Papa Francisc: Priveghere de rugăciune de Rusalii cu ocazia "jubileului de aur" al Reînnoirii Carismatice Catolice (3 iunie 2017)

Fraţi şi surori, mulţumesc pentru mărturia pe care voi o daţi astăzi, aici: mulţumesc! Ne face bine tuturor, îmi face bine şi mie, tuturor!

În primul capitol din Faptele Apostolilor citim: "Şi, în timp ce era cu ei, le-a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci să aştepte promisiunea Tatălui «pe care, zicea el, aţi auzit-o de la mine: Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu după multe zile»" (1,4-5).

"Când a sosit ziua Rusaliilor, toţi erau adunaţi împreună în acelaşi loc. Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei. Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească" (Fap 2,1-4).

Astăzi suntem aici ca într-un cenacol sub cerul deschis, pentru că nu ne este frică: sub cerul deschis, dar şi cu inima deschisă la promisiunea Tatălui. Suntem reuniţi "noi toţi credincioşii", toţi cei care mărturisim că "Isus este Domnul", "Jesus is the Lord". Mulţi au venit din diferite părţi ale lumii şi Duhul Sfânt ne-a reunit pentru a stabili legături de prietenie fraternă care să ne încurajeze pe drumul spre unitate, unitatea pentru misiune: nu pentru a sta pe loc, nu, pentru misiune, pentru a proclama că Isus este Domnul - "Jesús es el Senor" - pentru a vesti împreună iubirea Tatălui faţă de toţi fiii săi! Pentru a anunţa vestea bună tuturor popoarelor! Pentru a demonstra că pacea este posibilă. Nu este atât de uşor de a demonstra acestei lumi de astăzi că pacea este posibilă, dar în numele lui Isus putem demonstra cu mărturia noastră că pacea este posibilă! Dar este posibilă dacă noi suntem în pace între noi. Dacă noi accentuăm diferenţele, suntem în război între noi şi nu putem vesti pacea. Pacea este posibilă pornind de la mărturisirea noastră că Isus este Domnul şi de la evanghelizarea noastră pe acest drum. Este posibilă. Chiar arătând că avem diferenţe - dar acest lucru este clar, avem diferenţe -, dar că dorim să fim o diversitate reconciliată. Iată, acest cuvânt nu trebuie să-l uităm, ci să-l spunem tuturor: diversitate reconciliată. Şi acest cuvânt nu este al meu, nu este al meu. Este al unui frate luteran. Diversitate reconciliată.

Şi acum suntem aici şi suntem mulţi! Ne-am reunit să ne rugăm împreună, să cerem venirea Duhului Sfânt asupra fiecăruia dintre noi pentru a ieşi pe străzile oraşului şi ale lumii ca să proclamăm domnia lui Isus Cristos.

Cartea Fapte Apostolilor afirmă: "Suntem parţi, mezi, elamiţi şi locuitori din Mesopotamia, Iudeea şi Capadocia, din Pont şi Asia, din Frigia şi Pamfilia, din Egipt şi din părţile Libiei, care sunt aproape de Cirene, romani în trecere, atât iudei cât şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu" (2,9-11). A vorbi în aceeaşi limbă, a asculta, a înţelege... Există diferenţele, dar Duhul ne face să înţelegem mesajul învierii lui Isus în propria noastră limbă.

Suntem reuniţi aici credincioşi care provin din 120 de ţări ale lumii ca să celebrăm lucrarea suverană a Duhului Sfânt în Biserică, începută în urmă cu 50 de ani şi care a dat început... unei instituţii? Nu. Unei organizaţii? Nu. Unui curent de har, curentului de har al Reînnoirii Carismatice Catolice. Lucrare care s-a născut... catolică? Nu. S-a născut ecumenică! S-a născut ecumenică pentru că Duhul Sfânt e cel care creează unitatea şi este acelaşi Duh Sfânt care a dat inspiraţie pentru ca să fie aşa! Este important a citi operele cardinalului Suenens despre asta: este foarte important!

Venirea Duhului Sfânt transformă oameni închişi din cauza fricii în martori curajoşi ai lui Isus. Petru, care-l renegase pe Isus de trei ori, umplut de forţa Duhului Sfânt proclamă: "Aşadar, să ştie cu siguranţă toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit" (Fap 2,36). Şi aceasta este mărturisirea de credinţă a fiecărui creştin! Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acel Isus pe care voi l-aţi răstignit sau a fost răstignit. Sunteţi de acord cu privire la această mărturisire de credinţă? [răspund: Da!] Este a noastră, a tuturor, toţi, aceeaşi!

Cuvântul continuă spunând: "Toţi cei care credeau erau împreună şi aveau toate în comun: îşi vindeau proprietăţile şi bunurile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare. Vindeau: ajutau săracii. Erau unii şmecheri - să ne gândim la Anania şi Safira, mereu există -, dar toţi cei care credeau, majoritatea, se ajutau. Şi în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele lor şi primeau hrana cu bucurie şi cu inimă curată. Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau trecere în faţa întregului popor. Iar Domnul adăuga zi de zi la grupul lor pe cei ce aveau să se mântuiască" (Fap 2,44-47). Comunitatea creştea şi era Duhul care-i inspira. Mie îmi place mult să mă gândesc la Filip, când îngerul îi spune: "Mergi pe drumul de la Gaza şi găseşte-l pe acel prozelit, ministru al economiei reginei Etiopiei, Candace". Era un prozelit şi citea Isaia. Şi Filip i-a explicat Cuvântul, l-a proclamat pe Isus şi acela s-a convertit. Şi la un moment dat a spus: "Dar aici este apă: vreau să fiu botezat". Duhul era cel care l-a determinat pe Filip să meargă acolo şi de la început. Duhul a fost cel care i-a determinat pe toţi cei care credeau să-l proclame pe Domnul.

Astăzi am ales să ne reunim aici, în acest loc - a spus asta pastorul Traettino - pentru că aici, în timpul persecuţiilor, au fost martirizaţi creştini, pentru distracţia celor care priveau. Astăzi sunt mai mulţi martiri decât ieri! Astăzi sunt mai mulţi martiri, creştini. Cei care îi ucid pe creştini, înainte de a-i ucide nu îi întreabă: "Tu eşti ortodox? Tu eşti catolic? Tu eşti evanghelic? Tu eşti luteran? Tu eşti calvinist?" Nu. "Tu eşti creştin?" - "Da": înjunghiat, imediat. Astăzi sunt mai mulţi martiri decât în primele timpuri. Şi acesta este ecumenismul sângelui: ne uneşte mărturia martirilor noştri de astăzi. În diferite locuri din lume sângele creştin este vărsat! Astăzi este mai urgentă ca oricând unitatea creştinilor, uniţi prin lucrarea Duhului Sfânt, în rugăciune şi în acţiunea pentru cei mai slabi. A merge împreună, a lucra împreună. A ne iubi. A ne iubi. Şi împreună a căuta să explicăm diferenţele, să ne punem de acord, dar pe drum! Dacă noi rămânem pe loc, fără a merge, niciodată, niciodată nu ne vom pune de acord. Aşa este, pentru că Duhul ne vrea pe drum.

Cincizeci de ani de Reînnoire Carismatică Catolică. Un curent de har al Duhului! Şi de ce curent de har? Pentru că nu are nici fondator, nici statute, nici organe de conducere. În mod clar, în acest curent s-au născut multiple exprimări care, desigur, sunt lucrări umane inspirate de Duhul Sfânt, cu diferite carisme, şi toate în slujba Bisericii. Dar în calea curentului nu se pot pune diguri, nici nu se poate închide Duhul Sfânt într-o cuşcă!

Au trecut 50 de ani. Când se ajunge la această vârstă forţele încep să slăbească. Este jumătatea vieţii - în ţara mea spunem "el cinquentazo" - ridurile devin mai adânci - afară de cazul când te machiezi, dar ridurile există - firele de păr alb se înmulţesc şi începem să şi uităm unele lucruri...

Cincizeci de ani este un moment al vieţii potrivit pentru a ne opri şi a face o reflecţie. Este momentul reflecţiei: jumătatea vieţii. Şi eu v-aş spune: este momentul pentru a merge înainte cu mai multă forţă, lăsând în urma noastră praful timpului pe care l-am lăsat să se adune, mulţumind pentru ceea ce am primit şi înfruntând noul cu încredere în acţiunea Duhului Sfânt!

Rusaliile dau naştere Bisericii. Duhul Sfânt, promisiunea Tatălui anunţată de Isus Cristos, este cel care face Biserica: mireasa din Apocalips, o unică mireasă! A spus asta pastorul Traettino: o mireasă are Domnul!

Darul cel mai preţios pe care l-am primit toţi este Botezul. Şi acum Duhul ne conduce pe drumul de convertire care străbate toată lumea creştină şi care este un motiv în plus pentru ca Reînnoirea Carismatică Catolică să fie un loc privilegiat pentru a parcurge calea spre unitate!

Acest curent de har este pentru toată Biserica, nu numai pentru unii, şi niciunul dintre noi nu este "stăpânul" şi toţi ceilalţi servitori. Nu. Toţi suntem servitori ai acestui curent de har.

Împreună cu această experienţă, voi amintiţi încontinuu Bisericii puterea rugăciunii de laudă. Laudă care este rugăciunea de recunoştinţă şi aducere de mulţumire pentru iubirea gratuită a lui Dumnezeu. Se poate întâmpla ca acest mod de rugăciune să nu-i placă vreunuia, dar este sigur că se inserează pe deplin în tradiţia biblică. De exemplu, Psalmii: David care dansa în faţa arcei alianţei, plin de jubilare... Şi, vă rog, să nu cădem în atitudinea creştinilor care au "complexul lui Micol", care se ruşina de modul în care David îl lăuda pe Dumnezeu [dansând în faţa arcei].

Jubilare, veselie, bucurie rod al aceleiaşi acţiuni a Duhului Sfânt! Creştinul ori experimentează bucuria în inima sa ori există ceva ce nu funcţionează. Bucuria anunţării veştii bune a evangheliei!

Isus în sinagoga din Nazaret citeşte textul din Isaia. Citesc: "Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor închişi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; să vestesc un an de îndurare al Domnului" (Lc 4,18-19; cf. Is 61,1-2). Vestea cea bună: să nu uităm asta. Vestea cea bună: vestea creştină mereu este bună.

Al treilea document de la Malines, "Reînnoire Carismatică şi slujire adusă omului", scris de cardinalul Suenens şi de dom Helder Camara, este clar: reînnoire carismatică şi slujire adusă omului.

Botezul în Duhul Sfânt, laudă, slujire adusă omului. Cele trei lucruri sunt indisolubil unite. Pot să dau laudă în mod profund, dar dacă nu-i ajut pe cei mai nevoiaşi, nu este îndeajuns. "Nu era niciunul dintre ei care să ducă lipsă" (Fap 4,34), spunea cartea Faptele Apostolilor.

Nu vom fi judecaţi pentru lauda noastră, ci pentru ceea ce am făcut pentru Isus. "Dar, Doamne, când am făcut asta pentru tine? Când aţi făcut asta pentru unul dintre aceştia mici, mie mi-aţi făcut" (cf. Mt 25,39-40).

Iubiţi fraţi şi surori, vă urez un timp de reflecţie, de amintire a începuturilor; un timp pentru a lăsa în urma voastră toate lucrurile adăugate de propriul eu şi a le transforma în ascultare şi primire bucuroasă a acţiunii Duhului Sfânt, care suflă unde şi cum vrea!

Mulţumesc Fraternităţii Catolice şi ICCRS pentru organizarea acestui jubileu de aur, pentru această priveghere. Şi mulţumesc fiecăruia dintre voluntarii care au făcut-o posibilă, dintre care mulţi se află aici. Am voit să-i salut pe membrii staff-ului oficiului când am sosit, pentru că ştiu că au lucrat mult! Şi nu cu plată! Au lucrat mult. Majoritatea sunt tineri din diferite continente! Domnul să-i binecuvânteze mult!

Mulţumesc îndeosebi pentru faptul că cererea pe care v-am făcut-o în urmă cu doi ani de a da Reînnoirii Carismatice mondiale un unic serviciu internaţional bazat aici a început să se concretizeze în Actele constitutive ale acestui unic nou serviciu. Este primul pas, vor urma alţii, însă în curând unitatea, lucrare a Duhului Sfânt, va fi o realitate. "Eu fac toate lucrurile noi", spune Domnul (Ap 21,5).

Mulţumesc, Reînnoire Carismatică Catolică, pentru ceea ce aţi dat Bisericii în aceşti 50 de ani! Biserica se bazează pe voi, pe fidelitatea voastră faţă de Cuvânt, pe disponibilitatea voastră la slujire şi pe mărturia de vieţi transformate de Duhul Sfânt!

A împărtăşi cu toţi în Biserică Botezul în Duhul Sfânt, a-l lăuda pe Domnul fără încetare, a merge împreună cu creştinii din diferite Biserici şi comunităţi creştine în rugăciune şi în acţiunea faţă de cei mai nevoiaşi. A-i sluji pe cei mai săraci şi pe bolnavi, asta aşteaptă Biserica şi papa de la voi, Reînnoire Carismatică Catolică, dar de la voi toţi: toţi, voi toţi care aţi intrat în acest curent de har! Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 13.