Mesajul papei Francisc adresat participanţilor la primul simpozion internaţional despre cateheză (Buenos Aires, 11-14 iulie 2017)

Excelenţei Sale Monsenior Ramón Alfredo Dus
arhiepiscop de Resistencia
preşedinte al Comisiei Episcopale de Cateheză şi Pastoraţie Biblică

Frate iubit,

Un salut cordial ţie şi tuturor celor care vor participa la diferitele întâlniri de formare pe care le-a organizat Comisia Episcopală de Cateheză şi Pastoraţie Biblică.

Sfântul Francisc de Assisi a răspuns astfel unuia dintre ucenicii săi care insista cerându-i să-l înveţe să predice: "Frate, [când vizităm bolnavii, când îi ajutăm pe copii şi dăm de mâncare săracilor] deja predicăm". În această frumoasă lecţie sunt cuprinse vocaţia şi misiunea catehetului.

În primul rând, cateheza nu este o "muncă" sau o misiune externă persoanei catehetului, ci "suntem" cateheţi şi toată viaţa se învârte în jurul acestei misiuni. De fapt, "a fi" catehet este o vocaţie de slujire în Biserică, ceea ce a fost primit ca dar din partea Domnului trebuie la rândul său transmis. De aceea catehetul trebuie să se întoarcă în mod constant la acea primă vestire sau "kerygma" care este darul ce i-a schimbat viaţa. Este vestea fundamentală care trebuie să răsune încontinuu în viaţa creştinului, încă şi mai mult în cel care este chemat să vestească şi să înveţe credinţa. "Nu există nimic mai solid, mai profund, mai sigur, mai consistent şi mai înţelept decât această veste" (Evangelii gaudium, nr. 165). Această veste trebuie să însoţească credinţa care este deja prezentă în religiozitatea poporului nostru. Este necesar să luăm asupra noastră tot potenţialul de evlavie şi de iubire pe care-l cuprinde religiozitatea populară pentru ca nu numai să se transmită conţinuturile credinţei, ci să se creeze şi o adevărată şcoală de formare în care să se cultive darul credinţei care s-a primit, în aşa fel încât faptele şi cuvintele să reflecte harul de a fi discipoli ai lui Isus.

Catehetul merge la şi cu Cristos, nu este o persoană care porneşte de la propriile idei şi de la propriile gusturi, ci se lasă privit de El, de acea privire care face să ardă inima. Cu cât Isus ocupă mai mult centrul vieţii noastre, cu atât mai mult ne face să ieşim din noi înşine, ne descentrează şi ne face mai apropiaţi de ceilalţi. Acest dinamism al iubirii este ca mişcarea inimii: "sistolă şi diastolă"; se concentrează pentru a-l întâlni pe Domnul şi imediat se deschide, ieşind din ea însăşi din iubire, pentru a da mărturie lui Isus şi a vorbi despre Isus, pentru a-l predica pe Isus. Exemplul ni-l dă El însuşi: se retrăgea pentru a-l ruga pe Tatăl şi imediat mergea în întâmpinarea celor înfometaţi şi însetaţi de Dumnezeu, pentru a-i vindeca şi a-i salva. De aici se naşte importanţa catehezei "mistagogice", care este întâlnirea constantă cu Cuvântul şi cu sacramentele, şi nu ceva pur şi simplu ocazional, prealabil celebrării sacramentelor iniţierii creştine. Viaţa creştină este un proces de creştere şi de integrare a tuturor dimensiunilor persoanei într-un drum comunitar de ascultare şi de răspuns (cf. Evangelii gaudium, nr. 166).

În afară de asta, catehetul este creativ: caută diferite mijloace şi forme pentru a-l vesti pe Cristos. Este frumos a crede în Isus, pentru că El este "calea, adevărul şi viaţa" (In 14,6) care umple existenţa noastră de bucurie şi de veselie. Această căutare pentru a-l face cunoscut pe Isus ca frumuseţe supremă ne face să întâlnim noi semne şi forme pentru transmiterea credinţei. Mijloacele pot fi diferite dar important este a ţine cont de stilul lui Isus, care se adapta la persoanele pe care le avea în faţa sa, pentru a apropia de ele iubirea lui Dumnezeu. Trebuie să ştim "să schimbăm", să ne adaptăm, pentru a face mesajul mai apropiat, cu toate că este mereu acelaşi, pentru că Dumnezeu nu se schimbă, ci face noi toate lucrurile în El. În căutarea creativă pentru a-l face cunoscut pe Isus nu trebuie să simţim frică pentru că El ne precede în această misiune. El deja este în omul de astăzi şi ne aşteaptă acolo.

Dragi cateheţi, vă mulţumesc pentru ceea ce faceţi, dar mai ales pentru că mergeţi cu poporul lui Dumnezeu. Vă încurajez să fiţi mesageri bucuroşi, păzitori ai binelui şi ai frumuseţii care strălucesc în viaţa fidelă a discipolului misionar.

Fie ca Isus să vă binecuvânteze şi Sfânta Fecioară, adevărată "educatoare a credinţei", să aibă grijă de voi.

Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Vatican, 5 iulie 2017

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.