Catehismul Bisericii Catolice, "parcurs exemplar" pentru cateheză şi doctrină

"Catehismul Bisericii Catolice este textul de referinţă pentru chestiunile ce privesc doctrina Bisericii". Cardinalul Christoph Schönborn, arhiepiscop de Viena, a reafirmat aceasta în timpul intervenţiei sale la întâlnirea promovată de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări pentru a 25-a aniversare a Catehismului Bisericii Catolice.

Citând cuvintele rostite de Ioan Paul al II-lea în 1992: "Eu îl recunosc ca un instrument valabil şi legitim în slujba comuniunii ecleziale şi ca o normă sigură pentru predarea credinţei", Schönborn a prezentat şapte criterii "care au fost directive pentru ansamblul lucrării şi pentru fiecare element". Primul este "asumarea că credinţa constituie o unitate şi ca atare se poate şi exprima". "Diferenţa dintre doctrina credinţei şi teologie trebuie să fie clară, deoarece Catehismul se referă numai la prima", este în schimb al doilea principiu. În timp ce al treilea este că "trebuie respectată ierarhia adevărurilor pentru a vedea doctrina credinţei ca un tot organic", a subliniat cardinalul. Apoi al patrulea: "Primatul harului trebuie să fie mereu directiv". "Doctrina trebuie să fie vizibilă în structura sa trinitară", al cincilea. "Totul trebuie să fie văzut în vederea lui Cristos", al şaselea, şi în sfârşit al şaptelea: "În toate expunerile trebuie să se facă vizibilă unitatea internă de Scriptură şi tradiţie".

"Există în Biserică, şi va exista mereu, o pluralitate legitimă", a mai spus cardinalul Schönborn, "dar această diversitate, dacă nu trebuie să devină opoziţie şi contrast, este posibil pe fundamentul unei unităţi în credinţă. Unitatea în credinţă vine înainte de teologiile plurale, trebuie să fie presupusă lor. Dacă nu mai este posibil a vorbi despre unica credinţă în diferite teologii, atunci diferitele teologii nu mai stau împreună în casa Bisericii Catolice".

La rândul său, monseniorul Rino Fisichella, preşedinte al Dicasterului pentru Noua Evanghelizare, a afirmat centralitatea în Catehism a catehezei pentru ca "să fie o învăţătură care tinde să susţină identitatea credinciosului, mai ales cu referinţă la contextul istoric şi cultural în care sunt inseraţi botezaţii". Fisichella a evidenţiat îndeosebi legătura cu Conciliul al II-lea din Vatican, care "aminteşte înainte de toate episcopilor misiunea specială a slujirii lor episcopale pentru ca în mijlocul poporului Cuvântul lui Dumnezeu să crească şi înţelegerea Sfintei Scripturi, în tradiţia constantă a Bisericii, să devină patrimoniul de credinţă, de caritate şi de speranţă al credincioşilor".

"Cateheza încă din primele secole ale istoriei noastre i-a avut pe episcopi ca adevăraţi protagonişti", a spus episcopul citând printre alţii pe sfântul Augustin, pe sfântul Ambrozie, pe sfântul Ioan Gură de Aur, pe sfântul Robert Bellarmin şi învăţătura lor "comună în Orient şi în Occident cu privire la cateheză". "Dacă la această listă lungă se adaugă tradiţia recentă a episcopului de Roma care în fiecare miercuri ţine cateheza sa pentru mii de persoane, atunci este oportun să ne întrebăm dacă n-a venit momentul pentru ca fiecare episcop să reia în propria catedrală funcţia sa de prim catehet pentru a comunica patrimoniul de înţelepciune şi de spiritualitate care îmbogăţeşte şi face credinţa trainică", a spus prelatul.

Privirea arhiepiscopului de Torino, Cesare Nosiglia, care a intervenit la întâlnire, s-a mutat în schimb asupra actualului "context cultural şi eclezial în mare mişcare, proprie perioadei istorice pe care o trăim" pentru a afirma că "timpul care a trecut încă n-a fost suficient pentru a vehicula stimulentele date reînnoirii teologice şi pastorale promovate de Catehismul Bisericii Catolice".

În el, "Biserica a indicat cu înţelepciune şi rigoare un parcurs exemplar pentru cateheză şi pentru formarea de cateheţi, preoţi, călugări şi călugăriţe şi laici şi pentru fiecare botezat doritor să aprofundeze depositum fidei al Bisericii catolice, să-l trăiască şi să-l mărturisească fidel", a spus arhiepiscopul, conform căruia "relativismul şi superficialitatea proprie timpului nostru au anulat într-un fel şi cateheza, cu tentaţia de a izola în planul al doilea conţinuturile credinţei, de a confunda credinţa cu emoţia sau cu entuziasmul ocazional, după metode mai puţin atente la ceea ce cateheza trebuie să fie şi să ofere: cunoaşterea şi primirea organică şi întemeiată a conţinuturilor esenţiale ale credinţei revelate, gândite, celebrate şi trăite de Biserică şi în Biserică".

(După Vatican Insider, 11 octombrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 6.