Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 20 septembrie 2017

Speranţa creştină - 33. A educa la speranţă

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Cateheza de astăzi are ca temă: "a educa la speranţă". Şi pentru aceasta eu mă voi adresa direct, cu "tu", imaginându-mi că vorbesc ca educator, ca tată lui tânăr, sau oricărei persoane deschise să înveţe.

Gândeşte-te, acolo unde Dumnezeu te-a semănat, speră! Mereu speră.

Nu te opri în faţa nopţii: aminteşte-ţi că primul duşman de supus nu este în afara ta: este înăuntru. De aceea, nu acorda spaţiu gândurilor amare, întunecate. Această lume este prima minune pe care Dumnezeu a făcut-o şi Dumnezeu a pus în mâinile noastre harul de noi fapte minunate. Credinţa şi speranţa merg împreună. Crede în existenţa adevărurilor mai înalte şi mai frumoase. Încrede-te în Dumnezeu Creatorul, în Duhul Sfânt care mişcă totul spre bine, în îmbrăţişarea lui Cristos care aşteaptă pe fiecare om la sfârşitul existenţei sale; crede, El te aşteaptă. Lumea merge graţie privirii atâtor oameni care au deschis breşe, care au construit punţi, care au visat şi au crezut; şi atunci când în jurul lor auzeau cuvinte de derâdere.

Nu te gândi niciodată că lupta pe care o duci aici pe pământ este complet inutilă. La sfârşitul existenţei nu ne aşteaptă naufragiul: în noi palpită o sămânţă de absolut. Dumnezeu nu dezamăgeşte: dacă a pus o speranţă în inimile noastre, nu vrea s-o sugrume cu frustrări continue. Totul se naşte pentru a înflori într-o primăvară veşnică. Şi Dumnezeu ne-a făcut pentru a înflori. Îmi amintesc de acel dialog, când stejarul i-a cerut migdalului: "Vorbeşte despre Dumnezeu". Şi migdalul a înflorit.

Oriunde ai fi, construieşte! Dacă eşti la pământ, ridică-te! Să nu rămâi niciodată căzut, ridică-te, lasă-te ajutat pentru a fi în picioare. Dacă eşti aşezat, porneşte la drum! Dacă plictiseala te paralizează, alung-o cu faptele de bine! Dacă te simţi gol sau demoralizat, cere ca Duhul Sfânt să poată umple din nou nimicul tău.

Realizează pacea în mijlocul oamenilor şi nu asculta glasul celui care răspândeşte ură şi diviziuni. Nu asculta aceste glasuri. Fiinţele umane, oricât ar fi de diferite unele de altele, au fost create pentru a trăi împreună. În contraste, fii răbdător: într-o zi vei descoperi că fiecare este depozitar al unui fragment de adevăr.

Iubeşte persoanele. Iubeşte-le pe fiecare. Respectă drumul tuturor, oricum ar fi el, liniar sau chinuit, pentru că fiecare istoria sa de relatat. Fiecare copil care se naşte este promisiunea unei vieţi care încă o dată se demonstrează mai puternică decât moartea. Fiecare iubire care apare este o putere de transformare care tânjeşte la fericire.

Isus ne-a încredinţat o lumină care străluceşte în întuneric: apăr-o, ocroteşte-o. acea lumină unică este bogăţia cea mai mare încredinţată vieţii tale.

Şi mai ales visează! Nu-ţi fie frică să visezi. Visează! Visează o lume care încă nu se vede, dar cu siguranţă va veni. Speranţa ne face să credem în existenţa unei creaţii care se extinde până la împlinirea sa definitivă, când Dumnezeu va fi totul în toţi. Oamenii capabili de imaginaţie au dăruit omului descoperiri ştiinţifice şi tehnologice. Au brăzdat oceanele, au călcat pământuri pe care nu călcase nimeni vreodată. Oamenii care au cultivat speranţe sunt şi cei care au învins sclavia şi au adus condiţii mai bune de viaţă pe acest pământ. Gândiţi-vă la aceşti oameni.

Fii responsabil de această lume şi de viaţa fiecărui om. Gândeşte că orice nedreptate împotriva unui sărac este o rană deschisă şi diminuează însăşi demnitatea ta. Viaţa nu încetează cu existenţa ta şi în această lume vor veni alte generaţii care vor urma după a noastră, şi încă atâtea altele. Şi în fiecare zi cere-i lui Dumnezeu darul curajului. Aminteşte-ţi că Isus a învins pentru noi frica. El a învins frica! Duşmana noastră cea mai perfidă nu poate nimic împotriva credinţei. Şi când vei fi înfricoşat în faţa vreunei dificultăţi a vieţii, aminteşte-ţi că tu nu trăieşti numai pentru tine însuţi. La Botez viaţa ta a fost deja cufundată în misterul Treimii şi tu îi aparţii lui Isus. Şi dacă într-o zi te-ar cuprinde spaima, sau dacă tu ai crede că răul este prea mare pentru a fi sfidat, gândeşte-te pur şi simplă că Isus trăieşte în tine. Şi El este cel care, prin tine, cu blândeţea sa vrea să-i supună pe toţi duşmanii omului: păcatul, ura, delictul, violenţa; pe toţi duşmanii noştri.

Să ai mereu curajul adevărului, însă aminteşte-ţi: nu eşti superior nimănui. Aminteşte-ţi de acest lucru: nu eşti superior nimănui. Dacă tu ai rămâne chiar ultimul care crede în adevăr, nu fugi din această cauză de compania oamenilor. Chiar dacă tu ai trăi în tăcerea unui schit, poartă în inimă suferinţele fiecărei creaturi. Eşti creştin; şi în rugăciunea totul încredinţezi înapoi lui Dumnezeu.

Şi cultivă idealuri. Trăieşte pentru ceva ce depăşeşte omul. Şi dacă într-o zi aceste idealuri ţi-ar cere un preţ sărat de plătit, nu înceta niciodată să le porţi în inima ta. Fidelitatea obţine totul.

Dacă greşeşti, ridică-te: nimic nu este mai uman decât a comite greşeli. Şi aceleaşi greşeli nu trebuie să devină pentru tine o închisoare. Să nu fii închis în greşelile tale. Fiul lui Dumnezeu a venit nu pentru cei sănătoşi, ci pentru cei bolnavi: deci a venit şi pentru tine. Şi dacă vei greşi iarăşi în viitor, nu te teme, ridică-te! Ştii de ce? Pentru că Dumnezeu este prietenul tău.

Dacă te loveşte amărăciunea, crede cu fermitate în toate persoanele care încă acţionează pentru bine: în umilinţa lor este sămânţa unei lumi noi. Frecventează persoanele care au păstrat inima ca aceea a unui copil. Învaţă din uimire, cultivă minunare.

Trăieşte, iubeşte, visează, crede. Şi, cu harul lui Dumnezeu, nu dispera niciodată.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 9.