Printre ai săi până la sfârşit

Beatificarea părintelui Rother la Oklahoma City

Nu-l voiau nici măcar să-l admită la preoţie, pentru că era slab la studiu, dar odată hirotonit a demonstrat calităţile sale şi a devenit un adevărat părinte, prieten şi frate al sărmanilor oameni. Începând de la tzutuhil, o populaţie guatemaleză malnutrită, abandonată şi cu puternice deficituri educative şi asistenţiale. Părintele A'plas, Francisc în limba indigenă, înainte de hirotonire Francis Stanley Rother (1935-1981), a plătit cu viaţa dăruirea şi zelul pentru a vesti Evanghelia acestor oameni. Din păcate, trei mâini ucigaşe au curmat viaţa sa la 28 iulie 1981, în timp ce se afla în casa parohială. Îl sfătuiseră să fugă, să părăsească Guatemala, dar ca adevărat păstor a voit să rămână alături de turmă până la sfârşit. Şi sâmbătă, 23 septembrie, la Oklahoma City în Statele Unite ale Americii, cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor, reprezentându-l pe papa Francisc, îl declară fericit ca martir.

Născut la 27 martie 1935 din Franz şi Gertrude Katherine Smith, într-o comunitate catolică germană, în oraşul Okarche în Oklahoma, a crescut într-un mediul familial foarte religios. În septembrie 1953 a intrat în Saint John Seminary la San Antonio, după care s-a mutat la Assumption Seminary tot în oraşul texan. Îndepărtat pentru că nu a trecut câteva examene, a obţinut de la episcopul de Oklahoma City şi Tulsa, monseniorul Victor Reed, o a doua posibilitate: în iunie 1959 a fost trimis să urmeze un curs de vară la Immaculate Conception Seminary în Missouri pentru a-şi îmbunătăţi limba latină. Apoi a fost trimis, ca să repete teologia, la Mount Saint Mary Seminariy din Emmitsburg în Maryland. Rectorul i-a înţeles bunul simţ, integritatea, viaţa de rugăciune activă şi zelul şi episcopul Reed a decis să-l hirotonească preot la 25 mai 1963.

Primii cinci ani, Rother a slujit în diferite parohii la Durant, Tulsa şi Oklahoma City, arătând o singulară capacitate de a se relaţiona cu aproapele şi de a fi aproape de poporul mai sărac şi asuprit. Oamenii au început să vorbească despre el ca despre un preot "gentil şi bun" şi în primăvara din anul 1968 el a intrat în misiunea pe care dieceza din Oklahoma City a trimis-o cu cinci ani înainte la Santiago Atitlán în Guatemala. Situată pe malurile lacului Atitlán, acest oraş vestit pentru frumuseţea naturală, era totuşi un loc de mare sărăcie, fie fizică fie spirituală. Poporul indigen tzutuhil era malnutrit şi suferea de lipsă de instruire şi de diferite boli. Tinerii misionari nord-americani nu numai că au reconstruit biserica parohială şi casa parohială şi i-au educat pe cateheţi, ci au construit şi spitalul, situat la Panabaj, au pus în funcţiune la radioul local programe educative şi religioase, au ridicat nivelul asistenţei agrare şi alimentare.

Dat fiind că majoritatea rezidenţilor aparţineau poporului tzutuhil, părintele Stanley a început să studieze limba spaniolă şi apoi şi limba indigenă, pentru a putea să predice, să convertească, să înveţe şi să administreze sacramentele. În afară de asta, împreună cu ceilalţi colaboratori ai misiunii a început să traducă Noul Testament şi să celebreze în mod obişnuit liturghia în limba autohtonă. Pentru acest efort al său, pentru afectul său şi umilinţa sa, poporul îl răsplătea cu iubire şi stimă, numindu-l părintele A'plas.

La început responsabil al micii misiuni în sătucul Cerro de Oro, într-o civilizaţie fără telefon şi alte mijloace de comunicare, chinuită de un lung lanţ de decese şi serioase ameninţări bacteriene împotriva sănătăţii, părintele Rother s-a aruncat cu toată pasiunea în această lucrare. Cu diferite iniţiative se ocupa de formarea localnicilor şi căuta cateheţi şi persoane capabile să folosească staţiile radio. În noiembrie 1975 a devenit paroh al misiunii Santiago Atitlán şi practic unic preot stabil. Dar chiar în acei ani în Guatemala a izbucnit un conflict politic: după căderea preşedintelui Jacobo Arbenz Guzmán au avut loc represiuni. La începutul anului 1981, Rother este anunţat că numele său se afla în lista celor care erau în pericol de moarte şi îi era sugerat să părăsească ţara. De aceea s-a decis că trebuia să se întoarcă în Statele Unite în ianuarie 1981. Şi înainte de a pleca a reuşit să procure o viză unui prieten al său preot, părintele Pedro Bocel.

Însă în aprilie 1981 a simţit că nu mai poate sta departe de misiunea sa, motiv pentru care s-a întors în Guatemala. Chiar dacă întoarcerea la Santiago Atitlán nu i-a fost sfătuită, voia să continue să slujească parohia sa: "Păstorul nu poate fugi - spunea el - imediat ce apare pericolul".

La 28 iulie 1981, trei soldaţi mascaţi au intrat în casa parohială, ucigându-l pe misionar cu focuri de armă. În acest mod se împlinea marea sa dorinţă: să-şi dea viaţa numai să rămână până la sfârşit ca să-l slujească pe Dumnezeu şi iubitul său popor tzutuhil.

Prima liturghie funebră a fost celebrat în biserica din Santiago Atitlán chiar în ziua morţii. După desfăşurarea altor celebrări, trupul părintelui Rother a fost dus din nou în Oklahoma City, unde la 3 august a fost celebrată liturghia funebră în catedrala Our Lady of Perpetual Help. În aceeaşi zi a fost înmormântat în cimitirul din oraşul său natal Okarche: totuşi, la cererea insistentă a enoriaşilor guatemalezi, inima sa şi sângele au fost îngropate sub pavimentul bisericii parohiale din Santiago Atitlán.

(După L'Osservatore Romano, 23 septembrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.