dumnezeu şi pe aproapele, putem să iubim aşa cum El ne-a iubit pe noi, dându-şi viaţa.

Dacă iubirea lui Cristos este în mine, pot să mă dăruiesc pe deplin celuilalt, având certitudinea interioară că dacă ar trebui să mă rănească altul eu n-aş muri; altminteri ar trebui să mă apăr. Martirii şi-au dat viaţa având tocmai această certitudine a victoriei lui Cristos asupra morţii. Numai dacă experimentăm această putere a lui Cristos, puterea iubirii sale, suntem cu adevărat liberi să ne dăruim fără frică. Asta este Liturghia: a intra în această pătimire, moarte, înviere, înălţare a lui Isus; când mergem la Liturghie este ca şi cum am merge la Calvar, acelaşi lucru. Însă gândiţi-vă: dacă noi în momentul Liturghiei mergem la Calvar - să ne gândim cu imaginaţia - şi ştim că acel om de acolo este Isus. Dar, noi ne-am mai distrage vorbind, făcând fotografii, făcând un pic de spectacol? Nu! Pentru că este Isus! Noi cu siguranţă am sta în tăcere, în plâns şi chiar în bucuria că suntem mântuiţi. Când noi intrăm în biserică pentru a celebra Liturghia să ne gândim la asta: intru în Calvar, unde Isus îşi dă viaţa pentru mine. Şi astfel dispare spectacolul, dispar discuţiile, comentariile şi aceste lucruri care ne îndepărtează de acest lucru atât de frumos care este Liturghia, triumful lui Isus.

Cred că acum este mai clar că Paştele devine prezent şi activ de fiecare dată când celebrăm Liturghia, adică sensul memorialului. Participarea la Euharistie ne face să intrăm în misterul pascal al lui Cristos, dăruindu-ne să trecem cu El de la moarte la viaţă, adică acolo este Calvarul. Liturghia înseamnă să refacem Calvarul, nu este un spectacol.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.