Mesajul Sfântului Părinte Francisc cu ocazia Întâlnirii G20 la Hamburg (Germania)

Excelenţei Sale

Angela Merkel

cancelar al Republicii Federale Germania

Ca urmare a întâlnirii noastre recente în Vatican şi răspunzând la cererea dumneavoastră oportună, doresc să vă transmit câteva consideraţii care îmi stau la inimi mie şi tuturor păstorilor din Biserica catolică, în vederea următoarei întâlniri G20, în care sunt prezenţi şefii de stat şi de guvern din grupul celor mai mari economii mondiale şi autorităţile maxime din Uniunea Europeană. Continui astfel şi o tradiţie iniţiată de papa Benedict al XVI-lea, în aprilie 2009, cu ocazia G20 de la Londra. Predecesorul meu a scris Excelenţei Voastre şi în 2006 cu ocazia preşedinţiei germane a Uniunii Europene şi a G8.

Înainte de toate aş vrea să vă manifest dumneavoastră şi liderilor care se vor întâlni la Hamburg aprecierea mea pentru eforturile făcute pentru a asigura guvernabilitatea şi stabilitatea economiei mondiale, cu atenţie deosebită faţă de pieţele financiare, faţă de comerţ, faţă de problemele fiscale şi, mai în general, faţă de o creştere economică mondială care să fie inclusivă şi sustenabilă (cf. Comunicat al G20 din Hangzhou, 5 septembrie 2016). Aceste eforturi, aşa cum bine prevede programul de lucru al întâlnirii, sunt inseparabile de atenţia îndreptată spre conflictele aflate în desfăşurare şi spre problema mondială a migraţiilor.

În Documentul pregătitor al pontificatului meu adresat credincioşilor catolici, exortaţia apostolică Evangelii gaudium, am propus patru principii de acţiune pentru construirea de societăţi fraterne, drepte şi paşnice: timpul este superior spaţiului; unitatea prevalează asupra conflictului; realitatea este mai importantă decât ideea; şi totul este superior părţilor. Este evident că aceste linii de acţiune aparţin înţelepciunii multiseculare a întregii omeniri şi de aceea consider că pot să folosească şi drept contribuţie la reflecţie pentru întâlnirea de la Hamburg precum şi pentru a evalua rezultatele sale.

Timpul este superior spaţiului. Gravitatea, complexitatea şi interconexiunea problematicilor mondiale sunt de aşa natură încât nu există soluţii imediate şi complet satisfăcătoare. Din păcate, drama migraţiilor, inseparabilă de sărăcie şi exacerbată de războaie, este o dovadă. În schimb este posibil să se pună în mişcare procese care să fie capabile să ofere soluţii progresive şi netraumatice şi să conducă, în timpuri relativ scurte, la o liberă circulaţie şi la stabilitatea persoanelor care să fie avantajoase pentru toţi. Totuşi, această tensiune între spaţiu şi timp, între limită şi plinătate, cere o mişcare exact contrară în conştiinţa guvernanţilor şi a celor puternici. O soluţie eficace întinsă în mod necesar în timp va fi posibilă numai dacă obiectivul final al procesului este în mod clar prezent în proiectarea sa. În inimile şi în minţile guvernanţilor şi în fiecare dintre fazele de realizare a măsurilor politice este nevoie de a da prioritate absolută săracilor, refugiaţilor, suferinzilor, celor evacuaţi şi celor excluşi, fără distincţie de naţiune, rasă, religie sau cultură, şi de a respinge conflictele armate.

În acest moment, nu pot să nu adresez şefilor de stat şi de guvern din G20 şi întregii comunităţi mondiale un apel din inimă pentru situaţia tragică din Sud Sudan, din bazinul Lacului Ciad, din Cornul Africii şi din Yemen, unde sunt 30 de milioane de persoane care n-au hrană şi apă pentru a supravieţui. Angajarea pentru a veni urgent în întâmpinarea acestor situaţii şi a da un sprijin imediat acelor populaţii va fi un semn al seriozităţii şi sincerităţii angajării pe termen mediu pentru a reforma economia mondială şi o garanţie a dezvoltării sale eficace.

Unitatea prevalează asupra conflictului. Istoria omenirii, şi astăzi, ne prezintă o vastă panoramă de conflicte actuale sau potenţiale. Totuşi, războiul nu este niciodată o soluţie. În apropierea centenarului scrisorii lui Benedict al XV-lea Către conducătorii popoarelor beligerante, mă simt obligat să cer lumii să pună capăt tuturor acestor măceluri inutile. Scopul lui G20 şi a altor întâlniri anuale asemănătoare este aceea de a rezolva în pace diferenţele economice şi de a găsi reguli financiare şi comerciale comune care să permită dezvoltarea integrală a tuturor, pentru a ajunge la Agenda 2030 şi la Obiectivele de dezvoltare sustenabilă (cf. Comunicat al G20 de la Hangzhou). Totuşi, acest lucru nu va fi posibil dacă toate părţile nu se angajează să reducă substanţial nivelurile de conflictualitate, să oprească actuală cursă a înarmărilor şi să renunţe la implicarea în mod direct sau indirect în conflicte, precum şi dacă nu se acceptă să se discute în mod sincer şi transparent toate divergenţele. Este o contradicţie şi incoerenţă tragică aparenta unitate în foruri comune cu scop economic sau social şi persistenţa voită sau acceptat a confruntărilor războinice.

Realitatea este mai importantă decât ideea. Ideologiile tragice din prima jumătate a secolului al XX-lea au fost înlocuite de noile ideologii ale autonomiei absolute a pieţelor şi a speculaţiei financiare (cf. EG, 56). Ele lasă o urmă dureroasă de excludere şi de rebutare, precum şi de moarte. În schimb, în succesele politice şi economice, care n-au lipsit în secolul trecut, se întâlneşte mereu un pragmatism sănătos şi prudent, condus de primatul fiinţei umane şi de căutarea de a integra şi de a coordona realităţi diferite şi uneori contrastante, pornind de la respectare fiecărui cetăţean. În acest sens, îl rog pe Dumnezeu ca întâlnirea de la Hamburg să fie luminată de exemplul liderilor europeni şi mondiali care au privilegiat mereu dialogul şi căutarea de soluţii comune: Schuman, De Gasperi, Adenauer, Monnet şi atâţia alţii.

Totul este superior părţilor. Problemele trebuie rezolvate în concret şi dând toată atenţia corespunzătoare particularităţilor lor, însă soluţiile, pentru a fi durabile, nu pot să nu aibă o viziune mai amplă şi trebuie să ia în considerare repercusiunile asupra tuturor ţărilor şi a tuturor cetăţenilor lor, precum şi să respecte părerile lor şi opiniile lor. Aş vrea să repet avertismentul pe care Benedict al XVI-lea îl adresa întâlnirii G20 de la Londra în 2009. Deşi este raţional ca întâlnirile G20 să se limiteze la numărul redus de ţări care reprezintă 90% din producţia mondială de bunuri şi de servicii, chiar această situaţie trebuie să-i ducă pe participanţi la o reflecţie profundă. Aceia - state şi persoane - al căror glas are mai puţin forţă asupra scenei politice mondiale sunt exact aceia care suferă mai mult efectele vătămătoare ale crizelor economice faţă de care au foarte puţină sau nicio responsabilitate. În acelaşi timp, această mare majoritate care în termeni economici reprezintă numai 10% din total, este acea parte a omenirii care ar avea cel mai mare potenţial pentru a contribui la progresul tuturor. De aceea, este nevoie să se facă mereu referinţă la Naţiunile Unite, la programele şi la agenţiile asociate şi la organizaţiile regionale, să se respecte şi să se onoreze tratatele internaţionale şi să se continue promovarea multilateralismului, pentru ca soluţiile să fie cu adevărat universale şi durabile, în folosul tuturor (cf. Benedict al XVI-lea, Scrisoare către dl. Gordon Brown, 30 martie 2009).

Am voit să ofer aceste consideraţii drept contribuţie la lucrările G20, încrezător în spiritul de solidaritate responsabilă care-i însufleţeşte pe toţi participanţii. De aceea invoc binecuvântarea lui Dumnezeu asupra întâlnirii de la Hamburg şi asupra tuturor eforturilor comunităţii internaţionale pentru a activa o nouă eră de dezvoltare inovatoare, interconectată, sustenabilă, respectuoasă faţă de mediu şi inclusivă a tuturor popoarelor şi a tuturor persoanelor (cf. Comunicat al G20 de la Hangzhou).

Primiţi, Excelenţă, exprimările mele de înaltă consideraţie şi stimă.

Vatican, 29 iunie 2017

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 18.